884 matches
-
Str. Cetatea de Baltă nr. 24 bl. P11, sc. B, et. 2, ap. 27 sector 6 țel. 7729567 15277 CIOCHIA CLAUDIA BOGDANA (n. 1973) Calea Giulești nr. 111 bl. 5, scA, et. 1, ap. 6 sector 6 țel. 3361950 5159 CIOLAN CONSTANTIN (n. 1947) Str. Ștefan Mihăileanu nr. 27 sector 2 țel. 3209197 5160 CIOROBEA I. ALEXANDRU (n. 1935) Str. Tîrgu Neamț nr. 20 bl. TD26, sc. 1, et. 9, ap. 56 sector 6 țel. 7266478 17918 CIRLIG A. ELENĂ GABRIELA
EUR-Lex () [Corola-website/Law/142865_a_144194]
-
ora 19, a spectacolului cu comedia „Cotletele“ de Bertrand Blier , în regia lui Gelu Colceag, producție a Teatrului Național București. Tot distribuția este argumentul forte: Radu Beligan (care semnează și versiunea românească), Gheorghe Dinică, Ileana Stana Ionescu, Sanda Toma, Amalia Ciolan, Lamia Beligan, Mihai Călin ș.a. Biletele, de 40 și de 30 de lei, s-au pus în vânzare la Agenția Operei. S. P. „Porțile Timișoarei“ de poveste l Fotografii expuse la Triade și C.C.G. Până la sfârșitul lunii, iubitorii de fotografie
Agenda2005-41-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284286_a_285615]
-
spus Zamyatin, scuturînd din cap. Imediat după imigrare, Zamyatin trăise, de nevoie, pe seama a trei instituții americane: mîncarea gratuită din baruri, la happy hour, gustările din baruri, la orele mici ale dimineții (chestii plutind prin borcane În spatele tejghelelor, ouă murate, ciolane marinate de porc, alune sărate, chestii din astea) și bufetele all-you-can-eat. Instituția bufetului Îi stîrnea lui Zamyatin cele mai lirice efuziuni. — Numai imaginați-vă, rogu-vă, exulta el, bufetul! Hoarde de compatrioți de-ai mei, stînd pitiți prin tufișuri În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de borș. Cele normale, fără forme, alunecau direct în rochii stupide, înflorate, de felul care îți flutură vara prin autobuze: corpurile se lungeau în pânzele de BBC (un material textil comunist, nu postul străin de radio), oscioarele se transformau în ciolane, pielea albă, lăptoasă, creștea tot albă, lăptoasă. Mai descopereai și unele, puține ce-i drept, în care strălucea nebunia viitorului: mașini, dulapuri de haine, o firmă, sufragerii decapotabile, cu geamuri enorme, sticle de șampanie, sexul bărbaților ținut între aceleași două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Un guvern ca să se ție la putere, oricât de onest ar fi, oricât de nobile intențiuni ar avea, trebuie să stea zi și noapte cu mâna în sacul țării și să împrăștie în toate părțile la favoruri, să azvârle la ciolane în toate direcțiile. Sprijinitorii *** cu termometrul în stomah*** el marchează o diferență*** guvernului și-l*** iată soarta partidelor. În loc de șapte miniștri pune șapte Dumnezei pe băncile ministeriale și iot fenomenele acestea întristătoare le vei vedea producîndu-se, pentru că aceleași cauze nu
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vorbe de paradă și mofturi; când declară că sprijinitorii guvernului au termometrul în stomah, care, cum marchează în minus, trec în opoziție, că d. Brătianu trebuie să stea zi și noapte cu mâna în sacul țării și să azvârle la ciolane, când zice aceasta trebuie să fie crezut pe cuvânt. D. Lascar Costin speră prea mult de la răspândirea instrucției în popor. Cauza răului e mult mai adâncă, ea e etnică. Elemente străine, îmbătrînite și sterpe s-au amestecat în poporul nostru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Gomii, convertirea la filosemitism remunerant, iama în tembeliziuni, statutul de mânz troian al ideologiei politicamente corecte, înfrățirea de ocazie cu Vladimir Tismăneanu, statutul de ocupant periodic al sticlei și "nou precupeț" (neprecupețind nici un efort spre a se înfige la variile ciolane postmoderne, pe care, de altfel, de multe ori le și merită). (OC, IX.2006) Nu se poate spune că sufixul -mente este într-adevăr productiv, clasa de adverbe stabile și active în -mente fiind una marginală. Totuși, poate deriva creații
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
dacă încă ceva îl reținea să ia și alte măsuri, fizice. Îi trecuse la un moment dat prin cap să-i pună în cafea o substanță dintr-o sticluță a cărei sigură etichetă era un cap de mort cu două ciolane încrucișate în loc de gură. Însă un erou pozitiv, chiar dacă teribil de nervos, nu se poate comporta chiar așa cu creaturile neajutorate, în ciuda efectului distructiv al acestora. Cu cuvintele otrăvitoare ar fi fost altceva. Dar ce te faci cînd nu vor să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
