1,431 matches
-
a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei a orașului și, clandestin, al elevilor și elevelor de liceu din cursul superior, care nu aveau acces aici potrivit regulamentelor liceale, nu știu de ce, decât însoțiți de părinți. Ciudățenia unei mentalități aparținând altei epoci, din care cauză nu poate fi judecată. I-am spus „sărut mâna”, dar îmi venea, nu pot să precizez de ce, s-o îmbrățișez și s-o sărut; am întrezărit, pentru o secundă, aceeași pornire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
numele Boule-de-neige. Poate nici nu e corect să-l numim pisoi, căci nu avea sex. Acest lucru ea Îl descoperi cu oarecare nedumerire ceva mai tîrziu, cînd colonelul o Întrebă dacă e fată sau băiat. Nu era singura lui (ei) ciudățenie. Aproape la fel de ciudat era faptul că se dezvolta foarte repede, indiferent ce ar fi mîncat - și mînca orice, fără prea multe nazuri. Îi plăceau mai ales peștii mici și aripile de la puii de găină. În schimb, laptele nu-i priia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Împuțiciunile și mortăciunile de prin curte. Se prăsiseră fel de fel de jigănii: șerpi, broaște, șobolani, gâze nemaivăzute, șopârle, salamandre otrăvite, păsări pașnice ori prădătoare de zi și de noapte; unii se juraseră că văzuseră chiar vulpi și mâțe sălbatice. Ciudățenia era că jivinele nu urcau În curțile sătenilor ca să le facă rele. Stăteau cuminți, În legea lor, În Vale. Poate, cine știe cum, rar, oamenii se pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În urmă Începuse să se zărească un bolovan aparte. Câțiva, văzând că era ceva neobișnuit la mijloc, l-au chemat pe Directorul școlii, care, În mintea lor, era, mă rog, persoana cea mai avizată și mai competentă să lămurească misterul ciudățeniei. Țin să vă dau amănuntul că eu În perioada cu pricina eram, după cum v-am spus, suferind și boala Își cerea tributul ei. E firesc că oamenii au dat dovadă de bun-simț necăutându-mă, căci nu doreau să mă tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult decât nimic: Îngrijitorii puteau aprinde focurile cu plop și ar fi continuat cu cărbuni. Președintele de CAP se Înduplecase - de fapt, fusese obligat prin lege - să ne dea un camion pentru transport. Șofer era unul, Oaie, un om cu ciudățenii: de câte ori se apropia din sens opus vreun vehicul, el Își trăgea curul așa, spre dreapta, ca să fie mai la fereală În caz de ciocnire. Directorul urcase În cabină, lângă fricos. Noi, ceilalți, ne cățăraserăm În spate, că era timp frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mătase, cămașă impecabilă și... șlapi în picioare. Brusc, întreaga întâmplare devine bizară, ciudată, nefirească. Depinde ce anume vrem să comunicăm prin scrisul nostru. Nu orice abatere de la credibilitate este blamabilă. Să ne gândim la faptul divers care trăiește tocmai prin ciudățenia unei întâmplări sau la un reportaj despre credințe și eresuri rurale, despre vâlva lupilor sau blestemul căzut pe capul unei familii. În jurnalism, devine defect doar incredibilul scăpat de sub control, rezultat dintr-o proastă sau inconsecventă gestionare a detaliilor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
un cumul de procedee: narative, descriptive, stilistice. Credibilitatea nu este un dat imanent al faptului de presă. Ea se obține cu atenție și efort, prin adaosul unor detalii suplimentare, prin alăturarea unei secvențe narative capabile să explice cât de cât ciudățenia. Spuneam că este incredibil ca, în pădure fiind, să întâlnim o fată îmbrăcată în rochie albă, cu coroniță pe cap. Lucrurile se lămuresc dacă, discutând cu fata, aflăm că a fugit de la nunta ei, că părinții voiau să o căsătorească
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
într-o povestire este momentul fixat între prezentare și intrigă - acumularea de tensiune epică. Cum spuneam, orice narațiune începe prin stârnirea curiozității, fie prin acroșul unei promisiuni („să vezi ce am pățit”), fie prin dislocarea firescului deja existent, cu o ciudățenie, un eveniment neașteptat etc. d (p. culminant) c b atac e final Transpusă grafic, narațiunea are un vădit caracter ascendent. Deși nemarcate în schema de mai sus, prezența și opoziția a două secvențe narative se presupun. Acumularea de tensiune epică
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
