3,278 matches
-
baladă nu se precizează nicăieri că a murit sau nu. Verbul la viitorul popular de-o fi să mor indică cu precizie acest lucru, făcând ca ultima parte a baladei să devină cea mai interesantă, prin mesajul profund, prin dorința ciobanului de a transforma durerea într-un moment de plângere cosmică, de a-și transforma moartea întro nuntă mioritică. Aceasta constituie o soluție cât se poate de naturală și de originală: Că m-am însurat / c-o fată de crai / Pe-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de naturală și de originală: Că m-am însurat / c-o fată de crai / Pe-o gură de rai, / C-am avut nuntași / Brazi și păltinași, / Preoți munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii / Și stele făclii. În această atitudine a ciobanului, poporul român își recunoaște modelul său de existență și totodată răspunsul pe care poate să-l dea destinului, atunci când acesta se dovedește, așa cum s-a mai întâmplat de multe ori, tragic. Prin atitudinea senină în confruntarea cu moartea, pe care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mihail Sadoveanu în Baltagul, Lucian Blaga în Gorunul și Horia Lovinescu în Moartea unui artist, dar toți au reușit să transmită posterității un mesaj cât se poate de clar: Non omnis moriar! Nicușor Crăciun, clasa a VIII-a C Atitudinea ciobanului moldovean în fața morții Din cele mai vechi timpuri, românul a considerat moartea ca pe o trecere în altă lume, în alt paradis. Un mare poet spunea că nouă ne este frică de moarte, fiindcă noi am creat-o urâtă și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
negru zăvoi, nici să se apere cu unul dintre cei mai buni câini ai săi, el doar să-i fie îndeplinit testamentul din care se deduce dragostea față de oi, de câini, dragostea față de artă și iubirea nemărginită față de măicuța bătrână. Ciobanul nu vede moartea ca pe o babă cu mantie neagră și cu o secure în mână, ci, el o transformă într-o mândră crăiasă, / a lumii mireasă. Este deosebită această fată de crai cu care ciobănașul s-a însurat. Asemenea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu perie și cremă la cutie, marca Eg-gii Timișoara, cutii cu placheuri și ținte de lemn sau de fier, sifoane din sticlă verde protejate cu plase de sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice fel de casă, de avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clipe din viață - să nu ne mai fie familiar. Îl privim ca pe o hieroglifă și pur și simplu nu-l recunoaștem: „Vru lână-n scut / cât să acopere getarea să. / Virulent corp. / Stă sânul cub scutirea. / Pieptind până-n lord ciobanul uns, / săgeata cununând-o cu Idealul.“ Parcă vrând să vină în ajutorul nostru, autoarea ne pune la dispoziție și versiunea franceză a unora dintre poeme. Dar nici clara limbă a lui Descartes nu ne ajută la nimic: „Tantal morf în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
național-comunistă, și nu de aceea din timpul lui Gheorghiu-Dej, proletcultistă. ‹ Principala caracteristică a acestui mod de a scrie o constituie fericirea obligatorie. Un poet trebuie nu să comunice cu cititorii săi, ci să cânte: „Eu cânt așa cum știu să cânte / Ciobanii-n doinele străvechi, / Cum cântă limpezimea-n munte,/ Cum apele în albii vechi. Eu cânt cum ciocârlia-n zare, / De soare, visele să-mi ard, / Cum cântă valul greu în mare, / Cum roada-n verdele brocard.“ (În treacăt fie spus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