la gură pentru a se face auzit mai bine. Azi nu-i zi de târg și nu se intră până-n ora a treia. Trage-te cu pungașii tăi departe de ziduri, că de nu, ies cu straja să-ți mângâiem ciolanele. - Blestemat fecior de cățea, urlă Dante descălecând mânios, cu repeziciune. Mișcarea neașteptată și strigătul speriară calul, care se smuci Într-o parte brusc, făcându-l să piardă sprijinul scării. Ateriză cu toată greutatea În noroi, ridicând stropi și abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plecai spre alte locuri, și acestea erau cele care-i dădeau personalitate; avea un suflu anemic, abia materializat, de așteptare. Am găsit o cotineață în care să mă culc, într-un hotel înalt și bătut în scânduri, un fel de ciolan de clădire, cu pereți din șipci, aproape fără tencuială, pături găurite cu țigara, cearșafuri sfâșiate care lăsau să se vadă salteaua pătată. Dar nu-mi păsa prea tare unde dormeam; asta mi-ar mai fi lipsit; așa că am lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spunea, „brebenei“. Era exercițiul zilnic. Stephanie Kreizcki spunea, „violete, trandafiri, năsturei“ Ținea trabucul între degete și îl mirosea cu nasul lui umflat. Imaginează-ți numai clasa asta mizeră, cu toți gogomanii ăia mici, plini de varză murată și pâine și ciolan de porc, cu sânge de emigrant și mirosuri de leșie și de cârnat kielbasa și bere făcută în casă. De unde se treziseră ei cu această eleganță florală? Ei, la naiba! Și apoi bătrâna doamnă Minsick le dădea o steluță aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vreo scuză, Îl cultivau cu grijă, ca pe o emblemă a devotamentului față de cauză. Blugii lui negri indicau o Îndelugă purtare și prezentau pete de grăsime, iar eterna canadiană muncitorească Îi atârna pe oase de parcă ar fi fost priponită pe ciolanele ieșite În afară. Tom reveni cu băutură și niște chipsuri. Pegg Înhăță o porție, desfăcu ambalajul de la un capăt la altul și devoră conținutul pungii, de parcă nu mai văzuse mâncare de săptămâni de zile. — Tom zice că ai fost membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ai tu să fii, de haidamac! Paralizantă, sirena se aude din ce în ce mai apropiată, la doar câteva străzi distanță și încep să străfulgere, periculos și rotirile luminoase ale unor girofaruri, roș-albastre. Nu mai e timp! Lărgiți compasul! Dați-i benzină! Dați din ciolane! Umblați! Ne lămurim noi pe drum, nu aicea! Aa..., capătul de giaravelă îl lăsăm, poate reușesc doctorii să i-l coasă la loc! și Avocatul scoate în silă, din coș, glandul deja pleoștit, așezându-l grijuliu, pe burta posesorului. A
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
plecați, bucuria întunecată a rușinii și a patimei...! De surpriză, Fratele se poticnește de tija unui felinar metalic, pentru candelă și se lungește pe sol, julindu-și amarnic bărbia. Ghinionul dracului! Pe loc, câțiva morți-vii se aruncă spre el, tălăngindu-și ciolanele. Cu coada ochiului, îl observă pe Șobolan, apărut în pragul ușii capelei, pe trepte, cu Momocilă alături, survolând ațâțat împrejurimile și ținând în brațe, ridicat, ca pe o jertfă, leșul sdrelit și hărtănit al lui Pizdeluș! Pisica aia ticăloasă i-
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cabina pe care o Împart de 15 ani, comentînd povestea. Au scos dintr-un dulap o sticlă de vin și și-au amintit cum arăta directorul cînd a venit În teatru. Un limbric, n-avea cu ce să-și acopere ciolanele alea de nemîncat. Bă, futu-l În cur pe mă-sa, putea să ne spună: Astă seară nu se ține spectacolul, dar veniți și stați dracului aici cu mine, nu să ne mintă și să ne Închidă aici. SÎntem prizonierii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pusese măcar În gând să facă vreun pas dincolo de granițele așezării. Cei cu casele răzlețe ori mai În margine se traseră către rudele dinăuntru. Fură primiți cum se cuvine, chiar dacă mulți dintre ei Își spărseseră cândva capetele și-și muiaseră ciolanele din pricina a ceva moșteniri de pământuri, vite, pluguri și prășitori ori cazane de țuică. Ajunseseră aproape muți, Își vorbeau și se Înțelegeau cu ochii. Copiii mici, când plângeau, scoteau În loc de țipete și urlete ascuțite gâjâituri tăcute de rățoi leșesc. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că, Într-o zi, porni să se audă zgomot de car dinspre codrul de la granița de Apus a satului. După cum suna, era un car mare, cu butuci groși, spițe puternice și roți Încălțate În fier greu. Roțile loveau cu putere ciolanele de piatră ale drumului și striveau prundul, făcându-l pulbere. Înainta Încet și sătenii Își dădeau seama că se apropie numai după zgomotul care creștea din ce În ce. Peste trei zile, deși le Înfundaseră cu bumbac Înmuiat În ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să care. Raportul pe care Comandantul Îl scrisese pentru mai marii săi era mincinos de la un capăt la altul. Ca să scape de anchete și alte buclucuri de care era În stare mașinăria justiției militare, scrisese că militarii ce-și frânseseră ciolanele plecaseră din dormitoare noaptea, cu găleți În mână, după apă rece. Nefiind Încă obișnuiți cu locurile, căzuseră Într-o fostă groapă de var, pe fundul căreia era depozitată o grămadă de fier vechi. Desigur, locul fusese imediat Împrejmuit și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Soldații tăceau cu un fel de Îndârjire. Știau foarte bine că acea notă le fusese citită ca nu cumva să irosească și ei vreun bob de grâu, de porumb. Salopetele pătate de ulei și Îmbâcsite de praf le fluturau pe ciolane. Mulți nu aveau centuri și aproape toți pierduseră stemele de la bonetă. Furia Împotriva Comandantului se ascuțise. Ei erau, dintre toți camarazii lor, cei mai oropsiși, adică veneau din familii mai sărmane, aveau pile mai mici și, poate, chiar noroc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În mișcare, solzii cât țiglele de pe casă scoteau zgomote de scândurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
memorie. Întemeietorul, mulțumit că izbutise să-și aducă pe cei mai mulți dintre ai săi lângă mormanul de carne Înghețată, s-a gândit să fie recunoscător cuiva - nu se știe cui - și i-a pus pe ceilalți să venereze o bucată din ciolanele colosalului animal. Așa se face că atunci când pământul a luat-o la vale cu tot cu casa rudarului, În rana aia care rămăsese În urmă Începuse să se zărească un bolovan aparte. Câțiva, văzând că era ceva neobișnuit la mijloc, l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că ar fi bine ca dealul acela tăcut să se desfacă din nou și să-și nască taina. Mergeți pe lângă gard și ziceți bună ziua la toată lumea... * * * Când În Satul cu Sfinți se găsise Într-o rană a pământului un ditamai ciolanul de animal uriaș și străvechi, În jocurile copiilor nu intrau și săpăturile după comori. Luni Întregi după Întâmplarea cu giganticul os, În locul cu pricina și-n Împrejurimi o grămadă de oameni de la oraș au căutat, săpat, răscolit, cernut. Copiii mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o coroană de flori, saluta militărește și pleca, singur, către cimitir. Acolo aprindea lumânări pentru cei ce se Întorseseră din război, dar muriseră Între timp, și la mormintele celor ce se prăpădiseră pe front. Sub crucile acestora nu se găseau ciolane: familiile celor duși Îngropaseră haine, Încălțări și pălării care fuseseră ale morților. Legat de faptul că fusese un mare războinic, Colonelul mai avea un temei ca să fie respectat: era tatăl Învățătorului Socol. Își crescuse singur băiatul, căci nevastă-sa murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l treacă, Începuseră să apară o grămadă de răniți la picior, mai ales la stângul. Or, În tranșeele săpate la repezeală, picioarele erau cele mai ferite. „I-au bănuit pe răniți de automutilare”, povestise Colonelul, „dar gloanțele scoase de prin ciolanele lor se dovediseră a fi fost rusești. Până la urmă taina s-a dezlegat. De pe pozițiile lui, Ivan trăgea foc razant aproape la firul ierbii. Erau așa dese gloanțele, că nu rămăsese ridicat nici măcar un fir de trestie. Toate erau retezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pământ greu, umed și de neclintit. Da, știu... și totuși mi-e teamă. Nu ca tâmpitului de Foiște, adică să nu cumva să fiu Îngropat de viu, ci altfel, ca și cum aș putea, după marea plecare, să mă Întorc cumva la ciolanele mele, să le fac, așa, câte o scurtă vizită - și mi-ar fi nu știu cum să mă cobor la ele printre zglobiii viermi neadormiți. N-am spus destul și nici bine, Însă nu de asta mi se Împiedică mie gândurile acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]