3,709 matches
-
Vadia? Îi tremura capul epileptic și părea că uită imediat cuvintele pe care le spune, că se scutură de ele, motiv pentru care o lua de la capăt cu o încăpățânare enervantă. Mă sfredelea cu ochii, iar nasul lui ca un cioc de răpitoare se încrețea de bucurie. Ținându-mă de mână și pășind cu spatele înapoi, mă trase spre o măsuță la care stăteau încă două persoane. După felul cum mă priveau în ochi, era evident că sunt cu Zander și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe scaunul tare din fața sa. Era un tip mărunțel, nu mai înalt de un metru șaizeci și cinci, îmbrăcat într-un costum alb cu cămașa descheiată la gât. Avea fața îngustă conturată de o mustață roșcovană subțire ce se continua cu un cioc tuns scurt. De sub fruntea încrețită ce se termina într-un început de chelie, te priveau doi ochi negri, a căror privire vicleană nu zăbovea mai mult de o clipă într-un singur loc. Tot nu te-ai răzgândit? De ce ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apă. Deja totul se schimbase. Nu mai distingeai forma pe care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul care se afla în pântecul ei. De altfel, îmi era puțin rușine, țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aici. Și îndrăznesc să spun că și lor le convine. Nu te-ai fi gândit că este posibil să se provoace o astfel de tevatură în tot executivul Kripo dintr-o temniță birocratică precum asta, râse el și, mângâindu-și ciocul, adăugă: Tu și un Sturmbannführer de la Gestapo i-ați făcut tot felul de necazuri sărmanului doctor Schade. A primit telefoane de la o grămadă de oameni importanți: Nebe, Müller, chiar și Heydrich. Foarte satisfăcător din partea ta. Nu, nu ridica așa modest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cărui înfățișare neplăcută era oarecum mai generală, era probabil capabil să ciugulească atât cât să trăiască. Zic să ciugulească, și îmi aleg cuvintele cu mare grijă, deoarece, cu părul său creț și roșu în neorânduială, cu nasul lat ca un cioc și cu pieptul bombat, Vogelmann semăna cu o rasă preistorică de cocoșel, și încă una care în mod clar trebuia să fi dispărut de mult. Trăgându-și pantalonii până-n gât, Vogelmann ieși alene pe labele-i mari de polițist de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în drumul tău!... - Mulțumesc! i-am răspuns. Așa voi face! Am plecat mai departe. Am ajuns într-o altă țară cu ape înspumate scăldând țărmuri înalte. Acolo, pe ramura unui pin, am zărit o pasăre măiastră. Frumoasa pasăre purta în cioc o ramură veșnic verde, împodobită cu flori roșii. Zburând ușor spre mine, pasărea mi-a pus în mână acea delicată ramură cu flori, cântându-mi duios astfel: - Oferă această veșnic vie ramură cu flori celei mai gingașe și mai romantice
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
liniștit-afară Înciudată, Că nu poate să se ude. Apa curge, Fiindcă-i puf pe-a sa spinare, Puf e toată! Tot mergând prin curte-agale, Prin țărână, Ochiul său rotund și ager Se rotește Depistând așa, deodată, Câte-o râmă... Iute ciocul își desface Pân' la gușă, Prinde râma cu-ncântare De un capăt Și-o târăște după dânsa, Jucăușă... Când pe-o parte, când pe alta, Că-i micuță, Ea întruna se dă-n leagăn Pe picioare Și învață-acum să meargă
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
jocul apoi în centru se așază semeț ridică ciobul de sticlă îl zvârle în aer descrie anotimpurile pe rând ca un pictor înainte ca pânza să i se umple de culoare pe drumuri de munte arunc din pumni pietrele cu ciocul crestează copacul semn de trecere între înalt și solul reaprins de tainele curiosului copil al înțelepciunii netăgăduite îndrumă lacrima de rouă printre nervurile frunzelor de mesteacăn alb pleacă până când revine liberând scoarța albă între rădăcini și coroana înaltului zbor îi
GÂND DE SEARĂ 4 IULIE 2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363932_a_365261]
-
va întâlni cu noua violetă, o femeie în fața căreia îngerii și-ar smulge penele, dumnezeu și-ar declina creația, iar leonardo da vinci s-ar trage de barbă într-un surâs de ciocondă, ministerial, ca și cum le-ar da-o la cioc poporanilor. numără, (pentru a câta oară?), firele de violete; erau toate, nici unul în plus sau în minus, dar ce s-ar fi făcut dacă femeia avea anii cu soț? e căsătorită, și ce dacă! o aventură cu un corsar îi
