10,372 matches
-
vreau cîntări, nu voi lumini de baluri, scrie autorul. Dar parcă prea strigă-n noi nepăsarea, ca-ntr-o peșteră vastă!" Ce e drept. (în paranteză fie zis, romanul Băgău aparține Ioanei Bradea, nu Ioanei Baetica). l Tot acolo, un citat de un savuros agramatism dintr-o notă semnată Nina Vasile, în ALA postStănescu: ,Visez la acea revistă în care să citesc o pagină întreagă de poezie a unui singur autor, dublată de o contextualizare necesară în care eu, ca cititor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente , cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a semnului care altădată funcționa doar în convenția tabloului. Civilizația bizară ( și pierdută), pe care Paula Ribariu o invoca permanent prin citate plastice, prin fragmente de imagini recuperate, prin aluzii ceremoniale și printr-o cromatică în care tonul viu, lumina și apăsarea nocturnă comunicau pînă la contopire, este acum redimensionată prin punerea ei în relație directă cu efigia unei umanități la fel de ciudate
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
a înfierat burghezo-moșierimea: , În opera lui se oglindește mizeria morală a clasei aceleia care trebuia să dispară și suferința poporului exploatat." Întrucât Căldură mare sau Lanțul slăbiciunilor nu ilustrează convingător ,suferința poporului exploatat", se valorifică pe larg, ca sursă de citate, broșura 1907 din primăvară până în toamnă. Interpretarea operei lui Caragiale ca o critică ,acerbă" a capitalismului va face carieră. Într-o monografie scrisă de Ion Roman și publicată în 1964, încă va persistă ideea că scriitorul a criticat ,moravurile unei
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
din 1926, și, prin cercetările în bibliotecă, am aflat că în perioada ceaușistă s-au mai tradus Problemele metaforei și Sensul metaforei ale lui Vianu, la o editură universitară sud-americană. Eu nu am văzut acest volum, dar l-am văzut citat. Operațiile acestea sunt de pionierat, de început de drum, de pașoptism întârziat, de iluminism, cum vreți să-i spuneți. M.I. : Din E. Lovinescu s-ar fi putut însă traduce, dacă ar fi avut și în țară mai multă susținere, s-
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
ani din exil) descrie viața dusă în Siberia, alături de opozanții regimului sovietic. Comunist italian de bună-credință, nu numai antifascist, el se dusese de fapt în URSS să ajute la înfăptuirea noii societăți. Romanul ambițios, omnivor al Daciei Maraini, înțesat cu citate sau trimiteri la poeți și prozatori din timpuri și de pe meridiane diferite, nu lasă deoparte marile evenimente din istoria, nu numai recentă, a Italiei: consecințele imediate și pe termen lung ale unificării țării (care a creat briganzii, haiducii italieni, declanșînd
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
o altă chestiune. În cadrul temei de față, el își găsește locul pentru că ilustrează cum nu se poate mai convingător că, și în poezie, intertextualitatea funcționează, ca în proza Daciei Maraini sau a lui Eco și nu doar prin colaj de citate.
În Italia - Creație literară pentru inițiați? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11570_a_12895]
-
pe spate căzînd, dintr-o dată/ Și-astfel zăcea, într-o parte cu capul, căci somnul pîrdalnic/ Îl doborîse de tot: din gîtlej îi țîșneau vin cu resturi,/ Boțuri de carne de om - rîgîia și vărsa ca bețivii" (Odysseia 9, 371-4; citate, aici și în continuare, după traducerea lui Dan Slușanschi). Un personaj nu mai puțin respingător întîlnește și Apolodor la scurtă vreme după sosirea sa în America, pe cînd era cow-boy la ferma ,Taurul vioi": Dar, într-o vineri, s-a
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
autorul dacă își închipuie că eu-l diaristic mai prezintă, după atîtea volume, vreun interes biografic. Livius Ciocârlie s-a transformat pe sine într-un personaj blazat dar vioi spiritual, un cîrcotaș superior care bombăne cu grație despre sine printre citate, glose, adnotări și teorii cît se poate de serioase, de care te atașezi precum în foiletoanele de pe vremuri așteptînd un nou fascicol să vezi ce-a mai gîndit, ce (n-a) mai pus la cale... Ne întîlnim așadar cu același
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
în paralel, mai multe niveluri ale discursului. Confesiunile și notațiile personale merg mînă în mînă cu istorisirea unor episoade reale și cu observațiile despre adevăratul bătrîn din familie, mama B, realizînd un contrapunct personalizat la comentariile (unele extraordinare) pe marginea citatelor despre bătrînețe și despre moarte din diverși ("naturalismul livresc" e asigurat de Socrate, Pascal, Montaigne, Biblie, Camus, Noica, Cioran, Nietzsche ș.a.). La toate acestea adăugîndu-se reflecțiile pe marginea scrierii cărții, metadiscursul scriitorului în diversele lui ipostaze. Probabil la nici un alt
