2,509 matches
-
să-i transmită semnale S.O.S. -, ridicându-se În picioare În dorința de-a se Îndrepta spre toaletă. Din nefericire, uitase că era Încins cu sabia, iar mânerul acesteia se propti În tăblia mesei, răsturnându-i lui Sigmund Freud ciorba direct În poală. The Sig contemplă calm harta udă de pe nădragi, care se extindea rapid, ca imperiul francez pe la 1809. În cantina Purgatoriului nu se auzea nici musca. De fapt, pentru a respecta adevărul istoric, se auzea una singură, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lucru. Știți probabil că cei din vechime sacrificau animale În cinstea zeilor. În acest fel, ei le ofereau drept hrană un suflet de animal În locul unuia de om. Ca să Înțelegeți mai bine: e ca și cum, În loc de friptură ai mînca, să zicem, ciorbă de legume. Strămoșii noștri nu făceau, În definitiv, decît să se conformeze unei legi universale. Plantele există ca să le mănînce animalele; animalele există ca să le mănînce oamenii; iar oamenii există ca să-i mănînce zeii, sau mai științific spus, ființele extraterestre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
n-o să iasă, toată șandramaua se va muta la Timișoara. Cine naiba a mai auzit de revoluții din astea ambulante? Este inexplicabil de ce toată lumea se teme ca nu cumva nenorocirea să înceapă la București. Nu era logic ca mai întîi ciorba să fie fiartă la foc potolit, înainte să fie lăsată să dea în clocot? — Ar fi ideal dacă s-ar întîmpla asta, îi răspunde domnul Președinte, mulțimea să ne fotografieze, să se spună după aceea, da, ăștia erau indivizii, au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
casa retrocedată urmașilor proprietarilor, a luat ființă din inițiativa lor creștinească, această cantină care are ca patroni spirituali Sfinții Petru și Pavel. Antoniu a ajuns În fața clădirii scorojite și prost Întreținute, la ora când aburii mâncării de cartofi, și ai ciorbei de varză, s-au Întins cu repeziciune, nelimitat, aidoma unei trufașe armate de ocupație, excitând sucurile gastrice ale flămânzilor. O coadă uriașă face Înconjurul clădirii, iar dacă o studiezi cu atenție, sufletul tău Încercat și deprins cu ororile vieții, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în liniște. Nicăieri nu-i ca acasă. Mie-mi spui! oftează Lazăr, înghițind în sec de foame. *** În bucătăria de doi pași pătrați, ca orice bucătărie de garsonieră confort redus, soția lui Lazăr, gravidă în ultima lună, termină de pregătit ciorba. Stinge aragazul, merge în camera alăturată, care ține loc de sufragerie, dormitor, birou de lucru și salon de primire, așterne o față de masă pe biroul de lucru, aranjează două tacîmuri, apoi telefonează la autogară. Sigur că vine la timp! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
piciorul stîng peste dreptul, dezgolind genunchiul ridicat, lăsîndu-l așa, absentă total la prezența lui Mihai. Își scoate o țigară, scoate și pe a doua oferindu-i-o lui Mihai, care arată spre țigara de pe marginea scrumierei, întreagă dar stinsă. Nici ciorba reîncălzită și nici țigara reaprinsă n-au haz surîde Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și pâine, 100 de grame de tăiței și un ou fiert. Dejunul (sau masa de prânz) este considerată cea mai importantă dintre cele trei mese. Se servesc patru, cinci feluri de preparate, din care nu lipsesc carnea, legumele, supa sau ciorba. În loc de pâine, chinezii mănâncă orez (mifan) sau pâine chinezească (mantou). Pentru cei care lucrează în instituții sau fabrici, masa de prânz este mai simplă și se servește de obicei la cantină un castron de orez, un fel sau două de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
