651 matches
-
culcau la pămânat în brazde cuminți toată aroma verii adunată în florile de pe costișa din țarină. Prelungul tunet a zdruncinat pământul din temelii... Ce-i cu tunetul ista așa din senin, Costăchele? a întrebat Petrache. Costăchel, care se oprise în loc ciulind urechea ca un ogar, a răspuns cât se poate de calm: Măi Petrache, se vede că ai cam îmbătrânit. Ce tunet ți se năzare? Ia fii atent cum sună... Buuum! Vuuu!... Buuum! Vuuu!... Aista-i tunet? Aista-i tun greu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dumneata sunt mai mult decât par a fi, nu constau doar În scenete Înduioșătoare care au loc la tejghea. Suflă fumul și se uită la capătul trabucului: — Insinuați cumva că aș cumpăra marfă furată, Herr Gunther? Căci dacă asta faceți... — Ciulește bine urechile, Neumaier, că n-am terminat Încă. Clientul meu dispune de o grămadă de parale. Bani gheață. Băgându-i sub nas fotografia cu colierul lui Six, am adăugat: — Dacă intră aici vreun șmanglitor și Încearcă să vândă colierul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Sylvie să joace. Ea ceruse să joace pe favoruri sexuale. Un joc drăguț; fără perdanți; dar insuficient de profund ca strategie ca să le mențină interesul prea mult timp. N-am nimic prea surprinzător, Bob. Vreau să scriu despre memorie. Cavanaugh ciuli urechile. —Alzheimer? Chestii de-astea? Populație îmbătrânită. Declinul capacităților. Un subiect foarte tare. — Nu, nu despre uitare. Vreau să scriu despre ce ținem minte. —Interesant. Chiar fantastic, aș putea spune. Cincizeci și două de săptămâni pentru optimizarea - nu, stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și așa mai departe. Era clar că, în statul nostru socialist, toate astea nu funcționau, iar dacă funcționau, erau exportate. Cine inventase mașinăriile acelea trebuie să fi uitat câte înjurături există în limba noastră. Țineam ușa de la balcon deschisă și ciuleam urechile. Dumnezeu, organele genitale ale femeii și diverse animale domestice pluteau prin aer, peste balustrada terasei și pătrundeau la noi în apartament, purtate de glasuri bărbătești viguroase. Și mie mi s-a întâmplat la școală să fiu comparat cu unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Dar tavanul abia se zărea, era prea sus și prea negru. Atunci am băgat de seamă că fusesem acoperit cu o pătură și cineva stinsese televizorul. Undeva în spatele meu era lumină și vocea tatei șoptea. Povestea ceva și eu am ciulit urechea. Era plăcut. Tata povestea că acasă situația e catastrofală. Partidul, zicea el, era ca o catastrofă naturală, ba chiar mai rău. Dacă se cutremură pământul, mor câteva mii de oameni, iar ceilalți trăiesc mai departe. Pe urmă se reconstruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și s-a izbit de piciorul înalt al unei lămpi, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar. A trecut mai întâi pe lângă Parcul Central, apoi pe lângă tribuna goală și mai târziu prin fața porții principale a întreprinderii unde lucra tătăl meu, uzina de motoare electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă ne-am fi întors din drum, asta le-ar fi purtat ghinion pentru viitor. Noaptea era străvezie. Dar probabil, când ai asemenea planuri, întunericul nu e niciodată îndeajuns de des. Au deschis portierele fără zgomot, toți deodată, cu urechea ciulită în noapte. Apoi au coborât ghemuindu-se, ghemuiți au dat mâna cu mine și, într-o clipită, iarba i-a înghițit. Am așteptat două sau trei minute, îmi era teamă să pornesc motorul. La întoarcere am lăsat toate geamurile deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
A murit un ministru. Degetele de la picioare Îi amorțesc, stând pe scaunul Înalt, În fața televizorului. Îi place așa de mult să se uite la televizor și vecina este cumsecade, dar nu Îi cheamă Întotdeauna, iar el, când se face seară, ciulește urechile și Îi spune mamei să nu facă gălăgie cu cratițele, ca să audă cele trei bătăi În ușa despărțitoare când Începe emisiunea și o roagă să nu mai facă atâta zgomot, că, dacă a bătut? Adeseori i se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
