885 matches
-
căci e rău de pagubă. Cînd faci casă nouă, să îngropi de viu un cucoș în mijlocul ei; atunci nu se apropie „ucigă-l crucea“ de casă. Cînd dintr-o pădure se taie lemne pentru făcut casă, nouă lemne se lasă cioplite în pădure, ca să putrezească, zicîndu-se: „Acesta este lemnul păduchilor de lemn, acesta al cariilor“ etc. ursindu-se astfel fiecare lemn; apoi se iau lemne pentru casă, nu însă din cele ursite. Cînd cineva face o casă nouă, după ce i-a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-și morfologia și moravurile, aveau să formeze la capătul acestui drum prima civilizație șobolină, după cum o atestă picturile și diversele înscrisuri din galeriile scoase la lumină recent pe falezele cursului mijlociu al fluviului. De acolo provin, în mare parte, pietrele cioplite, pietricelele șlefuite, bijuteriile, uneltele și armele expuse la muzeul Șobolanului. O remarcă, în treacăt: toate picturile descoperite în numeroasele cavități pe care le ascund falezele reprezintă, fără excepție, șobolanul. Există un motiv evident pentru aceasta, și anume absența altor ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
cu "țevi de schijă vărsată" în expresia aceluiași întârziat cronicar, Drăghici a întrunit și elogiile acestuia din urmă, chiar dacă "partea leului" în context era atribuită lui Vodă Sturdza. Apreciind "marele folos" pentru ieșeni, grație acelor "cișmele cu havuzuri din piatră cioplită" instalate de Hodocin, el remarca distribuția înțeleaptă a surselor de apă "în toate cvartalurile orașului, spre înlesnire la întâmplări de foc, ca să nu mai fie siliți pompierii a alerga cu sacalele după apă la fântâni și la Bahlui, de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
acum, cu aceasta ca să se facă atât pietre cubice, cât și pietre lungi o dată și giumătate cât cele cubice și să se tocmească oamenii cu cât se vor pute mai puțin decât 15 parale pentru cele lungi. Iar pentru pietrele cioplite, să va urma ca până acum cu facerea de pietre cubice, însă și de aceste să se facă atât cubice, cât și lungi, cu aceasta ca să se eie lămurire cu ce preț să pot învoi lucrătorii, cel mai mult cu
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
parohi și teologi vorbesc despre "Biserica noastră" cum vorbeau activiștii de pe vremuri despre partid sau cum vorbesc gaițele patriotice despre țărișoară: exaltat, encomiastic, lacrimogen. Triste probe de slavă deșartă. Ca și cum rostul Bisericii pe lume ar fi să-și facă chip cioplit, să se înalțe pe sine, iar rostul slujitorilor ei să-și înflorească portretul. Știu cât de antipatic devin, pentru unii, spunând astfel de lucruri. Dar, în fond, sunt parte a acestei Biserici și pot fi mâhnit de unele semne de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
parte, țîșnea învolburat din pămînt, iar în cealălaltă curgea lin, printre flori și copaci [...]. (3) În Lesbos este un oraș, Mytilene, mare și frumos, tăiat de brațele mării care se furișează înăuntru și împodobit cu poduri de piatră albă și cioplită. Ai crede că nu vezi un oraș, ci o insulă. Cam la două poște de acest oraș se întindea pămîntul unui om bogat, o avere foarte frumoasă: munți plini de vînat, văi roditoare-n grîu, dealuri cu vii, pășuni cu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul acesta îi dăruia unui ieșean un cuțit cu mâner de lemn cioplit chiar de el: „Pe cuvânt că de mine, dacă nu crezi, întreabă în sat la mine pe Epuroi a lui Nicoară a Șchiopului!” Ce să vă mai spun, era un vacarm și o veselie și nimeni dintre noi nu se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
femeie hotărâtă, conștientă de valoarea ei, care conducea negoțul cu grâne așa cum o făcuseră înaintașii ei. Spătarului i se părea că într-un fel are în față întruchiparea odăii în care pășise. Tavanul din grinzi de stejar, înnegrite de fum, cioplite aspru cu securea, pereții văruiți alb curat, cele două laițe din lemn lustruit acoperite cu macaturi macedonene țesute cu modele geometrice în diferitele nuanțe de lână seină, jilțurile turcești din lemn de stejar cu încrustații de sidef și de fildeș