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
un subiect "tare", recunoaște că face totuși "un exercițiu de inadecvare". Nu este neliniștit din cauza morții mai mult decît din cauza vieții. În plus, știe tot de la Cioran că nu obsesia, ci suferința are cu adevărat acces la cunoaștere. Multe dintre citatele și comentariile pe care le face pornind de la alții sînt un fel de mise en abîme. Nu știi cu adevărat cînd vorbește despre ceilalți sau cînd e întors cu totul spre sine. Așa cum e cazul acestui comentariu la Pascal: voluptatea
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
dă cu bîzdoaca unde i se poruncește". Patosul judecății pe muchie al unor asemenea propoziții le impune oricum reflecției noastre, cu perspectiva rezonabilă a unei aprobări pe un lot de exemple îndeajuns de cuprinzător... S-ar putea crede, în marginea citatelor de mai sus, că Petre Pandrea ar fi fost un veninos funciar, un resentimentar de profesie, un precursor, cum ar veni, al practicanților revizuirilor de azi, acuzați cu furoare, de către academice condeie, de negativism, demolare, invidie etc. Dar diatribele sale
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
dorința autorului de a se detașa net de personajul său. Învățătura acestei cărți este cu totul alta. Nu există societate perfectă. O dictatură poate avea și unele părți acceptabile (atîtea cîte sînt, unele dintre ele au fost reproduse într-un citat anterior), în vreme ce o democrație scăpată de sub control sau insuficient de consolidată poate degenera ușor într-o anarhie. Mai mult, democrația și dictatura au, fiecare, în propria structură, germenii celeilalte. Pe măsură ce libertățile sporesc și aria lor se diversifică, situația devine tot
In Virto veritas by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11622_a_12947]
-
este sub control!). Fântâna de la Arhitectură, și ea în funcțiune, reflecta curcubee și ridica perdele de stropi răcoroși. Ghinion, tocmai la intrarea în clădirea Teatrului însă, se ridicau perdele de praf, din cauza unor lucrări la caldarâmul neodihnit al Bucureștiului. (Un citat pe temă dintr-o antologie de Vorbe de duh lansată la Târg: "De fapt, nu repară străzile. Doar schimbă locul gropilor ca să nu le poată ține minte șoferii"). Pe jos, în drum, un pantof stingher, pierdut de cineva în noaptea
Cifra 13 și cărțile by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/11621_a_12946]
-
bucuria mea, se anunța la Ateneu conferința sa despre Voltaire. Sincer să fiu, eram curios să văd cum evolua în contact cu marxismul. Spre satisfacția noastră, conferința sa se strecura prin marxism discret, subtil, cu eleganță și competență, fără nici un citat, fără nici o aluzie, o impunătoare, cel puțin, în acel context, demonstrație de forță și demnitate intelectuală. Mărturie a unui caracter. - La universitatea ișeană ce caractere mari ați întâlnit? - N-aș ezita o clipă să invoc numele unor dascăli ca pedagogul
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
creației, către infinita autospecularitate, ci, dimpotrivă, către terenul accidentat al vieții. Pe acesta îl parcurge și îl reparcurge la nesfîrșit, într-un adevărat regim de exploatare a propriei biografii. Splendidul Budila-Express și alte poeme, aproape la fel de frumoase, dar mai puțin citate (din ciclurile Istoria pantofului mov, Lecțiile deschise ale profesorului de limba franceză A.M., Hebdomadarul profesorului A.M. ori Aleea Mimozei nr. 3), merg pe urmele celui care le scrie, în cercuri concentrice de prezent devenit trecut, și cu un sentiment dominant
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
redă pierderea valorilor tradiționale..." etc. Sau despre Stalinism pentru eternitate de Vladimir Tismăneanu (Ed. Polirom): "Cartea a fost publicată inițial la University of California Press în 2003. Cartea a fost tradusă în românește de Dragoș și Cristina Petrescu". Urmează un citat și "Cartea, prezentată azi la ora 12 ș...ț va fi lansată și la Timișoara, Arad, Iași, Brașov". Se vede că Simona Chețan, care semnează propozițiile acestea în 4 iunie, are un vocabular foarte limitat ceea ce n-o împiedică să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11642_a_12967]
-