noi. De ani de zile în părțile Franței plouă și ninge, nu se mai coc holdele, strugurii putrezesc pe coardă, de-au ajuns țăranii să mănânce iarbă. Străbunica adormise de-a binelea cât fusese vorba despre politica polonezilor, acum însă ciulise urechile. Grâul pentru ea însemna aur, monede rotunde și strălucitoare, grele, zimțate frumos. Barjele ei coborau pe Dunăre și veneau apoi pe mare pline cu grâu valah, iar aici, fără să atingă țărmul, grâul trecea pe alte vase și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot. Dar nu și vând oare și sufletul? Până unde poate merge vânzarea, până unde ești doar un grec care încearcă să supraviețuiască și când devii Iuda cel ce l-a vândut pe Hristos? O să-mi spuneți că trebuie să ciulești urechile, să asculți, să afli și să pârăști la momentul oportun și că asta este politica, înalta politică a creștinilor din împărăția otomanilor. Lavinia bău apă, se ridică din jilț și începu să se plimbe de colo până colo. Tata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meu era bătrân. A murit și el. Copiii cresc împreună cu ai Sofulei. Eu mă ocup de negoț. Mă uit cum descarcă și încarcă grânele și lemnul, trec socotelile în catastife, schimb ducații în parale, galbenii în pietre și bijuterii și ciulesc urechile să aflu. Ce am aflat, domnia ta? Poate ar trebui să știi. Am aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A fost și el să și ciulească urechile, să audă ce spune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în pietre și bijuterii și ciulesc urechile să aflu. Ce am aflat, domnia ta? Poate ar trebui să știi. Am aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A fost și el să și ciulească urechile, să audă ce spune trimisul regelui Franței, al lui Ludovic, regele Soare. Mihai se ridică tulburat din jilț. Nu-i venea să-și creadă auzului. Era rândul lui să măsoare cu pași grei odaia, așa că Lavinia se așeză. — Știi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imediat că era vorba de un ordin și porunci vizitiilor să ia drumul Bucureștiului. Era dornic să-și vadă nevasta și copiii. Fetele crescuseră. Socotea că erau de măritat. Nu-i era frică de vodă, făcuse treabă bună. Vorba Laviniei, „ciulise urechile”. E treaba lui Dinu acum să le facă și să le desfacă. Despre testamentul doamnei Ilinca i se părea că nu-i treaba lui, vodă o să-l lase în pace să-și ridice ctitoria de sub Piatra Arsă, metoc al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i treaba lui, vodă o să-l lase în pace să-și ridice ctitoria de sub Piatra Arsă, metoc al mănăstirii din Sinai. Cu asta se termină toată treaba lui, că părințeii mereu pe drum între Palestina și metocul din Valahia vor ciuli și ei urechile și-i vor mulțumi cu vești pe vodă și pe Dinu. El își va cere partea lui din moșii, își va ține dregătoria la curte și-și va ridica ctitoriile. Vise, vise, știa că nu o să poată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chemat lume și slugi să nu fim singuri, să nu pot să ți spun tainele domniei. Te-ai speriat. Nu vrei să le știi. Ce să însemne asta? Din toți câți am în jurul meu doar sfinția ta nu ți-ai ciulit urechile să auzi cât mai multe ca să ai ce vinde cui o da preț bun. Theodosie, n-ai umblat în sfatul necredincioșilor, se vede pe sfinția ta. N-ai pasul învățat să te furișezi. Nu o să mă vinzi niciodată. De unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viața lui, chiar așa, cu patru clase și școală pedagogică făcută pe puncte, păi, nu-i puțin lucru, că și-a văzut de treabă și și-a văzut interesul și-a răzbătut cu fruntea sus prin pâcla și putoarea mâncătoriei, ciulind totodată urechile la insinuările tendențioase care doar să i se pară că le faci și numaidecât te bagă-n bâza colegilor, punându-ți în cârcă până te cocoșează, până ce opinia colectivului ți se pune de-a curmezișul și te scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ăsta în care te pierzi și te rătăcești printre străini... Vlăduț îl știe mai bine pe taică-său și spune oftând că și el, de felul lui, e cam rău și căpățânos când își pune ceva în gând, iar Rafael, ciulind urechile, și el, și mai cine adică? Cum cine? face Vlăduț și că nu spuneai, cumnate, că nu suntem sănătoși la cap? Păi, și el ca și noi toți, ăștia nesănătoșii, cumnate, și pe urmă că nu-i el chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