frînghii și de balustrade și mai mult se rugau la Dumnezeu să-i scoată din iad. Sașenka înainta spre Fănică și cam toți știau cu ce scop. Acesta era calm și uimea pe toată lumea prin atitudinea sa, similară cu a ciobanului moldovean din Miorița. Ucraineanul prinde românul ca într-o menghină și-l saltă să-i facă vînt peste punte. Atunci s-a produs minunea. Fănică a scos o sticlă de vodcă și o ținea cu ambele mîini. De patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tu ești băiat deștept. Te duci la Fântânele, rezolvi problema, ștergi urmele și mâine te numesc adjunct la curtea de casați. Simplu, dar repet, fără urme. Și fără urme s-a derulat toată ancheta: paznicul de vânătoare, pădurarul, patronul păstrăvăriei, ciobanii, țapinarii, fiecare în parte a semnat angajament că nu vor sufla nicio vorbă. Circulația a fost deviată 7 zile pe un drum forestier, escavatoarele au curățat locul, Romsilva a plantat 400 de arbuști unul lângă altul: "Pădurea șterge memoria pietrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în fânețele noastre și păreau să se audă cosașii și greierii și iarba și florile înflorind le auzeam și le simțeam pe toate, și se făcuse mare lumină, dar nu îndrăzneam să deschid ochii cine știe, poate-l găsesc. Auzeam ciobanii alergând pe lângă mine, câinii lătrau, eu nu deschideam ochii ca să-l pot ajuta pe cel ce mă rugase. Începusem să plâng, poate-poate-l înduplec să apară. Dar nu-l găseam. Corul se urca sus, tot mai sus, vocile se revărsau suave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Așaaaaaa..." spuse primul și întinse mâna să-i atingă hainele. Dar în loc de postavul aspru al hainelor bătrânului cabanier, degetele i s-au afundat într-o țundră mițoasă sau așa părea : "Ești nou pe aici ?" întrebă copilul. "Nu" veni răspunsul. "Ești cioban?" " Da." " Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
în brațe și copilul simți un miros necunoscut: miros de soare, de clopoței albaștri, de trandafiri de dulceață, de levănțică și gutui coapte de la bunica, de zăpadă proaspătă și de țurțuri strașnic de buni și-și spuse că numai un cioban tare frumos putea să miroase așa. Îl ținea de după gât și-și afundase fața în pletele lui. Era așa de bine acolo, așa de cald dar altfel de căldură decât a soarelui încât adormi. Când se trezi, își văzu prietenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă și fugea spre foc, sau ce-o fi fost acela, eu am pus pe umeri mielul (că dac-o fi foc, să nu-l atingă), oaia s-a luat după noi behăind, ceilalți ciobani fugeau care cum puteau, parcă-l văd pe unchiu-mio, cu cârja aia groasă, cum mai mult sărea decât fugea de când îi înțepenise genunchiul, așa mergea -, nu știu cum, în lumina aceea vedeam clar toate, până și iarba, și copacii piperniciți, și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și el așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi și focul trosnea și scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi și focul trosnea și scotea scântei mi-am zis că toți se tem de foc și nu vine nimeni, doar ciobanii stau de pază și mai e și focul... da, focul... și mi se făcuseră ochii grei, tare grei. De asta cred că am ațipit. Fiindcă se făcea că era ziua-n amiaza mare, era cald și iarbă și alergam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că ațipisem și vedeam toate în vis... Dar cânta apa... cânta... Și parcă erau voci... Chiar mă trezisem de-a binelea, dar stăteam așa, cu ochii închiși, poate mă mai lasă stăpâna să dorm... Dar nu-i auzisem niciodată pe ciobani cântând așa parcă erau voci de copii, o mulțime de copii... Ei, mi-am zis, se vede c-oi fi mâncat cine știe ce iarbă de aud ce nu poate fi... de unde atâția copii, că nu e decât puștiul ăsta care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și eu câte ceva pe pământ... Dar cum o fi asta ? Și uite cum m-a mângâiat femeia !... Doamne, ce bine e ! Așa o fi în steaua noastră, știți că și noi, câinii, avem o stea pe cer... noi îi spunem ciobanul cu câinele, dar oamenii îi spun Sirius... Dar ce știu oamenii ! Uite la ei ! Au dat fuga și acum nu știu ce să facă ! Eu, gata, știu, nu mai plec de aici. Un copil din aceia care cântă chiar a venit lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să bată fierul cât era cald. Și toate lucrurile le făceau la marele fix și fără grabă. Adică, langsam aber siher! Erau neîntrecuți la prepararea șuncii, slăninii și cârnaților. Dar la oi nu se pricepeau prea bine