397 matches
-
54. 1-315-94 Verificarea metrologică a aparatelor electronice de măsurat rugozitatea suprafețelor 1.04.10 55. 1-316-94 Verificarea metrologică a lunetelor de aliniament 1.04.12 56. 1-317-96 Etalonarea măsurilor de circularitate pentru calibrarea amplificării aparatelor electronice de măsurat abateri de la circularitate 1.04.06 57. 2-26-95 Verificarea metrologică a ceasornicelor - generatoare de impulsuri de tact din centralele telefonice interurbane automate 1.07.08.1 58. 3-155-77*) Verificarea instalațiilor cu clopot folosite la verificarea contoarelor de gaze 1.06.10 2. Fenomene
ORDIN nr. 89 din 13 mai 1999 pentru aprobarea listelor cuprinzând normativele de metrologie. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124835_a_126164]
-
desemnate prin pronumele eu. În ultimă instanță, referentul "eului" este cel care spune "eu" într-un asemenea enunț-ocurență; pentru a fi "eu", este suficient să ne plasăm în poziția enunțătorului spunând ceva. Prin urmare, în mod obligatoriu, "definiția" deicticelor impune circularitatea, reflexivitatea. La o primă analiză, deicticele personale cum ar fi eu sau tu nu par deloc diferite de termeni precum el, care este, în mod tradițional, situat în aceeași categorie, cea a pronumelor: nici lui el nu i se poate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
știe ce referent este desemnat de acest el fără să aibă un antecedent), în timp ce deicticele de persoană sunt interpretate doar prin situația de enunțare. Totuși, statutul deicticelor diferă și de cel al substantivelor proprii care și ele fac apel la circularitate: "Numele îl desemnează pe cel care poartă acest nume. Apelativul "cățeluș" indică un câine mic, "corcitură" desemnează un câine din rase amestecate... însă "Fido" indică pur și simplu un câine numit "Fido" (Jakobson, Eseuri de lingvistică generală); cu alte cuvinte
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cățeluș" indică un câine mic, "corcitură" desemnează un câine din rase amestecate... însă "Fido" indică pur și simplu un câine numit "Fido" (Jakobson, Eseuri de lingvistică generală); cu alte cuvinte, numele "Fido" nu este o proprietate generică. Acest tip de circularitate nu este identic cu cel care intervine în funcționarea deicticelor: individul desemnat printr-un nume propriu rămâne stabil într-o infinitate de enunțări, ceea ce nu se întâmplă și în cazul lui "eu" sau "tu". 1.6. Deicticele de persoană În
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
moartea sunt reprezentate cu oarecare teatralitate sau, mai degrabă, cu patosul unui prezentator de circ. Tematica morții enunțată în titlul poemului Cântec de moarte este ilustrată tocmai prin motivul circului 226. Textul, ca de-atâtea ori, este cântec șoptit, recurențele, circularitatea construcției accentueză ideea de lume fără ieșire și conferă gravitate unor imagini aparent banale: "Era un circ în Turnu-Măgurele/ Un circ era - o pânză cenușie;/ Scânceau maimuțele între zăbrele/ Și caii năzdrăvani mușcau pământul". Referința la orașul Turnu Măgurele are
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
nici în interioritate faptul miraculos al înțelegerii. Fără această însămânțare prealabilă (cu atât mai delicată cu cât tratează cu spațiul sufletesc) nu ar fi, în ordine secundă, recognoscibil rodul. Este apoi, o dinamică internă a cunoașterii cea care acceptă această circularitate pentru a regăsi pe parcursul evoluției împletite cu creșterea naturală (nereflectată) a trăirilor o semnificație reprezentativă a omenescului. Această dinamică internă este co-responsabilă de funcționarea unitară a conștiinței pe parcursul unei vieți întregi. Misterul cunoașterii se îmbină cu misterul irumperii vitale spontane
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
vitale spontane și arată că orice aplecare teoretică asupra subiectului uman trebuie să păstreze o generoasă marjă a aleatoriului personalizat. Nu se poate pătrunde în universul omenesc decât unind până la sacrificiu metodologic două cutume interpretative aparținând unor tendințe teoretice divergente. Circularitatea rece și "ritualică" trebuie să poată fi confirmată, aplicată, redescoperită. Adică ea trebuie să prindă corp în materia exercitării noetice. În sfârșit, în sfera semantică lărgită a conceptului de "viață", este adecvată o înțelegere de tipul celei care afirmă că
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a vorbi mai pe larg despre mine. Dar de ce să vorbesc despre mine și nu despre copiii mei, mai exact, despre o paralelă ce se conturează între fostul copil, acum tată, și actualii prichindei, viitori maturi responsabili? Fascinat întotdeauna de circularități, simetrii și analogii, în sfera literaturii, ca și în cea a vieții propriu-zise, cum să-mi refuz plăcerea de a mă revedea la trei ani (câți a împlinit zilele trecute Iuliaă ori la opt (câți va face nu peste mult
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