suflarea pentru puterea trupurilor, cu gândul la capătul drumului. Iar până acolo, doar scârțâitul necontenit al pașilor dă în urechile lor măsura distanței parcurse. Undeva, din pădurea deasă, se ridică un urlet slab și îndepărtat care face pe toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu-și dă seama de rostul activității celor din față. Gura i se deschide de uimire când aude un bâzâit înfundat, dar puternic, ca a unui bondar uriaș. Locotenent Rădulescu! Surprins, Mâțu se lipește și mai mult de pământ în timp ce ciulește urechile. Ai cinci minute la dispoziție să te predai împreună cu oamenii tăi. Știm că sunteți foarte puțini. După acest apel nu mai luăm prizonieri. Glasul are o tonalitate rece și vorbește într-o română cu accent dur. Predă-te, locotenent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a rămas să-și balanseze nervoasă un picior, așezată pe o bancă. Atunci, văzând că nu am altă posibilitate, am început să zbier de pe balcon: - Sgsdgff! S-g-s-d-g-f-f! Internet! Sunt Jerry! Jerry de pe in-ter-net! Sgsdgff!... Ne-am dat întâlnire! Rottweillerul a ciulit urechile. — N-am cheie, m-am blocat în casă, sunt Jerry, sunt Jerry! Din depărtare, s-a auzit un lătrat. Am început să țopăi și să mișc brațele. Dulăul s-a smucit din lesă, a traversat strada pustie și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care ciulește urechile. Auzeam ticăitul ceasului, scârțâitul obloanelor de la parter, freamătul vișinului din curte. Uneori ploua, iar sunetele țâșneau de peste tot în ritmul unor mici tobe. Îmi lipeam urechea de podea, procedeu copiat din filmele cu indieni. Multă vreme nu se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
povestit pe scurt că mă întorceam de la o anchetă, fără să intru în detalii despre natura acesteia, și că ulterior un cerșetor de pe stradă sărise la mine cu un cuțit în mână. Crezi că te urmărea ? m-a întrebat polițistul, ciulind urechile. — Sunt absolut convinsă că nu mă urmărea, pentru că m-am uitat de mai multe ori în spate. Imediat mi-a părut rău că mă luase gura pe dinainte. — De ce te-ai uitat în spate ? m-a descusut el. — Așa
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
au venit. Când la dreapta, când la stânga, când Înainte, când Înapoi, merg prin Întuneric pe gheața netedă ca marmura. Zizmo stă aplecat peste volan, mijind ochii Înspre limita la care bat farurile. Bunicul meu Își ține ușa deschisă, cu urechile ciulite la zgomotul gheții care geme... ...Dar acum, pe lângă zgomotul motorului, Începe să se mai audă un sunet. În celălalt capăt al orașului, exact În această noapte, bunica mea are un coșmar. E Într-o barcă de salvare de la bordul Giuliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un râs isteric. Prea târziu...Dar, niciodată nu-i prea târziu... Izbucni În hohot de râs, privind la Doctor care categorisea câștigul În ordinea lui crescătoare. „Nu te mai osteni, Doctore. Jocul continuă...!” Întreaga asistență, Încremeni... Ce-i doi gansteri ciuliră urechile În timp ce Doctorul stopă introducerea banilor În buzunare, privindu-l Întrebător. Cu siguranță, Gică picior de lemn era lefter. Afirmația lui avea la bază o altă variantă. Își așeză Într’o oarecare poziție piciorul său de lemn, apoi o strigă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
n-au mai avut timp să distrugă ultimii martori, dovadă a ticăloșiei doctrinei Naziste...!” La rândul meu eram un martor ce mai târziu puteam deveni primejdios. De fiecare dată când se deschidea ușa camerei cu Nr.10, tresăream din apatie ciulind urechile să mă aud strigat, iar bestiile comuniste să distrugă un martor incomod...! Am suportat această tensiune nervoasă Încă două luni de zile timp În care, Îmi luasem rămas bun dela viață și dela prietena mea ce nu va ști
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]