13,889 matches
-
și formă (în planul vieții sociale, instituționale și morale), dintre aparență și realitate (la nivel retoric). Încă de la început (v. cap. Se prevestește deschiderea), Marian Drumur ne introduce într-o lume pestriță, unde epicul pare a fi încredințat unor actanți ciudați, caracterizați nu doar prin ceeea ce fac, ci și prin conotațiile pe care le vehiculează numele lor: Aristotel Otânjoiu este director; fosta directoare se numește Iolanta Babarău; director adjunct e Curcă Bibiana; tânăra profesoară suplinitoare se cheamă Ana Maria Ciugulică
ÎNTRE APARENŢĂ ŞI ESENŢĂ de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/_dascalii_dascalii_intr_olimpia_berca_1361294066.html [Corola-blog/BlogPost/341342_a_342671]
-
nane mai în vârstă care... era foarte tristă deoarece din 14 ouă, doi puișori n-au reușit să spargă cu totul coaja oului și au murit. Am găsit că cel mai simplu mod de a-i explica domniei sale, nana, despre ciudata mea intenție de aduna puișori morți la naștere prin faptul că fac un studiu pentru a găsi cauza decesurilor „celor mici”. Am primit imediat, cu bucurie reciprocă desigur, două ouă cu coaja crăpată, prin care se vedea lupta pentru viață
BANCA AMINTIRILOR (8) OUL, ŞOPÂRLA ŞI MAMA SOACRĂ de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 by http://confluente.ro/george_goldhammer_1425824153.html [Corola-blog/BlogPost/369655_a_370984]
-
se aplecă spre urechea căpeteniei și-i șopti ceva. Pupilele mărite ale Profesorului nu anunțau nimic bun. Lătră scurt niște ordine și apoi se pierdu într-un zâmbet unsuros în fața pacientului de rang înalt: -Vaaai, au descoperit băieții niște simptome ciudate, ceva la ficat... nimic să ne-alarmeze, dar vreau să facem niște analize, nu durează mult, sper că n-ați pus nimic în gură acum de dimineață?! Nu mai așteptă răspunsul din partea celui cocoțat în pat, se-ntoarse vârtej urmat
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1457855636.html [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
de misiune... (În Evanghelii întâlnirea e prezentată diferit: Cică sunt tatăl vicleniei și că pe El doar L-am momit!) De-aceea, eu nu cred că omul vrea o schimbare de substrat - la a păcatului savoare renunță doar un ins ciudat! Cu-atâtea lacrimi, intrigi și războaie istoria umană-i pildă de cum nu trebuia să fie, îndeosebi atunci când clerul condamnă păcătoșii la speranță prin fanatism și violență. Și-așa se face că-ntr-o lume de suferință arhiplină, în care cultele
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_lucifer_pan_george_petrovai_1371735215.html [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
firesc, de propria viață. Prozatoarea își urmărește eroinele în detaliu, creând personaje unice, stranii, tulburătoare. Fin psiholog, Dora Alina Romanescu croiește o țesătură amplă, complicată, complexă, purtându-și eroii, dar și cititorii prin cele mai stranii medii, prin cele mai ciudate situații, prin cele mai șocante întâmplări. Lectura este palpitantă, atractivă, învăluitoare, prozatoarea având marele merit de a-și acapara cititorul, făcându-l să stea cu sufletul la gură. Harul prozastic al autoarei se face simțit în acest volum de excepție
ROMANUL DOREI ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Al_florin_tene_1405224979.html [Corola-blog/BlogPost/374425_a_375754]
-
altul, avântându-ne într-o întrecere de înot în jurul bărcii. Obosită, dar pe deplin satisfăcută, Miruna s-a apropiat de pupa bărcii, să urce pe scara atașata special în acest scop. Fața ei radia fericire, iar ochii ei aveau o ciudată lumină în priviri. Când m-am urcat și eu în barcă, a venit în brațele mele și din nou mi-a prins buzele cu dinții, avertizându-mă că n-am scăpat, că totul a fost doar o pregătire a ceea ce
