797 matches
-
veci între copertele cărților rămase la “mâna” timpului. M-am oprit pentru câteva clipe și o tresărire cât “o lume” m-a prins în mreje. Pașii m-au purtat mai departe, spre Piața Unirii. Porumbeii erau acolo, gata să-ți ciugulească din palmă. Ce clipe sublime! M-am smuls din visare și mi-am urmat drumul. Trebuia să ajung la sediul Uniunii Scriitorilor. Cassian Maria Spiridon, - președintele U.S. - , filiala Iași, mi-a înmânat nr. 200 al revistei Convorbiri Literare ( revistă a
PERFORMANŢĂ. A APĂRUT NR.200 AL REVISTEI CONVORBIRI LITERARE, IAŞI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 618 din 09 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343723_a_345052]
-
în curte, înalt, uscățiv, aspru ca un colonel ce inspecta trupele. Îmi era frică de el.De glasul lui. -Câine, câine!? Lăsași gâsca la poartă să o prindă vulpea? Sau ai dus-o la stație? Ai legat-o acolo să ciugulească surcele? Citește mai mult AMELY .Fragment.P1Copilăria mea.Visul meu pierdut între dealuri, gândurile lipite de streașina vieții ce s-au legat acolo.Acolo între dealuri.Curtea mare și largă plină de orătănii colorate, cerul ce cădea tandru peste părul
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
în curte, înalt, uscățiv, aspru ca un colonel ce inspecta trupele. Îmi era frică de el.De glasul lui.-Câine, câine!? Lăsași gâsca la poartă să o prindă vulpea? Sau ai dus-o la stație? Ai legat-o acolo să ciugulească surcele? Abonare la articolele scrise de florin ciprian ispas
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]
-
să te mănânc așa cum am spus! Fetița desfăcu legătura și îi arătă vulpii merele și bucata de pâine, invitând-o să se servească cu ce-i poftește inima. Șireata le mâncă toată mâncarea, iar bietul porumbel abia reuși să mai ciugulească câteva firimituri din pâinea uscată ca să își revină după drumul cel lung. Fetița, deși rămase flămândă, era mulțumită că vulpea, după ce își pusese burta la cale, dispăruse ca prin farmec, lăsându-le cale liberă către castelul din nori. Urcușul se
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
niște oameni năluci care înghit apa dintr-un tub subțire și ca un lucru solid se scufundă în oceane și devin atât de fluizi încât se amestecă cu apă devenind în univers o lacrimă neplânsă a ploii, iar pescărușii exclamă ciugulind luna: unde este existența acestei ploi inexistente. Referință Bibliografică: ploi inexistente / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178, Anul VI, 17 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PLOI INEXISTENTE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377418_a_378747]
-
în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pe terasa casei mele Am un cuib cu rândunele, Toată ziua-mi ciripesc, Eu cu drag le hrănesc. Le dau semințe mititele, Să nu se înnece cu ele, Îmi ciugulesc din mână, Și apoi zboară la fântână. Beau apă pe săturate, Cu capetele aplecate, Dau din aripi să se spele, În apa pusă pentru ele. Își iau zborul prin grădină, Și revin cu gușa plină, La puișorii mici, gălăgioși, Ce
R Â N D U N E L E L E de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378821_a_380150]
-
lumea viselor împlinite. Zorii primei zile m-au surprins! Era ora 8,00 și afară tot întuneric! Cică așa e...cu meridianele. Colegul nostru alesese acest hotel pentru micul dejun pantagruelic, din ofertă. Chiar așa a fost. Noi, fetele, am ciugulit câte ceva. El, în schimb, trăia un adevărat răsfăț! Te minunai cum un om așa de slab poate mânca, cu pofta, cât trei bărbați masivi! I-am făcut și o fotografie, pentru bunica lui, ca să fie convinsă că n-a răbdat
SPANIA, ÎN OCTOMBRIE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379989_a_381318]
-
multe obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung. Când ajungeam noi la vie, pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Începeam paza așa de devreme, ca să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă, producând destulă pagubă, că erau stoluri întregi aciuiați prin tufele de gărdurariță și mure de la movila lui Mihalcea. Se apuca tata să săpe o groapă spre drumul din capătul lotului, peste care construia din lemne de
