989 matches
-
Trakl sau Rilke) se pierde cu totul într-o categorie aparte de texte, în care Nicolae Manea devine preocupat de cartografierea unui teritoriu ambiguu, situat la granița dintre real și ireal, dintre viață și moarte. Este vorba, firește, despre spațiul circumscris, în cheie poetică, "țării bursucilor", metaforă-simbol dominantă a textelor din prima secțiune a cărții, care iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței pline, în cazul său. De aici, anxietatea difuză ori stranietatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
interogație hölderliniană: "La ce bun poeții în vremuri de restriște?". Interogație pe care, ca puțini dintre congenerii săi, Doru Maximovici și-o pune din ce în ce mai des... Cealaltă formă de care semnatarul celor optsprezece volume de versuri uzitează, desigur cu aceeași finalitate circumscrisă necesității evidente de a trasa complexa dramă a artistului contemporan, este culoarea. Fără excepție, volumele sale de poeme sunt însoțite de ilustrațiile pictorului, preocupat să ilustreze, și prin intermediul formelor picturale, aceleași tensiuni imuabile între material și imaterial, între mundan și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor recunoaște// Mă vor alege/ să intru în sistemul de vase comunicante
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
soarele ca o tipsie încinsă pe creier/ nevoile fiziologice ale trupului/ în care... Doamne!/ mă satur de zbuciumul interior al fiecărui organ". Impresia vizibilă pe care o lasă discursul liric doar în aparență, așadar, rupt, sacadat este că însuși timpul circumscris apare ca unul al suspendării, al ruperii de o realitate goală de sens; nu de puține ori, asistăm chiar la o suspendare a actantului liric, între timpi ai continuei lupte, ai continuei dureri de a exista, de a se situa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu-ți mai spun. Confidența aceasta / în ciuda armoariei mele (Să nu te încrezi) / pentru simplul motiv că te detest". Și anume: histrionismul, apetența pentru disimulare, mistificare și automistificare (de unde obsesia măștilor și a altor forme de deghizare), evaziunea în forme circumscrise nelimitării spațio-temporale și, în sfârșit, nihilismul ironic. Retorica aceasta de camuflaj recunoscut ca atare, așadar ineficient funcționează totuși în marea majoritate a poemelor incluse în primele volume semnate de Mihai Ursachi, Inel cu enigmă (Editura Junimea, Iași, 1970), Missa Solemnis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Împărat al Singurătății de sus și de mijloc,/ Stăpânitor/ Absolut al regatului Dor/ Și prinț Senior/ Al Tristeții,/ Dăm știre la toți ca să fie cu luare aminte/ Cătră solia trimisului nostru numit Menestrel". Este vorba, desigur, despre o "împărăție" lirică circumscrisă acelorași coordonate melancolie grea, solitudine apăsătoare, deși căutată, tristețe irepresibilă, dar și o ironie terapeutică prin care începe deja să prindă contur o geografie simbolică absolut inimitabilă, în centrul căreia se poate localiza "Cetatea Putreziciune". Viziunile fantaste ale poetului sunt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îl împarte/ prin toate razele cu trista lyră?// Văzduhul se hrănește cu alt sânge/ mai înainte mort pe-o altă față" etc. În volumul imediat următor, Fiul lui Eros și alte poezii (Editura Junimea, Iași, 1978), reține atenția o poezie circumscrisă, tematic, aceleiași problematici majore alteritatea gândită modern, ca ființă plurală, exuvială. Imaginația inimii este tocmai un astfel de text în care apare explicit imaginea unei scene interioare pe care se desfășoară un conflict surdinizat, însă cu atât mai puternic, între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încît să se producă o cantitate maximă de bunuri și servicii necesare satisfacerii trebuințelor, într-un context economic stabil și cu o rată sustenabilă de creștere economică. Stabilitatea economică este o precondiție-cheie. O economie stabilă presupune un echilibru al pieței, circumscris unei dimensiuni morale. Cadrul instituțional este un element endogen al sistemului, bazîndu-se și el pe acceptarea și respectarea preceptelor morale asumate. Sistemul economic islamic e bazat pe legea islamică, coranică. Tot ce e legat de proprietate, consum, monedă, producție, rolul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
apropierea de un al treilea model cosmologic, neexplorat de Ioana Em Petrescu, și anume cel einsteinian. Sub aspect metodologic, analiza pe text a urmat o stilistică progresivă (după modelul stilisticii contrastive), pe traseul intratextual uneori labirintic între text și avantext, circumscris criticii genetice care a adoptat intratextualitatea ca și demersul nostru. 1. Intertext / intertextualitate. Intratextualitatea Spre deosebire de practica literară pe care o descrie, cuvântul intertextualitate redă un concept tânăr, propus de Julia Kristeva în 1967. Noțiune deosebit de atractivă, intertextualitatea nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