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1445523433.html [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
vreo urmă de ezitare. De fapt, chiar l-am întâlnit și l-am urmat. M-a condus la Baruch Elron. Și acolo există un pălărier nebun care polemizează pe tema timpului și miroase cu burta în jos flori ofilite. Ființe ciudate se ivesc la fiecare colț, de la foarfeci zburătoare la femei-lebede, de la ochi de vulturi la lumânări umane care își consumă timpul, topind ceara corpurilor lor până când se sting, mai devreme sau mai târziu. Printre copacii unui parc călărește un straniu
ÎN ASCUNZIŞUL LUI BARUCH ELRON de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/In_ascunzisul_lui_baruch_elron.html [Corola-blog/BlogPost/344427_a_345756]
-
cu mama mea! Legăturile se strânsese. Rony avea o voce caldă. Citea la radio materialele pe care le aduna de la diverși... de la Comunitate sau din cărți. Părinții se întâlniseră deja cu familia lui Rony. Oameni simpatici, oameni care, totuși, păreu ciudați, ascunși și cam nemulțumiți de situația lor. Vroiau sa-l și vadă pe Rony terminat cu facultatea. Dar, băiatul lor le făcea mari probleme... pe spatele lor. Tatal său își cam folosea „pilele academice” pentru a-l ajuta la restanțele
CLEPTOMANUL de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 by http://confluente.ro/bianca_marcovici_1459914134.html [Corola-blog/BlogPost/381603_a_382932]
-
Jumătate de dragoste, jumătate despre dragoste. Așa s-ar putea defini, pe scurt, noul român al lui Dan Lungu. Andi și Marga s-au cunoscut într-o împrejurare ciudată și locuiesc împreună de un an și jumătate. Sînt tineri jurnaliști și lucrează la acelasi ziar dintr-un oraș de provincie, ea la pagina de mondenități, iar el la investigații. Deși între ei lucrurile par în regulă, într-o bună
Lansare de carte: "Cum sa uiti o femeie" de Dan Lungu by http://www.iasi4u.ro/lansare-de-carte-cum-sa-uiti-o-femeie-de-dan-lungu/ [Corola-blog/BlogPost/95483_a_96775]
-
mare lucru, că și-a terminat cafeaua și a zis că are treabă. M-am bucurat că și-a luat tălpășița și mi-am mai aprins o țigară. Holbându-mă la tavan, m-am gândit jumătate de zi la gândacul ciudat, mereu nemulțumit de viața lui, hotărât să facă tot mai mult. Am concluzionat că seamănă puțin cu mine
Aș fugi și eu mâncând pământul by http://www.zilesinopti.ro/articole/988/as-fugi-si-eu-mancand-pamantul [Corola-blog/BlogPost/96963_a_98255]
-
să mă ducă pe treptele bisericii. Acolo mergeam să ne mângâiem sufletele. Când am intrat în biserică, lumea s-a ferit de noi ca de leproși. Preotul își ridică privirile pentru câteva clipe. În hainele noastre vărgate, arătam ca niște ciudați. Vrând, nevrând mi-am plecat privirile. Capul îmi atârna gol, fără conținut, gata să se rostogolească pe lespedea bisericii. Treptat gândurile se aruncară asupra mea răvășindu-mă. Glasurile slujbașilor bisericii dispăreau pe măsură ce gândurile mă cotropeau.Îmi aminteam aproape de fiecare dată
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
venit și voi! - Unde l-ai găsit și unde-i John? - Hai Ursula, spune ce-ai făcut cu el? Ceata de cheflii se întărâta la vederea femeii ce mă ademenise acolo.Muzica megafonului părea să întrețină o atmosferă de isterie ciudată. - Ce bei?, mă întrebă ea brusc. - Același lucru! Îmi turnă un pahar de votcă peste două cuburi de gheață. L-am luat în mână, bucurându-mă de răcoarea ce-mi liniștea palmele înfierbântate. - Copii, el este El. Habar n-am