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi petreceam vara în mijlocul naturii, luptându-mă cu graurii care se așezau în stoluri peste butucii de vie, să ciugulească boabele pline cu sucul dulce, sau căutam printre butuci cuiburi de iepuri de câmp care-și creșteau puii la umbra și adăpostul butucului viței de vie. Sâmbăta când era cerul senin și soare, scoteam albia mare din lemn de tei
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
cu trei picioare, cești minuscule și turnau mereu cafea, sau ceai din ibric, sau se serveau între ele cu rahat și apă. Casele tătărești erau parcă niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor din pământ, pe care urcau curcile să ciugulească iarba. Cel mai mult tătarilor le plăceau să crească curci. Aveau cu zecile, chiar dacă se creșteau foarte greu. Ei au intrat primii în ceape, la înființarea lui din 1949. Ei și cei care nu aveau după ce bea apă de săraci
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
nemuririi carte În negură de vis și timp cernut. Mandatul meu a expirat, prieteni!.. Mi-ați dat un vot pe pană și cuvânt, Am încercat înveselind tristețea Să fiu și râs și piatră de mormânt. Pluti-vor corbi să-mi ciugulească viața, Mă vor " remodela " proști sau mișei, Vor întina ce nu-i de întinare... Ei ipocriții, veșnicii lachei. N-am fost nici rău sau bun... Poate prea aspru Cu trădători sau hoții fără " hat ", Ce pentru-arginți, averi, un colț de
MANDATUL MEU... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381863_a_383192]
-
s-ar fi auzit de undeva vreun semnal, începea freamătul de aripi și porumbeii plonjau în zbor de pe terasa blocului turn, pe pervazul îngust, unde, fără a se sfii de privirile Iolandei pe chipul căreia înflorea o lumină, începeau să ciugulească, uguind plini de mulțumire. Odată, surprinzând privirea plină de dezaprobare a Smarandei care, era de părere că „păsările astea aduc doar mizerie în locul în care se înmulțesc” -spusese aceasta făcând aluzie la geamurile ce trebuiau mai des spălate și apoi
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
hulubii care se plimbau țanțoși de-a lungul pervazului, dintr-un capăt într-altul, în așteptarea momentul în care fereastra se va deschide. Și la fiece pas pe care-l făceau, își legănau capul înainte și înapoi, ca și cum ar fi ciugulit bob cu bob, particulele aurii din care părea a fi alcătuită lumina. Nedumerită, Smaranda întrebă: „Și ce e... de văzut?”. „Tu chiar nu observi? Ia privește mai atentă! Uite-i cum, parcă fiecare poartă în jurul gâtului, câte un colan. De parcă
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
aripi, de ce au rămas numai două, nu pricepeam. Îmi era foame însă și am început să mânânc cu gândul la porumbul copt pe care îl adoram. Taty m- a lăsat să mănânc eu amândouă aripile, că oricum, eu doar le ,,ciuguleam,, cum mă certa Mamy, pe bună dreptate. Și am mâncat noi și am mâncat, pe săturate, la porumb copt până când Bunica ne-a stricat cheful dându i un ciomag lui Kim pentru că se suise ,ca obraznica, pe masă. Învâțată cu
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
De ce-a intrat tristețea și dincolo de zâmbet Mă tot lovește-n coaste cu lacrime târzii? De ce amărăciunea în ochi îmi pune umbre Iar buzele de fragă dulceața și-au pierdut, De ce mă înconjoară stoluri de gânduri sumbre Și-mi ciugulesc iubirea ce-n palme mi-a crescut? De ce m-ascund de lume sub masca veseliei Când sufletul se frânge sub tăceri prea ușor, Când încolțește-n mine sămânța nebuniei Sub semnătura-ncinsă a-iubirilor ce mor? Când întrebări , pe vise
ÎNSINGURARE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379520_a_380849]
-
c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat: -Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat? -Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i... Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui. Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măliga Spune plângăcios țiganul după ce-și umplu cotiga. Citește mai mult Un țigan din Ruginoasa, om sărac bătut de soartă,Ce își completa venitul cu cerșeli din poartă-n poartă,Într-o zi de
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