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei în căuș. Era rândul ei să vină cu mâna cealaltă spre mâna lui; o atingere ușoară, apoi o mângâiere delicată și mâna ei se pierdu sub mâneca caftanului. Drumul, ca să nu fie înnoroiat, fusese podit cu trunchiuri de stejar cioplite și loviturile copitelor potcovite ale cailor aveau o rezonanță deosebită în tăcerea nopții. Se auzea până în mahalale că vodă trece pe podul Mogoșoaiei spre palatul de pe malul lacului. — Podul Mogoșoaiei, așa o să-i rămână numele, spuse el. — Da, Podul Mogoșoaiei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acestuia erau murdare și peticite, căciula era spartă și cizmele erau înnămolite cu ciucuri cu tot. Pe umeri ducea o traistă, în mână avea un paloș de lemn, iar la cingătoare, prins cu un inel de metal, un băț scurt cioplit. Ceilalți bărbați aveau toți câte un băț din lemn de alun, cu coaja astfel cioplită ca să deseneze pe albul lemnului râuri și flori, spirale și valuri. Pe măsură ce se apropiau, lăutarii cântau tot mai rapid iar dansul se transformă într-un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot. Pe umeri ducea o traistă, în mână avea un paloș de lemn, iar la cingătoare, prins cu un inel de metal, un băț scurt cioplit. Ceilalți bărbați aveau toți câte un băț din lemn de alun, cu coaja astfel cioplită ca să deseneze pe albul lemnului râuri și flori, spirale și valuri. Pe măsură ce se apropiau, lăutarii cântau tot mai rapid iar dansul se transformă într-un fel de galop dezlănțuit care-i aduse pe cei treisprezece bărbați în fața lui Brâncoveanu. Primul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Chiaro mai întoarse o pagină și încă una. Scriitura era sobră, exactă, în îmbinări unghiulare, nerotunjite, amintind cumva de robia babilonică. Absența oricărui ornament, oricărei ilustrații plastice îți poruncea prin sugerare, autoritar, de pe fiecare pagină: „Să nu-ți faci chip cioplit”... Surprins, apropie cartea mai mult de lumină. În josul paginii era o semnătură cu litere latine, cu majusculele mult înflorite, culoarea tușului indicând o dată ulterioară celei la care lucrase copistul. — Pico della Mirandola, exclamă spătarul Mihai, care urmărise tot timpul gesturile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-te, spătare Mihai, întoarce cu grijă icoana pe partea cealaltă... — Cum pe partea cealaltă? — Da, întoarce-o că ești mai înalt de stat decât noi. Icoana era zugrăvită pe o scândură de lemn de tei, ușoară și în așa fel cioplită încât din aceeași bucată, în relief cam de grosimea unui deget, era o ramă aurie de jur-împrejur. Tortița de metal cu care era pusă în cui icoana era prinsă de mijlocul muchiei de deasupra. Când a scos-o și a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aur înconjurate subțire cu o linie neîntreruptă, aproape neagră. În total cinci firmanuri cu patru semnături diferite ale sultanilor, executate toate în aceeași manieră de scribi ce căutau să fie cât mai impersonali, respectând preceptul „să nu-ți faci chip cioplit”, ornamentul înscrisului fiind litera în sine. Totuși scribii, tinzând spre perfecțiunea detașării de sine, nu puteau rămâne anonimi, numele lor făcând cinste suveranilor lor. Da, iată cinci firmanuri de domnie cu semnătura lui Süleiman al II-lea, apoi cel de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
coliba se învecinează cu palatul nume prea pretențios, poate, de vreme ce locuințele cele mai fastuoase abia dacă au un etaj. E o precauție împotriva cutremurelor de pământ, care sunt destul de frecvente în Principate. Nu se găsesc nicăieri fundații făcute din piatră cioplită; totul e construit din cărămizi; ornamentația și ciubucele sunt din carton ghipsat; zidurile sunt pictate în culori deschise; unele construcții amintesc de stilul arab; dar cele mai multe au trăsăturile vilelor italiene. Acestei asemănări i se datorează, probabil, gluma proastă a câtorva
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
restrictivă, fiind înglobată în tendința aniconismului cultual ulterior Exilului. Sursa acestei atitudini prohibitoare față de imaginile cultuale se găsea în poruncile divine care îi cereau poporului iudeu să nu aibă alți dumnezei în afară de adevăratul Dumnezeu, și să nu își facă chip cioplit "și nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ"(Ieșirea 20, 3-4). În mod evident, porunca aceasta era menită să
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