orez (mifan) sau pâine chinezească (mantou). Pentru cei care lucrează în instituții sau fabrici, masa de prânz este mai simplă și se servește de obicei la cantină un castron de orez, un fel sau două de mâncare și supă sau ciorbă. Cina se ia de regulă acasă, cu toată familia și constă în trei, patru feluri de mâncare. În zilele libere (sâmbătă, duminică și la sărbători), sunt preferate fructele de mare și peștele, dar și alte feluri de mâncare, în jur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dibuit prin iarbă un craniu de miel și l-a cărat la etajul patru, îl păzea mândră pe preșul de la ușă, parcă ar fi vânat și ne-ar fi adus un iepure de câmp, nu un os împuțit dintr-o ciorbă; a plecat într-o toamnă pe-un șantier de-al lui tata, când el suferea de singurătate; de atâta singurătate, tata nu și-a amintit s-o vaccineze la timp; după ce s-a îmbolnăvit, Kita a devenit tristă, tare tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
eu nu reușeam să mă dau peste cap și să ajung bărbat, el redevenea copil, nu numai prin cântecelele și poantele din adevărata lui copilărie, ci prin sute de gesturi, cuvinte și semne. Odată, la cabana Omu, după ce terminaserăm o ciorbă de fasole, am găsit întâmplător sub mușamaua murdară, pe cantul mesei, o iscălitură în lemn. Și scria așa: Mircea și Didi 1935. I-a tremurat bărbia, i-a tremurat și vocea, i-au tremurat multe pe dinăuntru (se vedea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe dinăuntru (se vedea în licărul ochilor), recunoscuse înscrisul de-aproape jumătate de secol, de când el și fratele lui, unul de cincisprezece ani, celălalt de paisprezece, se jucaseră cu un briceag în aceeași încăpere strâmtă, poate după ce mâncaseră o altă ciorbă de fasole. Ei bine, eu cu acel puști umblam pe munți, cu micul licean care tocmai își încrustase numele pe masa unei cabane și care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scris „Interzis să creșteți porci în bae!“, primea o mulțime de ouă proaspete, nu de țară, ci de balcon. La Ișalnița, întorcându-se într-o luni dimineața de acasă, prin iulie, colegul de cameră i-a umplut farfuria cu o ciorbă de pui. Dom’ inginer, l-a întrebat celălalt, vă amintiți supa aia de săptămâna trecută? Se acrise rău de tot, așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut? 4. Salamul din sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în legătură cu matematicile și cu literatura, domenii în care era convins că strălucește. Iar după ce strălucea, își aprindea o țigără, mai strălucea puțin, apoi se făcea alb-verde la față și-și turna un păhărel, observând că ea, mama, nu gătește niciodată ciorbe și-și hrănește copiii cu multivitamine și cavit. Totdeauna, ofițerul s-a răfuit cu rămășițele mic și mari burgheze din apartamentul 40 și, în sens mai larg, din familia maică-mii, însă eu îl bănuiesc că uneori, când se închidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Cu o mână vârâtă în buzunar, după următoarea pastilă. Și, desigur, domnul Whittier clătină din cap, nu. Stând acolo în scaunul lui de catifea albastră, cu holul căptușit cu aur și catifea în juru-i, domnul Whittier luă o lingură de ciorbă de midii dintr-o pungă de plastic Mylar și spuse: — Zi-mi o poveste despre tatăl copilului. Scrie-mi scena în care l-ai întâlnit, spuse el spre Miss America. Și camera Agentului Ciripel se focaliză pe chipul ei, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor și încă la una, mult mai cumplită, pentru a intra în posesia cănilor de tablă pline, pe jumătate, cu așa-zisa mâncare. Cine găsea un cartof ori un morcov în ciorbă putea să se considere fericitul câștigător al zilei. Felul doi era, invariabil, garnisit cu pește. Nu mai mâncase niciodată piure cu pește, pilaf cu pește sau macaroane cu sos în care peștele rahitic era înfipt, pe-o coastă, deasupra. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
roză, cu ochii verzui, pierduți între pernuțe de carne, rotundă la pântece ca un butoi, cu părul lung, castaniu, împletit într-o coadă ce ajungea până la fundul de proporții monstruoase. Ședea toată ziua la bucătărie, plutea prin aburul dens de ciorbă, de varză, de orez, de fasole, era dulce la vorbă, avea un glas ca de pitulice, imposibil s-o poți refuza când te îmbia la o musaca, la o iahnie. Îl primea pe fiul ei atunci când se întorcea acasă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că o să se ducă la acel magazin. Carmina își văzu, în sfârșit tava cu mâncare dinainte. Să mănânc încet, își spuse, că altfel s-ar putea s-o pățesc, să mă îmbolnăvesc de-a binelea, cum