despre spusele oamenilor” (L. Roșca, 2004, p. 107) Nu mai insistăm asupra acestui subiect, care, printre altele, arată cât de artificială este distincția dintre jurnalism și literatură. (3) Este suficient să analizăm mai atent faptul divers și vom constata cum ciudățenia și coincidența unor întâmplări plasează cititorul într-un ficțional realist, cu mari virtuți narative. 3.1.1. Discursul informației mediatice Trăim într-o lume ciudată, dependentă de noutăți și informații. Viața noastră pare în bună parte amanetată presei. Ea ne
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Aici, avem două resorturi principale care provoacă emoționalul: crima și excepționalul (apariția OZN-urilor în pădurea Baciu din Cluj). Philippe Gaillard (2000, pp. 79-81) subsumează reportajul de fapt divers unor fapte centrate pe pitoresc: nebunul orașului, escrocul escrocat, colecționarul de ciudățenii. Evenimentele în desfășurare, care implică dispute grave, cu semnificații sociale ample (aurolacii, drogurile în școli, pedofilia etc.) ies din zona faptului divers, impunând o abordare diferită și alte mijloace jurnalistice: ancheta, interviul, dezbaterea. Să luăm un exemplu: La clubul de
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
este să-i recunoaștem trăsătura esențială și să nu-l confundăm cu alte genuri: scopul unui feature este ca cititorul să simtă, nu să afle. Prin urmare, orice articol în care primează interesul uman, emoția, scrisul lejer și ușor vesel, ciudățenia și uimirea (la limita faptului divers) poate fi considerat feature. Sub nici un motiv, feature nu poate fi: analiză (sursele din feature sunt umane, și nu materiale, nu necesită citare, argumente, jargon tehnic etc.), cronică (în feature se cere mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
receptiv la orice operă publicată de mentorul său, reconstituie prin Ladima fragmente din trăsăturile specifice eroului lui Cervantes: "Era foarte greu, îmi închipui, de ținut măsură în desemnarea lui Ladima, personagiu mai mult tragic decât pitoresc, dar având atâtea ticuri, ciudățenii și naivități, ce vin să acopere și să-i facă nesociale marile sale calități de inimă și inteligență. E un Don Quijote bucureștean, acest poet care iubește și crede într-o cocotă, căreia îi scrie poeme abstracte (și de excelentă calitate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice”, „scenele naționale” pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
psihologice, personajele se comportă banal și după clișeele melodramei. Înfățișarea lor este însă plastică și expresivă, contribuind la realizarea atmosferei de epocă. Pitorescul se întregește cu aventura și cu preferința pentru reliefarea originilor obscure (Popa Roșu, Radu Negru) sau pentru ciudățenia comportamentului (Moș Kivu). Lipsite de dramatism, povestirile câștigă prin finețea umorului și prin pitorescul idilic (Săptămâna Patimilor). Corect, dar fără strălucire, L. a tradus și a publicat în „Convorbiri literare” versuri de Lessing, Em. Geibel, Chamisso, Heine, Lamartine. SCRIERI: Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
o avem Înscrisă În modul nostru de a gândi Între real și ficțional și care la noi funcționează În felul următor, fără să ne putem apăra sau feri de ea: suntem obișnuiți să considerăm că ficționalul este o devianță, o ciudățenie atașată la real, care pleacă din real depărtându-se de el. Oricum, ficționalul ar suferi de o vinovăție față de adevărul la care trebuie să ajungem În final. Or, cred că tu, Mihaela, ai avea nevoie, mai degrabă decât de o
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dansul... Cornel Vâlcu: Asta vine Întru câtva și de la Poenar, care tot avea teorii pe care nu le Înțelegeam niciodată, și doi ani m-a tot bătut la cap cu ideile lui ciudate, cu „stăm Împreună În marginea tabloului” și ciudățenii de astea... La el - În certurile noastre amicale - ăsta părea a fi un soi de deziderat ultim al receptării estetice! Or, În Humboldt există ideea asta: suntem Împreună În energia creației din momentul respectiv, dar nu mizăm pe faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Îl iubesc la nebunie, este patetică. Deci este o invitație continuă, care va fi, Încă o dată spun, prost primită de către public, dar este o invitație la cooperare În text. Lucrul asupra căruia mă Întreb este unul care vine de la o ciudățenie pe care a spus-o Horea data trecută la textul meu. Am tot discutat despre ce fel de text este și Horea a spus ceva care pe mine m-a lăsat mut la momentul respectiv referitor de textul acela. Zicea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu ajungi automat și la scrierea celorlalți. Ar trebui să existe o devenire, o trecere, o perioadă tranzitorie Între una și cealaltă. De la teoria alterității la folosirea arbitrară a conceptelor Cornel Vâlcu: Acum Îmi vine ideea urâtă care seamănă cu ciudățenia pe care-am zis-o despre O plimbare de dimineață pe strada Servandoni (prima carte publicată de Horea). Plec de la ce spunea Ruxandra: tu faci teoria alterității, dar alteritatea reală este, cu scuzele de rigoare, inclusiv publicul căruia i te
