811 matches
-
din trei elemente: tizic, tulpini de floarea-soarelui și de bumbac. Tizicul și tulpinile de bumbac se aflau complet sub stratul de zăpadă. Mai rămânea în discuție doar tarlaua de floarea-soarelui, care nu fusese arată și de pe care se mai puteau ciuguli niște resturi vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea erau seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scroafa nou fătată și-a schimbat în timpul nopții poziția alăptării și a strivit doi purceluși, cine va veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli rația de boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și atunci? Până și un rapprochement inițiat în această primăvară s-a dovedit mai volatil ca puful de păpădie. Chiar de-aș fi dezertat moral, aș fi făcut-o dintr-o ligă în care ciuciuveaua și cei din palma cărora ciugulește delicatese cu mac nu au avut niciodată șansa să se apropie. De data aceasta, am preferat să-mi șterg cu o glumă scuipatul pe care mi l-a așternut pe chip cuibulețul politic AP prin ciocul sopranei lui de coloratură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
însăși, măsură a tuturor lucrurilor. De aceea a devenit un etalon absolut al ființei aflate în contradicție permanentă cu sine și cu lumea. Dezmembrare Acum câteva zile, pe plajă, am văzut din nou niște pescăruși care se băteau sângeros să ciugulească intestinele unei mortăciuni. Se luptau sălbatic între ei ca să-și asigure bucățile cele mai bune. A fost ceva dezgustător. De atunci, gândul acesta mă torturează continuu. Îmi văd și eu trupul dezmembrat și aruncat fiarelor. Trupul meu, care-i încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În viața sexuală - și de unde Încep? Căci anormalul se găsește În normal, pretinde Remy de Gourmont. (Am citit cândva poves tea [aceea] din O mie și una de nopți cu femeia cea frumoasă, frumoasa frumoaselor, mândra mândrelor, care ziua abia ciugulea, cu gurița ei fragedă, câte un bob de pilaf, iar noaptea se ducea prin cimitire, dezgropa cadavrele și se hrănea din carnea lor.) Ca o ultimă supoziție, dintre atâtea, unele mai nevalabile decât altele: neliniștea sexuală a acestor femei și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și în dimineața aceea cerul era foarte degajat, iar norii care se arătau în înaltul cerului fără margini nu puteau ascunde seninătatea și frumusețea acelei zile. Un stol de vrăbiuțe, una și una, apărute ca din senin se lăsaseră jos, ciuguliră ceva foarte repede, apoi de pe niște frunze mari de brusture înghițeau în voia lor câte o picătură de apă rămasă de la ploaia ce bătuse în rafale în timpul nopții. Carlina mergea pe o străduță îngustă, lăturalnică, pe unde se aflau case
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
interzisă. Când ajunseseră acolo, ochii lor înguști aruncau scântei de frig strigând totodată de bucurie, atât cât să audă ei:Am reușit, am reușit! Respirăm cu toți și nu-i nici o cioară care să croncăne pe aici vrând să ne ciugulească trupurile. Alin își atinse gâtul căutându-și artera principală să vadă dacă inima-i mai bate în parametri normali. - Așadar s-a sfârșit. E de necrezut, dar am reușit. Așai când pleci cu Dumnezeu în gând. Nimic nu avea mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de acea vârstă. - Ai precizat cu nonșalanță că m-ai căutat, dar de unde știai că ai să mă găsești aici?, întrebă ea, curioasă ca un copil. - Mi-a șoptit o păsărică ce stătea pe o frunză de ficus și care ciugulea o picătură de apă rămasă după o rafală de ploaie din timpul nopții. - Nu ți-a spus și horoscopul?, zise Nicole cu un surâs dintre cele mai dulci. - Am citit în horoscop că voi cuceri inima unei fete frumoase ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urlu cale de trei poște, că nu te văd de usturime! Numai pe burtă dorm; mă perpelesc și gem cât îi nopticica de lungă. Îl visez pe Diavol și sar țipând: "Jos burdihanu'!" De groază să nu mă-ncalece iar, ciugulesc ca o păsărică nici nu te văd de foame! Mă prăpădesc cu zile, zău așa! Alexa și Negrilă își mușcă buzele să nu se prăpădească de râs. Ce vă râdeți?! se stropșește Cupcici jignit. E de plâns!... Lasă, zice el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și doar să Încercăm? Riscăm oare soarta lui Prometeu, care În mitologia clasică, a furat focul de la Zeus spre a-l da oamenilor, iar pentru cutezanța sa a fost pedepsit să stea Înlănțuit de o stâncă unde un vultur Îi ciugulea ficatul? În ciuda acestui mit-avertisment, trebuie să Încercăm să Înțelegem universul. S-au făcut progrese importante În Înțelegerea cosmosului, mai ales În ultimii ani. Cel mai evident lucru despre spațiu e că se Întinde și se tot Întinde. Faptul a fost
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Magda COZLAC () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93107]
-
vin la ea. Tocmai punea ultimul snop pe vârful unei clăi. A dus mâna la gură, făcându-mi semne să stau liniștită. Apoi îmi arată cu degetul sub claie, niște puișori mici, de culoare brună, cu dungi pe spate, care ciuguleau boabe de grâu, lângă mama lor: Sunt pui de pitpalac! îmi explică ea fericită, că-mi poate face și mie o bucurie. Ce prepeliță minunată! exclamă, apoi mama. Se vedea bine că-i trecuse supărarea. Nu știam ce să fac
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și un vas cu apă. Ne-am dat după ușă și-am privit atente: Cloșca a coborât de pe cuibar și s-a repezit întâi la apă. Doamne, ce însetată mai era! Probabil, pe cuibar îi era foarte cald. Apoi a ciugulit puțin și repede s-a suit pe cuib. Se mai vedeau încă vreo trei puișori. Când tata a venit de la serviciu, i-am povestit ce-am descoperit. După ce s-a făcut c-a meditat de ajuns mi-a spus foarte
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
coborât în ogradă cu 14 puișori gingași și gălbiori. Le dădeam brânză de vacă fărâmițată și făină de păpușoi muiată. Doamne ce mai mâncau! Se înecau cu cioculețele lor mici și abia înghițeau. Cloșca îi îndemna pe toți deopotrivă și ciugulea de ici, colo câte ceva. Era cam slăbită după atâta clocire. După vreo zece zile, puișorii au prins puteri și au început să se deosebească între ei. Tata mi-a zis să le dau fiecăruia câte un nume. Într-o duminică
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai lătăreț puteau să apuce mai bine boabele din uluc decât pe cele împrăștiate pe jos. După ce le-a împrospătat apa din teucă, începu să numere păsările, cum făcea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și cu modele. Cei mici așezați pe preș se jucau cu niște cuburi de lemn, aduse de frații mai mari iar surorile lor mai mari trebuia să le poarte de grijă, supraveghind în acelaș timp și cloștele cu pui ce ciuguleau prin iarbă. Cele mărișoare auzind gălăgie când tatăl lor fusese luat în primire de mamă și sora lor, Emilia au venit în față să vadă ce s-a întâmplat dar mama lor le-a liniștit și le-a trimis din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Vânzătorii ne surâd înțelegători când facem tot felul de gafe privind felul de a ne adresa. Asakusa Marți, 26. 08. 2008 M-am trezit ca de obicei, și am luat micul dejun într-o atmosferă plăcută. Pot spune că am „ciugulit” ca o vrăbiuță: o feliuță de somon, 5 roșioare mici și gustoase, 5 rondele de castraveți proaspeți, dar lipsiți de gust fără sosul special și câteva foi de salată fragedă și apoasă. Am băut, în schimb, 2 pahare de lapte