și-și angajau ciobani băștinași. Dădeau cu plăcere tot felul de rețete pentru oricine era interesat! Cei mai mulți dintre ei și-au părăsit baștina și au plecat în timpul războiului ca să moară prin țări străine, că rușii tot i-au ajuns din urmă!.. Au rămas prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru asta s-a murit în Decemvrie!... Ne socotim un neam de vază, dar străinii și vecinii se feresc de noi ca de scabie... Și când nu reușesc să ne răpună alții, ne răpunem noi unii pe alții... ca niște ciobani proști, c-aista-i blestemul nostru de când ne știm... Amintiți-vă numai ce-au făcut minerii, că i-au ciomăgit pe bucureșteni de parcă erau huni, nu români... Dar țara asta oare cine a distrus-o? Nu cumva tot unii dintre ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cu lapte, pontat la maxim. Ca îngrijitor mai poți să fii și supraveghetor de noapte cu niște puncte în plus. Cred că și pentru nevastă-ta s-ar găsi o trebușoară la saivanul de oi, că au început fătările, iar ciobanul a refuzat să le supravegheze pe timp de noapte și să aplece mieii nou-fătați... El zice că asta nu intră în norma lui, că are nevastă tânără și n-o lasă noaptea de una singură acasă. Cât despre lichidare, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Avramescu și cu prietena acestuia, Camelia Dinu, cu care au mâncat împreună. Cei doi aduseseră, printre altele, și niște brânză de oi delicioasă. De unde aveți brânza asta așa de bună?l-a întrebat Cecilia pe colegul ei, Sebastian. De la un cioban pe care îl cunoaștem de foarte multă vreme. Tot de la el cumpărăm. —E de prin zonă?era curios Matei. —La vreo 14-16 kilometri de aici, îi lămurește Camelia. —La intrarea în satul Plopișor, precizează Sebastian. Am cumpăra și noi, nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o oală emailată, cu capac, avocatului Sebastian chiar a doua zi. După vreo zece zile, Sebastian l-a anunțat, într-o seară, pe Matei telefonic. — Vezi că am lăsat vasul acolo imediat ce mi l-ați dat și mi-a spus ciobanul că mâine după masă ne așteaptă și pe noi și pe voi să ridicăm brânza. Bun, îți mulțumesc. —Cecilia!îmi dădu telefon colegul tău Sebastian că mâine după masă mergem împreună să luăm brânza de la cioban, o anunță Matei. —Așa
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și mi-a spus ciobanul că mâine după masă ne așteaptă și pe noi și pe voi să ridicăm brânza. Bun, îți mulțumesc. —Cecilia!îmi dădu telefon colegul tău Sebastian că mâine după masă mergem împreună să luăm brânza de la cioban, o anunță Matei. —Așa repede? Probabil are oi multe, lapte-n prostie și face brânză în cantități mari. Le va plăcea și copiilor. —Mai ales Florinei. Ce faci acolo? — Pregătesc niște fructe pentru dulceață. — Hai să ne odihnim puțin. Ne
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să ne grăbim, că întârziem la serviciu, se duce să se îmbrace neluându-l în seamă, în timp ce el rămâne totuși cuplat cu această idee. Pregătindu-se de plecare, Cecilia îi amintește că este ziua în care trebuie să meargă la cioban și să-și aranjeze astfel treburile la spital încât să nu întârzie, fiindcă pe la ora 16,oo Sebastian și Camelia îi așteaptă jos, în parcarea de la bloc. De întârziat n-a întârziat Matei, dar după ce au servit masa, s-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
umbra frunzelor de fag. În locurile în care oamenii n-au ținut cont de importanța pădurii și au defrișat, au apărut minunate poieni, unde pe lângă ierburile verzi, apar plante ca: lumânărica, feriga, limba șarpelui, pedicuța, barba ursului, lăcrămioara, fragii, traista ciobanului și multe altele. Mai târziu, după ce coroanele fagilor s-au îmbrăcat complet cu frunze, apar zbârciogii, după care bureții de perj, apoi lichenii dar mai târziu. O dată cu venirea verii se nasc iuțarii, gălbiorii, creasta-cocoșului, hribii, pâinișoarele sau hulughițele, mânătărcile, precum și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]