c-o voce tunătoare îl întreabă îmbufnat:-Ce cați în pădure cioară? Ai venit iar la furat?-Ce să fur dom’ păduraru? Nu vedeți? Pădurea nu-i...Am luat vreo două vreascuri ca să dau și eu la pui.Să mai ciugulească scoarța, că e scumpă rău măligaSpune plângăcios țiganul după ce-și umplu cotiga.... XVIII. M-AM NĂSCUT ÎN DICTATURĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1677 din 04 august 2015. M-am născut în dictatură și eram de ură
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
mă omule, nu mai grăi de-aiestea, că spării pruncii! îl ocărî Ilona. Om vedea noi ce-om face, amu` du-te și mânâncă, doară oi fi flămând după atâta drum! Niculaie se conformă, simțindu-se dintr-o dată sleit de puteri. Ciuguli ceva pe fugă, apoi merseră cu toții să se culce, mai devreme ca de obicei. Deși nu se văzuseră de vreo trei luni, evenimentele neplăcute din ultimele zile le cam tăiaseră cheful de vorbă. A doua zi, abia se crăpă de
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
Trebuia să duc porumbeii la loc sigur. La sat puteau să ajungă în oala de supă. La oraș am înțeles că sunt protejați. Am văzut în centrul orașului mulți porumbei. Oamenii le aruncau firmituri și ei se plimbau fără teamă ciugulind. Eu nu am lăsat porumbeii mei acolo. Ar putea să devină leneși și captivii unor resturi lăsate din mila unor oameni cu suflet mare. Eu i-am adus în parc. Aici e multă verdeață și lumină. Ar putea să învețe
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
buzunar. O frământă între degete, se ridică de pe bancă și o presară la nici jumătate metru de colivie. Un porumbel a îndrăznit și s-a apropiat de pâine. La scurt timp l-a urmat și al doilea. Au început să ciugulească.) I-am ademenit. (Copilul închide ușor ușa coliviei.) Poate că vor dezlega taina libertății și se vor bucura de dulceața ei. (Un vânt ivit din senin a speriat porumbeii, iar aceștia au alergat spre colivie încercând să se agațe de
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
a aterizat.) Ciudat. Chiar nu vor să zboare. În parc apar mai mulți porumbei.) Se pare că porumbeii din centru se plimbă și prin parc. Cei doi porumbei se apropie de ceilalți.) Poate că împreună vor învăța să zboare. (Porumbeii ciugulesc restul de firmituri, pe urmă se plimbă.) Ce porumbei leneși! Preferă să fie robii unor rămășițe, să tremure în colivie, când ar putea să cucerească văzduhul cu zborul spre libertate. (Copilul ia colivia și o aruncă într-un coș de
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
respinge. Neîmblânzita condiție, condiția tragică a omului, în general, a poetului, în particular, îi provoacă permanent limitele, adevărul vieții se sustrage uneori cuvântului când inspirația i se refuză: „...stă acum ca un ceas neîntors/ și așteaptă Pasărea Vorbitoare/ să-i ciugulească din urma pașilor/ neinventatele cuvinte”. Poetul nu are de înfruntat, înțelegem, atât realitatea, lumea cu poveștile ei, cât virtualitățile cuvântului - „neinventatele cuvinte”, pe care doar creația le poate însufleți. Pentru Ion Iancu Vale, poetul este asemenea unui izvor în care
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
După ce i-a trecut aripa, îl chemam pe mâna mea fără mânușă și nu m-a ciupit nici măcar o data. Când Haralamb în schimb încerca să întindă mâna spre el să-l alinte, începea să țipe la el și l-a ciugulit destul de rău. Dacă încerca el să se apropie de mine și Ciufu era pe aproape țipa la el și sărea să-l lovească cu ciocul. Nici mâncare nu a vrut de la el, doar de la mine. Haralamb se răstea la el
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
și Ciufu era pe aproape țipa la el și sărea să-l lovească cu ciocul. Nici mâncare nu a vrut de la el, doar de la mine. Haralamb se răstea la el și răspundea țipând și el la Haralamb, încercând să-l ciugulească. Când a putut să zboare, l-am lăsat liber, deși mă temeam că se ia de găini. Îl certasem de câteva ori, când era rănit și-l învățasem că nu trebuie să le atace. Ei bine, el a înțeles și
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
cred că animalele înțeleg cel mai bine sufletul oamenilor și simt din tonalitatea vocii ce intenții avem. Așa și cu Ciufu, uliul Liei cum îi zice Haralamb. El susține că Ciufu e gelos de aceea țipă la el și îl ciugulește când îl vede că se apropie de Lia. Va urma Referință Bibliografică: Ingrid (5) fragment din roman / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]