De la enigmaticul mort al primei povestiri (ce expresie idioată... orice mort e enigmatic), preotul care sparge potirul, la Gabriel, simpaticul intelectual de mâna a doua care-și realizează micimea și ipocrizia în fața unei fantome, cercul (oare a reținut cineva cercul, circularitatea despre care vorbește Nabokov în lecția despre Gogol?) nu face altceva decât să se afunde în acel teritoriu viermănos care l-a produs pe Cicikov. Haide să intrăm în seara aceea aparent liniștită de la serata bătrânelor Kate și Julia: vânzoleală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
reale este doar amînată, întrucît se revine de fapt la întrebarea inițială: în virtutea cărui fel de unitate superioară sau a cărui principiu de organizare reunește o limbă diversele metode de structurare gramaticala? b) Vom observa, în plus, și aici, o circularitate inevitabilă: grila suprafețelor de intersecție pe diverse axe nu este mai revelatoare, ci doar mai detaliată decît grila - mai puțin 'rafinată' - a tipurilor înseși. A descrie o limbă oarecare că "izolanta" este, sub raportul puterii funcțional-explicative, de acelasi ordin cu
Lingvistica limbilor lumii by Dorel Fînaru () [Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
constituirea unei limbi particulare. (...) Termenul de limbaj a fost extins pentru orice sistem de semne sociale codificate care nu fac apel la cuvânt"22. Astfel de definiții, fără a contribui la clarificarea conceptuală, sporesc ambiguitatea semantică a termenului limbaj, prin circularitate și exprimare echivocă. La rândul lor, dicționarele de semiotică subliniază natura semnificantă a limbajului verbal și fac din acesta obiectul de studiu predilect al științei semnelor. În Sémiotique. Dictionnaire raisonné de la théorie du langage, A.J. Greimas și J. Courtés
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
b.l). Astfel, concluzia (3') ar fi putut fi analizată potrivit teoriei existenței. Se poate observa că analiza ei este identică cu propoziția (1.b) care funcționează și ca premisă. În aceste condiții argumentul ontologic poate cădea sub acuzația de circularitate: căci premisele lui presupun adevărul concluziei 197. În ceea ce privește conceptul de ființă necesară, Russell consideră că acest cuvânt necesar poate fi aplicat semnificativ propozițiilor analitice. Russell ar putea accepta o ființă necesară dacă ar exista o ființă a cărei negație în ceea ce privește
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
lor se centrează asupra efectelor, și nu a cauzelor. Există o logică a comunicării - susțin ei - bazată pe un set de reguli, de coduri de comportament, care organizează comportamentul personal și relațiile interpersonale. Principala proprietate a modelelor de comunicare este circularitatea; procesele de comunicare sunt sisteme cu efect retroactiv, feedback. Fiecare segment de comunicare poate fi înțeles doar în contextual său.Teoria comunicării, așa cum a fost formulată de școala de la Palo Alto, se bazează pe trei ipoteze: a) esența comunicării
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
de receptor; - mesajul care este reamintit de acesta; Canalul este suportul fizic al mesajului sau conexiunea psihologică între emițător și destinatar, care le permite să stabilească și să mențină comunicarea. Feedback-ul este un element foarte important al comunicării asigurând circularitatea procesului comunicării, un proces retroactiv. Se constituie din acele mesaje verbale și nonverbale pe care o persoană le transmite ca răspuns la comunicarea altei persoane. Contextul comunicării reprezintă cadrul desfășurării actului comunicativ. Există cel puțin trei dimensiuni ale contextului: - dimensiunea
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
acesteia fantasma joacă un rol central, indiferent dacă aceasta are rol mnemotic sau de integrare existențială. Metafora Dianei este una prin care sunt reprezentate raporturile dintre raționalitate și cunoașterea pulsională a lumii. Vânătorul vânat de proprii câini arată neputința și circularitatea cunoașterii ca ansamblu, și faptul că cunoscătorul devine obiectul de cunoscut. În analiza pe care o realizează Ioan Petru Culianu 179 identifică trei imagini distincte pentru zeița vânătorii: natura, luna și regina. Dar universul metaforic dezvoltat de Bruno este sintetizat
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
istorici și utilizat pentru a descrie o succesiune de evenimente datorită cărora mulți locuitori ai Germaniei, Elveției, Scandinaviei, Țărilor de Jos și ai Marii Britanii au întors spatele catolicismului și au devenit membri ai bisericilor protestante independente"19. Pentru a ocoli circularitatea definiției apelăm la eliminarea termenul de "Biserici protestante independente" și lăsăm doar "biserici independente" trebuind să adăugăm occidental. Astfel ne referim la acele biserici independente care se dezvoltă începând cu secolul la XV-lea în Occident și care s-au
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