TRĂIASCĂ, REGINA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363946_a_365275]
-
a ajuns în fața casei. Papagalul, pe nume Rusty, în vârstă de 19 ani, aparținând speciei Cockatoo (numit și papagalul amorez), se afla în mașină, la căldură, de aproximativ 45 de minute. Acesta era cu aripile întinse, întins pe burtă cu ciocul lăsat jos. Proprietara s-a temut că este mort. Paramedicii au intrat cu papagalul în casă și au folosit echipamentul și expertiza de salvare a vieților pentru a trata simptomele. Echipa de pompieri a așezat pasărea într-o mască pediatrică
SURPRISE, ARIZONA: PASĂRE EXOTICĂ SALVATĂ DE O ECHIPĂ DE PARAMEDICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363953_a_365282]
-
vindece o rană, înfaș-o în uitare....” Pentru acea clipă i-am spus că aș înfășa cuvintele care o definesc, pentru că între mine și uitare pasul e scurt drumul lung și metaforele cad din buzunarul zdrențuit ca firimiturile de azimă din ciocul păsărilor gândului. Știu demult că de iubit nu e lesne, iar de înțeles de ce iubirea... este și mai greu. De ce-l/o iubim pe el/ea iarăși, devine firul de nisip care ridică un castel întreg de iluzii și atunci
DESPRE IUBIRE DOMOL SE GÂNDEŞTE RAPID SE RESPIRĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362759_a_364088]
-
pan’ la primăvară. Când s-or întoarce cocorii, Iar i-or da lui matisorii Și ne-om veseli-mpreună, Visând o recolta bună. Cartierul nucilor Într-o zi de toamn’- amară Pe când domnișoara cioară Se plimbă cu-o nucă-n cioc, Se-ntâmplă, nu mint deloc, Pe când doctoru-i zicea Ca să spună și ea A Fiindcă el, om priceput, Văzu c-are roșu-n gât. Nucă plină de noroc Căzu fericită foc Într-un gang al unui bloc, Asta zic și eu
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
ochii holbați, ca de linx. Un vuiet din mausoleu O cheamă, o strigă, o cere; Cu aripe de ceruleu, Spre negura zării ea piere. În urmă, sub limba de foc, Se-aprinde, cu aripa grea, Un phoenix turbat, ce din cioc Își cheamă o rază din Ra. Osiris e ultimul zeu Ce moare de sabie vie, Dar ea se intoarce pe-un leu Călare, precum o făclie. Se-ntinde pe trupul căzut, Cu suflu de viață-l învie, Iar Zeus, din
IARNA SÂMBURILOR DE RODIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361041_a_362370]
-
picioarele lor perfide strecurându-i-se sub ceafa că un cerc ptolemeic savoarea perelor (perga)mute îi excitase însă papilele serile auzea sâsâitul șerpilor își scuipau nefericirea târâtoare pe sunătoarea de leacuri amar mai era ceaiul dimineților pisică torcea cu ciocul cintezelor în gât trozneau redundant merii mâna dreaptă își odihnea tăcerile în iarbă lui Dumnezeu așteptând să treacă un gușter se zice că i-ar fi cioplit inima cu dalta haiducilor dăruindu-i măiestria de a coase cuvinte pe o
ŞOPÂRLE VORACE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361092_a_362421]
-
o mostră: “Leul însetat de sînge aleargă după o căprioară, escaladează un munte, necunoscutul ocolește fiordul, frumusețea sălbatecă a ierbii; de sare e tăcerea închisă în faldurile umede de dorință ale scoicii, violentă este doar clipa contrarie, hymnul este în ciocul păsării, în versurile de cristal se reflectă stelele, culegi curcubeul, Belladonna, Ciumăfaia, partea vie a ființei de partea miraculoasă. În nemișcare se petrece timpul, în iris, în oglinda în care nu se mai reflectă decît valul. Sîmburele este amar de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
de vin de Drăgășani, încropit cu sifon de la Costică Hiru, comerciantul. Din când în când, pe șița de pe case sau prin pomi, se aud gaițele sau se zăresc „cocostârci înfipți într-un picior” ce „dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor”. În colț, la Pantilică, un dulap și o tiribombă mică, învârtită de Gheorghe Netotu', îi distrează pe tinerii țărani care chicotesc și se veselesc, sorbind din sticlele cu bilă limonada aromată și mâncând turtă dulce, nucată, păpuși din aluat
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Paști, cu care ocoleau biserica, luminiță ce se aprindea în momente grele pentru oameni: furtuni, fulgere, trăsnete, grindină, în scopul îndepărtării duhurilor rele. Obligatoriu, în cel puțin o cameră, în tavanul din lemn, încă de la construcție se prindea puternic un cioc din fier făcut de țiganul fierar, de care se agăța coșul împletit din fâșii de lemn, de formă ovală în care se creșteau copiii în frumoasele cântece de leagăn ale mamei, balansându-se din legăturile de bete înflorate cu care