obiective" și detestînd "sentimentalismul", Adrian Marino putea să devină foarte sever. El cerea "recunoașterea meritelor adevărate" ale unui act literar ("uneori, poate, neabilă, fără tact, dar totdeauna onestă și bine intenționată"). "A avea tăria de a urma întreaga noastră rațiune" - citatul din La Rochefoucault, îl "aproba, integral" (id., p. 15). Într-o asemenea armură ideologică și-a construit Adrian Marino opera. De la cele două volume de istorie și critică literară despre Alexandru Macedonski ("viața" și "opera" 1965, 1967 - modelul G. Călinescu
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
iveală și desene care documentează opere pierdute (un desen de Girolamo da Carpi după o friza de Polidoro da Caravaggio de pe un palat român) sau constituie studii pregătitoare pentru gravuri (Salvator Roșa) sau pentru ansambluri de pictură importante, precum deja citatele compoziții ale lui Luca Giordano și Solimena sau cele de Perin del Vagă, Taddeo Zuccaro sau Jacopo Vignali. Expoziția de la Palatul Pitti are astfel o dublă semnificație: pentru publicul larg este o revelație estetică datorată calității desenelor expuse; pentru specialiști
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
Blaga despre Botta) "obraznic și laș", "invidie", "disperare", "incoherență", "bîlbîieli", "nerușinarea cuiva care s-a întărîtat", autor de "pompoase și foarte turburi cuvinte", "semi-român" cu "ascendență amestecată" etc. sau (Botta despre Blaga) "agent al freudismului în România", "impostură", "ajustare de citate deprimante", "delir de locuri comune", "infamie", "autorul tautologiilor, cacofoniilor", "idei vermiculare", "vacuitate desăvîrșită", "idee trivială", "instrument de corupție publică", "pericol social", "penurie morală" etc. Oricum, schimbul injurios de replici dintre cei doi scriitori nu a depășit cu mult nivelul uzual
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Horia Gârbea Citatul celebru sună astfel - "E ușor a scrie versuri cînd nimic nu ai a spune". Poetul nu se întreabă însă de ce trebuie să scrii versuri, dacă nu ai nimic de spus. Chiar poezia excelentă are cititori puțini. Nu aduce autorului nici
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
care se scrie mai lesne și e mai greu de definit, de un cretinism patent. Din fericire, unele poeme sînt mai ușor de înghițit pentru că, prin prostia lor piramidală, oferă probe de haz involuntar. Să nu credeți că printre autorii citatelor de mai jos nu se numără membri ai Uniunii Scriitorilor, ai Pen Club, laureați ai diverselor premii, gratulați cu prefețe și comentarii critice, tipăriți la edituri aparent serioase. E drept că sînt și aspiranți eterni la calitățile enumerate, care vor
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
în depărtare./ Trecut-au clipe lungi ce s-au prelins/ Pe retina mioapă a timpului învins. Mi-a plăcut nespus chestia cu "retina mioapă". Juna nu e corigentă doar la literatură, ci și la biologie. Multe ar mai fi de citat din zecile de volume ce-mi ocupă abuziv spațiul locativ. Dar mă opresc și zic și eu ca juna autoare: Trecut-au lungi regrete călătoare. Diferența este că regretele mele nu sînt călătoare, ci fixate pentru veșnicie.
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
a prescris. Ca la tribunal. Ori se îmbogăți, prin cine știe ce dovezi, care, fără a lămuri cât de cât faptele, fac parcă să se mai îndulcească nițel judecata... Așa, de pildă, recent, într-un carnet de note vechi, dau de un citat în franceză, de mână, cu o caligrafie ordonată, de profesor trecând tema lecției pe tablă. Scris ce nu-mi aparține. Fraza mă intrigă: Qui a rejeté ses démons, nous inopportune avec ses anges... Puțin mai jos, tot cu litere de
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
dau de următoarele rânduri scrise de subsemnatul, înainte de a schița portretul cu lumina stinsă de la pagina 311. Citez: Dacă, între mine și Manolescu, odată, lucrurile s-ar răci (ceea ce, în definitiv, se poate întâmpla oricând în lumea literară), acest scurt citat din marele autor francez, introdus ca martor, ar aduce pe loc între noi lucrurile la temperatura normală. Portret ce i-a alarmat mai curând pe alții, cum se întâmplă. Se știe ce spunea Goethe... că, pentru un valet, nu există
Scribul egiptean by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11699_a_13024]
-
unui nord generic, dincolo de orice geografie reală. Și, în fine, cea de-a treia componentă, deja enunțată într-unul din momentele anterioare, privește lumea elenistică, imaginea pompeiană, cu alte cuvinte acel repertoriu de semne (și artista merge uneori pînă la citat, la prelevare iconografică și simbolică explicită) al unei clasicități în pragul disoluției, preluată din mers de o lume creștină aflată și ea tot într-un prag, însă în acela al nașterii.
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]