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Asta s-o crezi tu!, am zis cu violență, apucându-i mijlocul cu furia masculului umilit și dezlănțuit. - Mă doare!, scânci ea neconvingător. - Lasă gura!, i-am spus lovind-o cu dosul palmei. S-a ghemuit brusc, într-o mișcare ciudată. - Dezbracă-te!, am insistat lovind-o din nou. Impactul a făcut-o să se destindă brusc, țâșnind fără veste pe lângă mine, pe ușă spre scările pe care de-abia urcasem. - Mă-tii tăi de curvă!, am mai apucat să rostesc
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu-mi gândurile. O beatitudine ciudată îmi cuprinse întreaga făptură. Sângele îmi pulsa în vene tot mai puternic. Tâmplele îmi zvâcneau, iar mușchii îmi vibrau sub piele fără de voie. Nu mă mai puteam stăpâni. - Crește, crește!, ziseră cei din jurul meu. Nu mi-am dat seama despre
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
clătinându-se. - Uite cine vorbește?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivită pe neașteptate în pragul ușii. Ceilalți nu o luară în seamă. Așteptau, holbându-se la mâinile piticului ce se mișcau cu o dexteritate extraordinară. Aranja pe măsuță instrumente ciudate,pense și sticluțe într-o ordine numai de el știute. Apoi, cu un băț colorat se apropie și badijonă plasturele. O căldură puternică. Apoi piticul lovi cu un ac pe conturul desenului. O pișcătură nesemnificativă, urmată de altele, într-un
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
influența lichidului pe care, fără voia mea, o înghițisem. Însă, experimentul prin care trecusem, mă făcu să fiu prudent. N-am zis nici da, nici nu. - Așa deci, a dispărut dorința? Păcat!, mai spuse ea, ieșind din încăpere. O somnolență ciudată începu să mă învăluie. Și, cu cât beam mai mult, cu atât moleșeala devenea mai puternică. - Vreau să dorm!, am bolborosit eu așezându-mă pe o canapea. Am adormit. *** Când m-am trezit, ploaia încetase demult. Cerul se luminase, iar
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
transparent, trecea ca o somnambulă prin dreptul ușii deschise. Am vrut s-o strig, dar ciudățeniile prin care trecusem, mă făcură să fiu mai precaut. Am rămas nemișcat, urmărind din dreptul ușii mișcările trupului ei. Era nefirească și atât de ciudată, încât n-am mai așteptat s-o văd liniștindu-se. Am ieșit și am strigat-o: - Ursula! Își urmă drumul implacabilă, de parcă nici n-aș fi existat. M-am repezit după ea și-am ajuns-o în momentul când a
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
mea”. Tot mai nedumerit, m-am îndreptat spre șifonier. Trebuia să mă îmbrac cu ceva și să ies. Mă sufoca acel cartilaj lăsat în cuva chiuvetei. Telefon n-aveam, ca toată lumea de altfel și eram nevoit să anunț poliția despre ciudata descoperire. Am tras de ușă și m-am trezit în față cu un zid proaspăt tencuit. Din spatele lui se auzeau hohotele de râs. - Încetați, încetați!, am început să strig, sprijinindu-mi cu putere umărul în zidul nedorit. M-am trezit
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_neagu_1474648450.html [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Stănescu) - pe Simon Ajarescu, spre bucuria și tristețea împletite, ale celor care l-au cunoscut și iubit. Ascultându-l și urmărindu-i mișcările grațioase, aproape aeriene, alura marțiala, demnitatea și verticalitatea, ca și glasul inconfundabil al poetului neasemuit, am avut ciudată impresie că se află împreună cu noi în sala de consiliu a Liceului și ne dădea binețe. Un alt moment important a fost lansarea cărților memoriale dedicate lui, „Simon Ajarescu - Între vocație și destin”, repere biografice, si a Antologiei de autor
MEMORIAL SIMON AJARESCU. A FOST UN OM VIU, PIPĂIBIL CU MÂNA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Memorial_simon_ajarescu_a_fos_cezarina_adamescu_1386492854.html [Corola-blog/BlogPost/353326_a_354655]
-