înțeles, acoperind și pattern-ul și variantele lui. Va trebui evitată confuzia conceptuală, prin termeni diferiți. Prima ecuație din sistemul simbolizării lumii sacre, analogia, este verificată în paginile prozei eminesciene. Mai mult, reeditarea condiției edenice apare ca un segment intratextual. Circumscrisă principiului în discuție, "reprezentarea unei vieți perfecte, paradisiace, se concretizează prin intermediul imaginii unei insule prea-fericite, a cărei repetiție analogică dă naștere grădinilor sacre, în mijlocul cărora templul este situat pe un ostrov înconjurat de un bazin"7. Am arătat în alt
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sintagme de tipul "imaginea autorului", "figura autorului", anunță totuși o viziune originală, prin modalizarea punctului de vedere asupra autorului cu ajutorul adjectivului interior, care plasează centrul de interes al actului critic în planul interiorității, al sufletescului. Pe lângă această serie cvasi sinonimică circumscrise unei perspective "clasice" în legătură cu duplicarea textuală a instanței creatoare, întâlnim, în scrierile Elvirei Sorohan, o altă categorie de "imagini" care proiectează dimensiunea vizuală în planul artelor plastice, într-un prim moment de particularizare a tratării critice a situației autorului în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spre receptor). Ambele aspecte personalizează și estetizează atât instanța creatoare, cât și activitatea în care este angajat cititorul. Acest caracter estetic și personal al autorului se consolidează și devine mai complex și mai profund, printr-un al treilea câmp lexico-semantic circumscris orizontului artei literare și/sau dramatice. Acestui câmp de viziune aparțin termeni precum: personaj, protagonist, erou, actor, regizor, travesti, etc., iar ideea de adâncime care îl articulează este aceea că textul, pe diferite paliere funcționale, oferă indicii despre cel care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al operei, solicită înțelegerea celuilalt, a criticului devenit interlocutor "ideal". Firește, această relație specială care se stabilește între autor și criticul-cititor implică și o anume (po)etică a lecturii, în care fiecare "partener" are la dispoziție o serie de "mișcări" circumscrise dimensiunii fatice a comunicării literare. Dacă disimularea devine "a doua natură a scriitorului" (Singurătatea..., p. 129), acesta "revelându-se în jocul ascunderii" (G. Călinescu..., p. 16) ca erou, regizor/actor al propriului text, cititorul este chemat să intre în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
plasează la nivelul lecturii concrete, același joc complementar între interpretativ și generativ nu se desfășoară de la sine, ci presupune un efort cognitiv responsabil și lucid din partea cititorului. Nu întâmplător, deseori Elvira Sorohan descrie propriul demers receptiv și analitic în termeni circumscriși responsabilității, onestității și profunzimii: Ipostaze... Amintirile reclamă o ingenioasă psiholectură, emancipată de pudoarea dogmatismului analitic" (p. 51); Dublul sens al discursului construit în Biblicele se receptează la o lectură atentă" (p. 138); "Unui cititor atent nu poate să-i scape
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
întreg ansamblul manifestărilor, în speranța deșartă a epuizării resurselor informative și interpretative. Prin lucrarea de față, punem la dispoziția celor interesați rodul unor preocupări științifice mai vechi, reluate și actualizate cu sporită atenție și înțelegere a faptelor, proceselor sau fenomenelor circumscrise, pe de o parte, unei perioadei istorice extrem de bogată în evenimente semnificative în planul construcției naționale românești și, pe de altă parte, traiectului biografic, sau conduitei morale și profesionale specifice unuia dintre protagoniști, ale cărui însușiri sau virtuți se regăsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
fi piatra funerară a revoluției române, au transformat Iașii într-un puternic centru de comandă pe frontul organizării interne a luptei pentru unire 32, orașul polarizând sub domnia ultimului voievod al Moldovei, Grigore Alexandru Ghica, nu numai interesele și acțiunile circumscrise obiectivului național major, ci și o gamă diversificată de preocupări culturale, edilitar-gospodărești, economico-administrative, financiare, sanitare și de altă natură, menite parcă a pregăti marea schimbare visată de unul dintre protagoniști: "Moldova răsuflă mai ușor consemna admirativ același Alecsandri, care proslăvea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de execuții"21. ULTIMELE INIȚIATIVE ȘI IEȘIREA DIN SCENĂ Cum în Moldova și, îndeosebi, la Iași, unde s-a și jucat "cartea Unirii"1, caimacamul a fost mult prea absorbit de măsluirea alegerilor și, desigur, de propria-i agendă politico-administrativă circumscrisă acestora, preocupări de genul celor dovedite până atunci de Mihalic de Hodocin aveau șanse minime de a-i capta atenția și/sau interesul. Totuși, în vara anului 1857 îl regăsim pe același neobosit inginer, de astă dată în ipostaza de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