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o spună mai că-sii ! Aici toți aveau obiceiul ăsta. De exemplu, cînd mer gea în dosul casei să-și facă nevoile, nici nu apuca să termine să se șteargă cu frunzele de brustur, că găinile se și repezeau să ciugulească înfometate ce făcuse. În ceea ce-l privește pe Colț Alb, cîinele pe care chiar el îl botezase așa, dacă acesta nu se grăbea să-și mănînce imediat bucățelele, rămînea cu buza umflată, căci găinile terminau totul foarte repede... Nu, că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai obișnuit, a început chiar să mănînce. Cel mai mult îi plăcea gălbenușul de ou fiert, și Dănuț făcea bobițe din gălbenuș, le înfigea în vîrful unui creion ascuțit și i le întindea. Puiul cerceta puțin gămălia galbenă, apoi o ciugulea repede. Mînca, astfel, destul de mult. Ce noroc căzuse pe capul lui ! Frații săi din cuib poate mai fac din cînd în cînd și foamea... Puiul lui Dănuț, cu siguranță, se va face mult mai mare și mai puternic decît celelalte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
siguranță, se va face mult mai mare și mai puternic decît celelalte vrăbii. Cu puțin efort, poate să iasă cît un porumbel mai mic. și, bineînțeles, îi va fi foarte cre dincios lui Dănuț. Va veni la el, îi va ciuguli din palmă, i se va așeza pe umăr și toți băieții din fața blocului se vor minuna. Vrăbioiul îl va însoți tot timpul și vor fi prieteni nedespărțiți. Poate că vor fi și cazuri cînd îl va ajuta la greu... Pînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
corbilor le place miezul de nucă) prezintă următorul automatism: culeg nuca din copac (pe care nu o pot sparge), se așează pe un fir care traversează șoseaua, între doi stâlpi, și o aruncă pe șosea. După ce roțile mașinilor o strivesc, ciugulesc miezul. Este vorba de un automatism de grad înalt sau o de un rudiment de gândire? (Askenasy J.)27. La întrebarea dacă cimpanzeul are gândire creativă sau nu, răspunde o altă experiență, efectuată de cercetători de la Centrul Max Planck din
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
desigur un lucru rău. Sunt țări, unde așa ceva ar înfățișa o stare de mizerie și de umilință. Când m-am întors de sus, unde am avut priveliștea depărtată spre Sudeți și am intrat din nou în târg, am văzut vrăbii ciugulind într-un cotlon al uliței, fărâmături depuse de o mână caritabilă. Este obiceiu aici ca toate fărâmăturile dela masă să se strângă cu grijă și să fie puse la dispoziția păsărelelor. De aceea mierlele și vrăbiile cu care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bate 12 în turnul cu cei doi soldați romani care bat cu ștangă de fier în clopotul cel mare orele, hulubii cetății se adună în piață ca să-și primească de la administrație rația zilnică de grăunțe. Unii vin la cunoscuți ca să ciugulească din palmă. Ce vor fi spunând guguștiucii (porumbei sălbatici) cu gângăvirile lor monotone? La Split, palatul lui Dioclețian cetate enormă, astăzi lamentabil degradată. Poporul de rând și-a făcut salaș în toate încăperile, împărțindu-le, dărămând și aranjând locuinți după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ultimii ani de dictatură. Aveau și prilejul să își gâdile dorința de putere fiindcă mulți oameni erau la mâna lor. Se credeau posesorii unei cunoașteri ezoterice, își puteau satisface mari sau mici sadisme în mod „legitim”, prin fișa postului. Colaboratorii ciuguleau de la masa „second-hand” ceea ce mai rămânea sau măcar culegeau indulgențe pentru păcatele incluse explicit sau implicit în Codul eticii și echității socialiste. Din cunoașterea pe care o avem până acum reiese că regimul comunist a beneficiat prevalent de turnătoria din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
claritate, de serenitate rememorează Dan Vizanty întâlnirea cu înaltul prelat (care avea să moară în detenție politică, în 1953). La ora 7 am cinat împreună în sala specială a Palatului. Împreună este un fel de a spune, pentru că IPS a ciugulit doar câte ceva, pentru a-mi da impresia că mâncăm împreună. Un călugăr se ocupa discret cu serviciul totul într-o atmosferă simplă, sobră dar, în același timp, plină de demnitate și chiar măreție. Apoi, până la ora 11 noaptea, încetul cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]