mi-a prezis Maria. Ciorba părea a fi bună. Se îndopase atâtea luni cu lecturi și-și neglijase digestia cu o superioară indiferență. Stomacul i se chircise, i se pliase, i se îngrămădise sub coastă, un măr, o felioară de pâine erau pentru el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce și-o fi zis, acum sunt liber ca pasărea cerului, trai, băiete! Pe urmă blocaj intestinal, blocaj renal, peritonită, cruce. Carmina se opri pe la jumătatea ciorbei. Era bună, dar ea nu mai putea! Își simțea stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o femeie cu părul coafat, cu obrazul încărcat de pudră. Nu e bună? O întrebase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o femeie cu părul coafat, cu obrazul încărcat de pudră. Nu e bună? O întrebase alarmată, când o văzuse pe Carmina împingând cana cu ciorbă. Ba da, e bună, dar eu nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult. Sub farfurioara în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu-l interesa ce și cum, el voia ca lucrarea să fie gata la termen, nimic altceva. Dar oricât ar fi întârziat tatăl la serviciu era nelipsit de la masa de seară, mult mai sărăcăcioasă acum, cu mâncare de cartofi și ciorbă de zarzavat, mama din nou făcea economii severe, cine știe ce mai voia să-i cumpere Elenei, cine știe ce planuri ascunse își făcea, în muțenia ei, suportul acceptării acelui mod de existență instaurat la ei. După masa de seară se lăsa liniștea, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Alexe probabil că anume alege asemenea oameni, îndobitociți, să-i accepte normele fără să crâcnească, să-l aplaude, eventual. Ce nevoie are el de indivizi cu capul pe umeri care să mai și gândească cu propriile puteri? Se gândi la ciorba de burtă pusă la fiert de dimineață de mamă-sa, femeia îl aștepta moțăind în fotoliu, ultimele două butoniere are rochiei, sfârtecate vor dezveli genunchiul masiv, rotund, cu rotula îngropată în carne. Oala acoperită cu capac îl aștepta și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
martorul înlăturării lui din casa familiei Alexe fusese neutralizat, o putea întâlni pe stradă sau în societate fără să se mai simtă incomod. Orgoliul lui rănit se considera vindecat. Își luă rămas bun în grabă. Era tot cu gândul la ciorba aia de burtă. Spera că turnase mamă-sa destul oțet în ea. Într-o altă după amiază, Carmina revăzu un om cunoscut în casa familiei Alexe... Era Marcu, un inginer electronist. Fusese împodobit cu atâtea elogii de cei doi soți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după ce, reflex, degetul său apăsă pe butonul veiozei. Și, dintr-odată, toată acea larmă de întrebări de sub cupola de lumină încetă, traversă odaia spațioasă, cu multe plante, pătrunse în bucătărie, se așeză pe scaunul din capătul mesei, în fața farfuriei de ciorbă. Atunci observă că fetița cea mică are o ușoară deviere a irisului la ochiul drept. O privi pe nevastă-sa, mesteca liniștită. Draga de ea, își zise, iar o să bată culoarele policlinicii, cu fetița de mână, cu borcane de nes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
întâlnise în cantină întâmplător. De regulă, Emilia nu călca prin cantină pentru că avea o deviză. Dacă timp de opt ore reușea să nu mănânce nimic, cura de slăbire era ca și asigurată. Dar auzise că în ziua aceea se servea ciorbă de burtă și nu rezistase tentației. Mie nu-mi place simfonia, îi spusese printre înghițituri. Prefer să dorm sau să citesc un roman de amor. Era frumoasă, apetisantă, genul de femeie care-ți frapează privirea, te ispitește, vrei nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zile poți să-ți vezi corpul, și asta spunea îngerul cu unghii negre, grădinar, eu stau pe stradă și spăl scările și doamna... eu prieteni le spun, nu contează vârsta, e bună, îmi lasă o ușă deschisă și îmi pune ciorbă și mâncare, acoperite, și eu îi spăl scările, stau în punctul 0, știți unde e? de la televizor - televiziune mai încolo. E nebun, spune Cezar, sigur, mergem? sau mai stai cu el? Mergem, zic, e gelos? E totuși foarte târziu, aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]