nu pot gândi pe Dumnezeu decât existând"179, transformând propoziția Dumnezeu există într-una analitică. Iar existența este cea mai înaltă dintre desăvârșiri și nu pot să-mi imaginez un Dumnezeu fără această calitate. Chiar dacă pentru a se feri de circularitatea argumentării Descartes dezvoltă ideea amintită ajunge la aceeași concluzie: "când bag de seama că existența este o desăvârșire, să trag pe drept încheierea că ființa primă și supremă există"180. Argumentarea de această dată încearcă să susțină noi atribute ale
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sintetic (dogma 1) și reducționismul (dogma 2), i.e. "opinia că fiecare enunț cu înțeles este echivalent cu o construcție logică din termeni care se referă la experiența imediată" (Quine 1964: 346). Pentru asta, el se folosește de trei argumente: argumentul circularității, argumentul care pleacă de la holismul epistemologic și argumentul istoric 68. Să le luăm pe rând. Noțiunea de analiticitate pe care o ia în considerare Quine este cea clasică de "adevărat în virtutea înțelesului" sau "adevărat prin definiție". El sugerează că această
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
lăsat pentru secțiunea 2.2. 69 Cât de bun este acest argument în susținerea concluziei vizată de Quine, este o chestiune controversată. A se vedea, în această privință, Grice și Strawson (1956). De asemenea, Putnam atrage atenția că "doar demonstrația circularității definiționale, cu greu ar putea părea suficientă pentru abandonarea unei noțiuni atât de folosită și de larg acceptată ca cea de analiticitate." (Putnam 1983: 88). 70 De fapt această afirmație este incorectă. Argumentul istoric, amintit mai sus, (a se vedea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
pot fi așezate în scheme de acest tip, dacă se iau în considerație și demonstrațiile pe care filosoful german le indică pentru fiecare în parte. Rezultă, în felul acesta, că asumarea unei teze implică opusul acesteia și invers, într-o circularitate de același tip cu cea din paradoxul antic al mincinosului (Cf. Marcel Chelba, "Antinomia rațiunii pure și paradoxele logice", în vol. Logică și ontologie, Editura TREI, 1999, pp. 205-210). 34 Dicționarul românesc de filozofie (op. cit.) îl definește drept "enunț contradictoriu
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în felul în care într-o enciclopedie cauți articolul care te interesează. Pe măsură ce se produce înaintarea în lectură se lămuresc unele teme insuficient dezvoltate inițial tocmai pentru că nu le sosise vremea. Dintr-o asemennea lectură recursivă sper să rezulte nu circularități, ci aprofundări și lămuriri. Dacă nu va fi așa, vina îmi aprține, firește, în totalitate. Gândul mi se îndreaptă cu recunoștință către prietenii, colegii sau studenții care au înntâmpinat cu interes și deschidere numeroasele mele încercări de a găsi o
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
a sanscritei i se plângea lui Wikander că nu înțelegea orice text sanscrit, mitul ciorilor care bântuie și care întrupează sufletele celor care nu și-au susținut doctoratul până la 50 de ani... Dar mai ales, într-o simetrie a unei circularități autobiografice, Eliade își amintește, fără precizarea paternității, avertismentul dat de Dumézil, în contextul primului eșec suferit de Wikander la candidatura din 1952 pentru catedra de sanscrită de la Uppsala - vezi supra, XXVII, nota 1 (pp. 254-255). Numai că nu a uitat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
puncte de plecare pentru realitate. Nu există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența unei circularități ficționale: fantezie -transfigurare în materialitate - narațiune - realitate etc. Ipoteticul, ambiguitatea devin dominante. Personajele se presupun, se conțin unele pe altele: Anghel, metamorfozat, seamănă cu bătrână Achilina ; Anghel, din lumea celor vii, Antipa, din planul neființei, alcătuiesc un cuplu, cel de-
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
diferențiale ale imaginarului. Un prim criteriu îl constituie în viziunea sa structura internă a unității mitice sau modul în care se înlănțuie schemele și arhetipurile din cadrul narațiunii. Ca factor ordonator, el permite determinarea unor sub-categorii, cu ajutorul unor procese structurante (linearitate, circularitate, ascensiune, extensie, simbolistică numerică etc.). Un foarte bun exemplu de studiu axat pe acest criteriu îl constituie antropologia imaginarului în viziunea lui Gilbert Durand; pentru cercetarea de față, un caz relevant, de mitem funcțional într-o formă de ritual, poate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tematică, propriul motiv. Astfel, ajungea în zona unei înfricoșări ce și-a uitat și stins temeiul, cauza, argumentul, ajungea în paradigma angoasării. Pierdut de sine, rătăcindu-și interioritatea într-un dezechilibru în care eul nu-și mai confirmă prezența prin circularitatea reflexivă, acest călător se apropie de bezna demenței sau radicalitatea suicidului. Dezorientarea, debusolarea în care sunt aruncat prin încremenirea sufletească la nivelul demersului revoltei implică aceeași înstrăinare de sine prezentă în cazul navigatorului ce și-a pierdut busola. Aici eu
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]