încît să poată să se facă totuși pictor. În tot acest timp, Ochiul rău se încăpățînează să rămînă fixat între trecut și viitor, ca o întruchipare imaginară sau personificare a crizei, trimițînd la tabuul veterotestamentar legat de crearea de "chipuri cioplite", care a influențat atît de puternic cultura iudaică. Lipsită de acest element, întreaga operă își pierde mult din puterea ei de a reprezenta ciocnirea dintre istorie și prezent, trecut și viitor, viziune și limbaj și dintre două culturi în care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ca și cum soarele atotbiruitor ar fi izbutit să străbată prin grămezile de sare. N-aveam lampă, dar dacă mergeam pe bâjbâite de-a lungul zidurilor atingeam mănunchiurile uscate de frunze de palmier care împodobeau pereții, și, tocmai în fund, o ușiță, cioplită grosolan, cu o clanță pe care o ghiceam pipăind cu vârful degetelor. După multe zile, la multă vreme după ce mă aduseseră aici, pierdusem socoteala zilelor și a ceasurilor, dar nu azvârliseră pumnul de grăunțe de vreo zece ori și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
drumul de argilă clisoasă. Farurile luminară în noapte, de o parte a șoselei, apoi de cealaltă, două barăci de lemn acoperite cu tablă. Lângă cea de-a doua, pe dreapta, se zărea, în ceața ușoară, un turn construit din grinzi cioplite grosolan. Din vârful turnului pornea un cablu metalic, invizibil la bază, dar care pe măsură ce cobora în lumina farurilor, strălucea din ce în ce mai puternic, spre a se pierde în spatele povârnișului care tăia șoseaua. Mașina încetini și se opri la câțiva metri de barăci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
rezistentă, păstrând nu numai lamentația, apelul de-o inimitabilă fervoare al seducătoarei mele interlocutoare, ci și o șansă spre adevărul Siei Strihan : precizia iluzorie și halucinantă a desenelor, o apropiere, cândva, de Piero, consecința unei destrămări interioare, spaima de „chipul cioplit al realității“, reprodusă prea exact ? Afară de acea primă schiță, reprezentând într-adevăr școala, nicidecum casa lui Hariga, nu i-au mai arătat Siei nimic. N-ar fi exclus să se fi depărtat, tot mai mult, cu sau fără voia ei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai ascuțit și mai tăios ca adineaori: ― Toată lumea trei pași înapoi!... Loc!... Loc!... Oamenii, spăimântați parcă de zgomotul care îndrăznea să străpungă trecerea, se îmbulziră și se retraseră câțiva pași. În locul gol din jurul gropii rămase numai generalul, pe când lângă stâlpul cioplit condamnatul privea drept înainte, mângâind blând digul care închidea orizontul. Bologa, cu inima strânsă, se uita drept în ochii lui mari, negri, fierbinți... Și văzu deodată că omul de sub ștreang se întoarce spre pretorul înmărmurit și-l auzi foarte deslușit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la vedere! Tocmai mă gândeam la acei oameni din umbra istoriei care foloseau strugurii viței de vie sălbatică - ca și alte poame lăsate de Cel de Sus - doar ca aliment „încă din prima parte a preistoriei, adică din epoca pietrei cioplite” - după cum găsim scris în cartea „Podgorii ieșene” despre care am vorbit. Și nici nu bănuiau ce minuni ascund acele bobițe îngrămădite pe ciorchine... În aceeași carte, privitor la începuturile cultivării viței de vie, găsim că: „O perioadă este acceptată de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
foc în valea fiilor lui Hinom, umbla cu descîntece și vrăjitorii, și ținea la el oameni care chemau duhurile și care-i spuneau viitorul. A făcut din ce în ce mai mult ce este rău înaintea Domnului, ca să-L mînie. 7. A pus chipul cioplit al idolului pe care-l făcuse, în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu spusese lui David și fiului său Solomon: În casa aceasta, și în Ierusalim, pe care l-am ales din toate semințiile lui Israel îmi voi pune Numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel, sunt scrise în faptele împăraților lui Israel. 19. Rugăciunea lui și felul în care l-a ascultat Dumnezeu, păcatele și nelegiuirile lui, locurile unde a zidit înălțimi și a înălțat idoli Astarteei și chipuri cioplite, înainte de a se smeri sunt scrise în cartea lui Hozai. 20. Manase a adormit cu părinții săi și a fost îngropat în casa lui. Și în locul lui, a domnit fiul său Amon. 21. Amon avea douăzeci și doi de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
său Amon. 21. Amon avea douăzeci și doi de ani cînd a ajuns împărat, și a domnit doi ani la Ierusalim. 22. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, cum făcuse tatăl său Manase. A adus jertfe tuturor chipurilor cioplite pe care le făcuse tatăl său Manase, și le-a slujit. 23. Și nu s-a smerit înaintea Domnului, cum se smerise tatăl său Manase, căci Amon s-a făcut din ce în ce mai vinovat. 24. Slujitorii lui au uneltit împotriva lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]