umezite de roua zorilor, zările trimit sărutări fâstâcite trecătorilor. Volute largi, elegante, intersectări artistic-savante, traiectorii imprevizibile, capricioase, urcări și coborâri spectaculoase. Cerul vibrează ca membrana unei tobe imense, albastre, întinse peste visurile, peste speranțele noastre. Un zbor al bucuriei, desen ciudat al geometriei, pe care orizontul nu-l cuprinde... Nu-l cuprind nici gândurile mele... Bună dimineața, rândunele! Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Bună dimineața / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 374, Anul II, 09 ianuarie 2012. Drepturi de
BUNĂ DIMINEAŢA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Buna_dimineata_.html [Corola-blog/BlogPost/361894_a_363223]
-
și-n țara noastră după atâtea secole de zbucium și durere. - Așa-i, parcă s-a întors pământul cu fundul în sus! Într-o jumătate de veac au avut loc două conflagrații mondiale, iar acum lumea este reîmpărțită după legi ciudate. Doamne, parcă se apropie Apocalipsa! - Stați liniștiți! De două mii de ani se tot apropie și nu mai sosește. Doar o catastrofă planetară sau a sistemului nostru solar poate distruge omenirea. Asta numai Dumnezeu Tatăl o știe! - îi liniști fiica ținându
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1428302199.html [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
steluțele își aprinseră felinarele. Pe străzile Bucureștiului era forfotă. Umbrele nopții cădeau lent peste capitala României, iar la răsărit se ivea roata roșiatică a lunii învăluită într-o oarecare tristețe ca urmare a unui halău care o înconjura cu reflexe ciudate. Aștrii cerului aveau ceva straniu în strălucirea lor. La miezul nopții cerul se înroși subit, de parcă ar fi luat foc, iar în sala de travaliu a maternității se auzi un scâncet de nou-născut. Doctorul ridică în mână un pui de
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1428302199.html [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
rămase în permanență lângă patul său. Imediat cei doi gemeni fuseră duși la incubator sub observația asistentelor până ce tânăra mămică își va recăpăta forțele. În acest timp viitorul tătic se afla pe coridor, iar în secundele seismului avu o senzație ciudată de mulțumire, dar și de dispreț. I se păru straniu acest simțământ. Cataclismul nu-l sperie, dar era îngrijorat de starea soției. Nici nu observă când se stinse și se aprinse lumina, căci el vedea la fel de bine și pe întuneric
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1428302199.html [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
cu doi copilași! Ieri eram domnișoară, iar azi sunt mămică! Doamne, ce scurtă este viața omului!” Pe chipul proaspătului tătic trecu o umbră aproape transparentă și în sufletul său se aprinse un moment de neliniște. Fu surprins de acest sentiment ciudat, inexplicabil, dar avu tăria să-și alunge tulburarea și privi cu admirație la făptura gingașă întinsă pe pat care-i surâdea cu satisfacție și împlinire. Citea pe chipul său beatitudinea, clipa supremă a fericirii. După o săptămână, mama și cei
XXIII. GEMENII DIN BUCUREŞTI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1428302199.html [Corola-blog/BlogPost/348681_a_350010]
-
din lut. Și prima voroavă prinsă în zbor am dezmierdat-o și-am tăinuit-o deplin, când privirile interferau și se-amăgeau în uimire, de fericire, iar ochii tăi mă adorau mari și umezi... calzi. Simțeam fugind prin noi neliniști ciudate, cum numai surâsul tău îmi umplea sufletul de culori, ca în zori, când soarele urcă din adâncul mării și valul sărută malul. Și de-atunci, așa cum respir, înșir visele în dimineți cu rouă, pe raze de soare, iar noi, două
NE OCOLEAM... de GEORGE PENA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/george_pena_1456075015.html [Corola-blog/BlogPost/369969_a_371298]