de către mileniul trecut că "lumea suferă de boli pe care știința economică nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o împiedică să apară drept cea mai solid structurată dintre toate științele sociale, eficace prin multiplicitatea aplicațiilor sale pentru domeniile circumscrise, dominatoare și expansioniste"4, dar afectată de necontenitele repuneri în cauză și de chiar aceste ambiții mereu reînnoite și reafirmate. Fiecare etapă a gîndirii umane se naște întotdeauna din doi părinți: din istoria trecută a ideilor și a credințelor, ca
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
politicii de liber schimb, conturată pe la jumătatea 19, la sfîrșitul aceluiași secol operatorii internaționali care aveau forța economică necesară evoluează pe calea investițiilor internaționale de capital și astfel se transformă În operatori transnaționali. Operatorii transnaționali Încetează de a mai fi circumscriși unui anumit spațiu național și Își pierd specificitatea națională. Cel mai reprezentativ tip de operator transnațional este corporația transnațională. Deși fenomenul ca atare s-a afirmat puternic odată cu Înc. 20, mai ales prin apariția și extinderea unor mari corporații (cum
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
arabofon, rezultat din îmbinarea interactivă a trăsăturilor sale politico geografice, geopolitice și geostrategice. Totodată, am avut în vedere extinderea coordonatelor de investigare din matricea strict analitică, care ar limita anvergura întreprinderii propuse, spre latura abordării raporturilor relaționale intra și interregionale, circumscrise ariei de conținut a elementelor specificate. Demersul vizează reliefarea atributelor particulare ale spațiului arabofon, ca unitate geopolitică cu personalitate teritorial-regională distinctă. În același timp, un atare proiect este menit a evidenția și valențele funcțional-teritoriale ale “piesei arabe”, rezultate din modul
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3039]
-
și de geografia fantasticului. Mi se pare însă și mai semnificativ faptul că, spre deosebire de alte creaturi imaginare, care populează cu generozitate topografia acestui interval, multe dintre fantome (care, să ne înțelegem, apar în toate tradițiile culturale din lume)81 sunt circumscrise universului afectiv, chiar familial, al personajului pe care-l bântuie, fiind vorba, în acest caz, de spirite înrudite, pe parcursul existenței terestre, cu eroul. O simplă enumerare a câtorva dintre cei mai importanți scriitori care au produs proze centrate asupra fantomelor
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
plan la altul făcându-se fără ca cititorul să observe" (1967: 127). Alternanța menționată, ce poate fi, totuși, sesizată de lectorul atent (nu mai vorbim, astăzi, de cititorul naiv, neprevenit, de la debutul secolului trecut), este un ingredient de bază al prozelor circumscrise supranaturalului, care nu pot executa o mișcare de decolare din realia în absența unor date concrete, palpabile, de situare fenomenologică a personajelor. În fine, Eugen Simion minimalizează, cu justețe, impactul moral al nuvelei, în favoarea punctelor forte ale acesteia: "[m]ecanismul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
urma, sub presiunea unui gust public din ce în ce mai cosmopolit și cu o apetență clară pentru suspans narativ, vor apărea noi nuvele și romane care vor intra sub incidența temei discutate. Deocamdată însă, acestea sunt, în opinia mea, cele mai importante opere circumscrise prezentului subiect. Concluzie Am străbătut împreună drumurile sinuoase, dar, în ceea ce mă privește, seducătoare ale deimografiei, pe care am încercat să vi le prezint cât mai comprimat. Dacă ar fi de dorit ca prozele terorii autentice să înspăimânte prin mesajul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Erfahrung): tocmai trăirea șocului de termină, cum voi încerca să arăt mai jos, survenirea dialec tică a experienței. Proust opune memoria involuntară celei voluntare: cea din urmă depinde de intelect, este intențională și punctuală, vizează elemente, obiecte sau fenomene perfect circumscrise ale trecutului; memoria involuntară este întâmplătoare, nein tențională și ascunsă în contactul cu obiecte insignifiante (o prăjitură sau un creion) și nu conține informații despre tre cut, ci mai degrabă „urmele“ persistente ale acestuia. Câteva elemente descriu conținutul acestei forme
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de viață păgână unui repertoriu care era în cursul secolului XIX fixat în formalism. [...] Böcklin, literalmente, dă un corp mitului, îl vivifică..."70. Acest revival aflat sub semnul Secesiunii, atât în Imperiul Austro-Ungar, cât și în Germania, insuflă culturii greco-latine, circumscrisă valorilor apolinice, spiritul dinonisiac al unei modernități care poartă amprenta sensibilității simboliste și decadente. Această metamorfoză subtilă era excelent dramatizată de către Thomas Mann în romanul său, Moarte la Veneția (1912). În opinia lui Rodolphe Rapetti, Böcklin "privilegiază aspectele violente ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]