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEM MIROSIND A PÂINE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului Se cuibărește satul între munți, Ca niște berze casele pe vale Cu ciocuri rosii și pene negre, albe, Pecete sfânta cruce-având pe frunți. E noapte și-i târziu.Țăranul nostru doarme, În somn el simte mângâierea spicelor de grâu În unduiri ca valuri de pârâu, De rodu-o fi bogat, va fi ferit de
POEM MIROSIND A PÂINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360852_a_362181]
-
de fiecare clipă ca de firul Ariadnei? Vă dați mari cu nasul pe sus, nu vă mai ajung cuvintele, se rătăcesc de așteptările promise. Aș vrea să strig; cine vă credeți, de vă umflați atât în penele de corb cu ciocul de aur? Aș vrea să vă văd cum cântați morții cu vocile voaste hămesite de averi. Nimic nu mai poate fi sigur, totul stagnează nimeni nu răspunde, povestea-i uzată nici copiii nu-i adorm. Referință Bibliografică: Totul stagnează / Llelu
TOTUL STAGNEAZĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364120_a_365449]
-
și nu doar Filatelic, cum este numit impropriu, s-a furat, printre multe altele, jumătatea din aceste coli de tipar, rămânând doar una din cele două părți ale colii. S-a profitat, din plin, de superficiala consemnare în registrele inventar. „Ciocul mic, tovarăși!” De multe ori și-au însușit chiar partea pe care era dat bunul de tipar! Asta dovedește hoția la drumul mare! Raportul Curții de Conturi (p. 133 ș.u.) este extrem de edificator: http://www.curteadeconturi.ro/sites/ccr
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
ani de zile aceste lucruri, dar justițiarii țării se fac că nu văd. Inclusiv, ministrul Dan Nica are o mare vină în această privință, acoperind parașuta-colonel de la Romfilatelia. Unii vorbesc că după ce și-a primit ”dreptul” a dat celebra parolă: „Ciocul mic, tovarăși!” Așa, n-a mai rămas nica de valoare prin Muzeu/Conservatorul poștal. Așa a fost jefuită o țară! Prin căpușare zdravănă și falimentare premeditată! Aștept punctul de vedere, al „amicilor” din ministerul de resort, Guvern, Parlament, SRI, Poliție
TABLETA DE WEEKEND (40): PARA POŞTALO-FILATELICĂ de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364252_a_365581]
-
Antologie > OMLETĂ CU CÂNTEC Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Noaptea, când cântă cocoșul Găinile tac. Ziua, când cântă ele După ou Cântă si el Deși n-a ouat Îl ia ciocul pe dinainte. La oameni e altfel- Bărbații sunt cu ouăle Iar pe femei le ia Gura pe dinainte Și le fac omletă. 20 martie 2004 Volumul " Visul stejarului " http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință
OMLETĂ CU CÂNTEC de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363107_a_364436]
-
a explodat frumusețea nopții așterne melancolia cuvintelor pe fila fără trup bolul de piatră a scăpat din pumnii fără degete imagine ciudată în ochii mireanului fără glorie victorie a singurătății asumate în ochii luminii ființei zăvorâtă în cuibul dintre spini ciocul speranței răzbate printre noduri înțelepciunea fură chipul sensurilor abandonate demult de femeia cu ochii din cărbunele timpului rătăcit printre aripi de pescăruși docilă așternere pe masa depărtării tăcerea o alege în taina pescarului de vini mai rămâne vântul să-și
VERDE ÎNŞELĂTOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363183_a_364512]
-
prieteni/dușmani ne-nconjoară” Arcașii îndată pe ziduri se-adună Și strune a moarte în arcuri răsună. Când noaptea-și ridică lințoliul în zori, Pe câmpul de luptă-s puzderie de ciori, Ce stau pe cadavre rămase din luptă, Cu ciocuri de ciocli din ele se-nfruptă, Alături de câinii scăpați de la care Ce rod oseminte călcate-n picioare. Un ceas de hodină, iar Prințul coboară Pe podul lăsat, înspre frații de-afară. Răniții sunt luați și sunt duși în cetate Să
FESTUM FATUORUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363274_a_364603]
-
în Ediția nr. 1327 din 19 august 2014. Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc cârtitele, copiii preoților își fac cruce cu limba, întreaga zidire scrâșnește ... Citește mai mult Din când în când, pe nepusămasă, mă năpădeșterâsul.Totul e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]