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trebuie să devină mai densă prin vorbire. EA: Și în urma unei ocazii să crăpi întâmplător? EL: Tocmai d-voastră uitați clipa..? EA: În clipa prezentă din contră... Clipele d-voastră se aseamănă prea tare cu rezervațiile în care îți duci ciudățeniile. Primejdiile din jurul tău sunt mult prea mari, pentru că desființați totul cu prea mare amploare. Te împuști, sigur ca moartea, cu un tun. Și toți urmașii tăi vor trebui să poată afirma: A tras cu un tun într-o vrabie sălbatică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
el semnalează gesturile reflexe, dar și alte manifestări ale trupului îprintre care erecția... care pot fi constatate la suprafața trupului nostru dar care sunt comandate de un epicentru ce se sustrage luminilor rațiunii. El califică aceste dinamici inconștiente ca fiind ciudățenii, niște forțe emanând dintr-un continent străin ființei noastre... Ceea ce trăim în afara conștiinței ține de ființa noastră prin alură, aparență, dar nu ne aparține cu adevărat. Același lucru cu ceea ce se petrece în timpul somnului. în starea de semi-conștiință - sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu o voce volubilă și mânioasă, ea povesti că Marie-Pierre făcuse cunoștință, nu-i păsa în ce fel, cu o damă, mutată de curând la țară, o pariziancă, o cârpă, o cățea coafată, de care s-a îndrăgostit, copilul! O ciudățenie, de altfel, care nu venea niciodată în Croisic și care își petrecea timpul plimbându-se prin prundișuri sau pe stânci, ca o capră. Și urâtă pe deasupra 214! (b) " Însă Coupeau se supără și-i dădu lui Virginie o bucată din partea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discursul indirect trimite clar la discursul indirect liber. În (a), substantivul care califică plasat în incidentă ("copilul!") este atribuit locutorului citat; el marchează o abatere de la discursul indirect, conducând la discursul indirect liber care urmează. Vom nota că fraza "o ciudățenie (...) ca o capră" ar putea fi interpretată chiar ca o apoziție la fraza precedentă, și nu ca un discurs indirect liber. În mod vădit, autorul este preocupat să redea turnurile, ethosul locutorului din vorbele citate și nu mai amestecă formele
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
asemenea lui I. L. Caragiale, insinuează chiar un palpit de simpatie față de unele personaje, dar o face disimulat, trecând afectul în note de vag umor și ironie discretă. Un mod al distanțării cu simpatie de personaje constă în semnalarea unor mici ciudățenii, ivite la senectute, ca în Tătucu, Greșeala, Păcatul coanei Asica, La masa calicului ș.a. O „femeie bărbată” se crede, ba chiar este, protagonista din Pe valea Oltețului. Tânăra proprietăreasă din schița „De închiriat” e o parșivă de speță caragialiană, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
menstruale și ciclurile lunii, remarcarea relației dintre actul sexual și Încetarea menstruațiilor și observarea faptului că apariția copiilor se produce după nouă luni de la ultima menstruație au reprezentata baze pentru a Începe să Înțelegem cum funcționează timpul. Multe dintre aceste ciudățenii reproductive erau de fapt compromisuri. Ele Însele nu au dus la o condiție fizică mai avansată. Dar ele s-au combinat pentru a ne arăta cum evenimentele prezente sînt legate de trecut și de viitor. De exemplu, riscul de deces
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
-o mai degrabă într-o "tribună pentru oratori învrăjbiți și certăreți care nici măcar nu au ajuns să-și formuleze limpede punctele litigioase."283 În viziunea lui Eliot una neoclasică critica trebuie să se ridice deasupra polemicilor minore și a "măruntelor ciudățenii personale", devenind astfel întru totul obiectivă. În continuare, articolul urmărește câteva aspecte ale dihotomiei clasicism romantism ca răspuns dat lui Middleton Murry, critic britanic al primei jumătăți a secolului al XX-lea, care sugera că între cele două curente nu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]