634 matches
-
și s-a izbit de piciorul înalt al unei lămpi, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia defilam noi cu mare fast în fiecare an, de ziua națională. Când au înmormântat-o, noi copiii am chiulit de la școală. Stăteam pe acoperiș, ciulind urechile. Totul ne dădea fiori. Încercam să ghicim unde se află cortegiul funerar. A trecut mai întâi pe lângă Parcul Central, apoi pe lângă tribuna goală și mai târziu prin fața porții principale a întreprinderii unde lucra tătăl meu, uzina de motoare electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dacă ne-am fi întors din drum, asta le-ar fi purtat ghinion pentru viitor. Noaptea era străvezie. Dar probabil, când ai asemenea planuri, întunericul nu e niciodată îndeajuns de des. Au deschis portierele fără zgomot, toți deodată, cu urechea ciulită în noapte. Apoi au coborât ghemuindu-se, ghemuiți au dat mâna cu mine și, într-o clipită, iarba i-a înghițit. Am așteptat două sau trei minute, îmi era teamă să pornesc motorul. La întoarcere am lăsat toate geamurile deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu că asta ar fi avut, dacă e să ne gândim, prea mare importanță În lumina celor care abia urmau să se Întâmple, n-a Întârziat să ajungă la ziare, la radio și la televiziune, imediat făcându-i să-și ciulească urechile pe directorii, adjuncții și redactorii-șefi, acele persoane nu numai pregătite să adulmece de la distanță marile evenimente ale istoriei lumii, dar și antrenate În sensul de a le da o mai mare amploare ori de câte ori acest lucru e convenabil. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
înțeleg anumite lucruri, dar dacă o să am vreodată timp, o să încerc să te înțeleg, o să-mi dau toată silința să te înțeleg mai bine decât ar putea-o face oricine altcineva pe lumea asta. Ne-am oprit, rămânând cu urechile ciulite în tăcerea aceea nelumească. Am rostogolit cu vârful pantofului niște conuri de pin și câteva cadavre de greieri, după care am privit la peticul de cer ce se zărea printre ramurile copacilor. Cu mâinile în buzunare, Naoko rămase cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
despre apropiata ei plecare la Cluj. Era cazul să profităm și noi de Caritas, dacă nu voiam să ne-o ia toți înainte. O puteam auzi țipând în telefon: iei de opt ori mai mult decât ai băgat! Madam Ciolpan ciulise urechile și își frângea mâinile. Asta m-a făcut să-mi schimb atitudinea dușmănoasă. Am salutat-o chiar cu căldură, de parcă mă despărțeam de o iubită mai în vârstă cu douăzeci de ani. A mușcat din momeală din prima: - Mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
foarte importante. Să transmiți stabilitate și fermitate e totul. Restul sunt prostii. Sabina îi spune că ea și cu prietenul ei au înclinații artistice, adică literatura, pictura, muzica. Uite, jazzul din mașină e chiar excelent. Draga mea - la apelativul ăsta ciulesc urechile-, toate astea sunt bune ca să te rafineze, să transmiți asociaților încredere. Perfect de acord cu tine. Nu trebuie să iei prea în serios arta, însă. O fire artistică te face să o iei razna: nu mai ai grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ne bucurăm de cât mai avem de trăit. Că prea am tras la jug în viața asta! Las’ să dea cu capul, să vadă și ei cum e! Piratul dădea din țeastă, cu multă satisfacție pe chip. Zuza, din cadrul ușii, ciulea urechile și căsca dezaprobator: era clar că-mi ținea partea. Apoi Piratul sări de pe pat și, mutându-și broboada de pe ceafă pe frunte, dădu fuga până la Steluța după patru trandafiri și-o sticlă de Riesling demisec. Poarta se trânti în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mirosind a șprot afumat în clasă. Coblizanii se trântiseră de-a lungul coridorului și fumau desfigurați de plictiseală. I-am privit cu drag și m-am decis să-i trezesc la viață: care ziceai, mă, că ai un cuțit? Au ciulit urechile, s-au fonfăit câteva minute, dar în cele din urmă a venit unul cu un cuțit de vânătoare solid, cu mâner de os, bun de ucis mistreții. Am desenat pe ușa mâzgâlită cu desene și cuvinte porcoase un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca niște buci. Bene vixit qui bene latuit! zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre, încrezător: ― Nu vă speriați și nu vă fie frică, coniță, dacă sunteți cu mine! Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne pierdem calmul! bolborosi Baloleanu, foarte galben, coborând șovăitor din caleașcă, urmat de primul-procuror, care părea cel mai liniștit dintre toți. ― Cum ordonați dumneavoastră, domnule prefect! făcu maiorul Tănăsescu, agitîndu-și atât de vijelios cravașa cu mâner de argint, încît calul ciulea urechile. Deși acuma îi vedeți și-i auziți, și vă puteți convinge că nu merită altceva decât gloanțe și baionete! ― Nu, nu! bâigui Baloleanu. Trebuie mai întîi să... 1 se împleticeau picioarele și-i clănțăneau dinții. O frică nătângă îi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spre o masă cartografică luminoasă. Dallas, Kane. Ripley și Ash făcură cerc în jurul hărții misterioase, în timp ce Lambert se așeza la pupitrul ei de navigație. ― E aici, zise Dallas, arătând cu degetul un punct minuscul. (Privi în jur fețele încordate.) Acum ciuliți bine urechile. Își reocupară locurile. Dallas îi făcu un semn din cap lui Lambert ale cărei degete așteptau deasupra unei taste speciale. ― O.K. Dă-i drumul la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Localiză repede unul din numeroasele intercomuri murale, Ripley și Lambret se mai găseau, neapărat, pe pasarelă. Apăsă pe butonul de apel. Pe consola lui Ripley se auzi un sfârâit. Se gândi mai întâi că nu era decât energie statică, dar ciulind urechile recunoscu o voce umană. ― Aici Ripley. ― Vorbește-ncet! murmură de îndată inginerul în microfon. În fața lui, mișcarea umbrei încetinise brusc. Dacă-l auzise creatura... ― Nu te-nțeleg. (Ripley schimbă o privire intrigată cu Lambert care se albise la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
luni în altă universitate - și în altă cultură ! -, înveți mai mult și mai bine. Dar mobilitatea înseamnă diversitate - alt cuvînt magic ! -, așa că e bine oricum... Stilul S., desigur, nu trebuie să iei nimic pe nemestecate, dar totdeauna prinde bine să ciulești urechile cînd vorbești cu el. Pe de altă parte, dacă vrei să înțelegi despre ce este vorba, e într-adevăr mai simplu să te uiți la țări precum Anglia sau Danemarca, la „concursurile de excelență” din Germania sau, mai recent
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și tremolo-urilor țigănești de cabaret, nu prea putea înghiți ceea ce producea Emil Popescu. Reținu însă un fragment care părea mai închegat și mai melodios și i-l cântă, ca o curiozitate, Profesorului, după închiderea localului. De data asta saxofonistul ciuli urechile, pentru că melodia i se păru al dracului de cunoscută. Nu, nu mai putea fi vorba de o coincidență. O dată la o mie de ani cineva, apăsând clapele la întîmplare, putea reproduce o scară muzicală de zece sunete, dar acum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la Ruby. Aceasta îi răspunsese cu o privire la fel de directă. Și atunci se întâmplase altceva la fel de bizar, de lipsit de noimă și rău-prevestitor. Alex începu să-i povestească lui Brian. Tom, care juca pe covor cu Zet și cu Adam, ciuli la un moment dat urechile. Alex spunea: — Nu știu, zău, ce se întâmplă cu orașul ăsta în ultima vreme. Micul Poznaș care a luat-o razna, farfurii zburătoare, ajungi să crezi că, periodic, înnebunim cu toții. Probabil că-i ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care eroul principal a fost chiar pușca ei. într-una din nopți, să fi fost înainte de primul cântat al cocoșilor, Marie-Louise, care de regulă se scoală cu noaptea-n cap, a auzit din afara casei niște zgomote suspecte. Și-a ciulit urechile, într-o ascultare încordată. Da, de afară pătrundeau zgomote care dovedeau că acolo se petrecea ceva. Nu a aprins lumina. A luat pușca și s-a apropiat tiptil de ușă. A deschis-o dintr-o mișcare scurtă și precisă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
-l caut. Căpătasem curaj și întrebam cu glas tare acum pe cine îmi apărea în față. De obicei, cei pe care-i întrebam ridicau din umeri și se îndepărtau. Un roșcovan cu o voce subțire și neplăcută păru însă interesat, ciuli urechile și se apropie de mine. "Dar de ce-l cauți?" mă întrebă el. În mod normal, n-aș fi suflat o vorbă despre ceea ce mi se păruse, de teamă să nu fiu socotit nebun. Beat, nu mai aveam însă nici o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
m-au părăsit dispărând undeva în spate. Am mai auzit câtva timp zgomote și pe urmă n-am mai auzit decât vântul. Suna printre trestii și uneori părea o melodie. O melodie ciudată pe care o cunoșteam de undeva. Am ciulit urechea. Da, era cântecul pe care-l cântau îmblînzitorii cobrelor. Era ca și cum îmblînzitorii stăteau ascunși în stufăriș și de-acolo cântau îngînîndu-și melodia cu vântul. Din ce în ce mai mult, mă intriga faptul că mă lăsaseră singur. De ce mă aduseseră atunci acolo? Mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
potcoavă" în diverse limbi și își notează. Va alcătui, astfel, un dicționar complet, mondial, al acestui cuvânt, operă la care ține, de asemenea, foarte mult, se pare. La prânz, în timp ce ne aflăm la masă, auzim în difuzoare vocea căpitanului. Toată lumea ciulește urechile, oprindu-se din mâncat. Căpitanul a hotărât să nu plecăm la ora 15 cum fusesem anunțați. E încă furtună de gradul 10 pe mare. Cu câtva timp în urmă, două nave au naufragiat pe o furtună care atinsese gradul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
livezile, pătrunzând, practic, în zona de munte, nu mai era nici o restricție. Acolo, puteam lăsa vacile să-și caute iarba pe malul Secii, printre brusturi. Noi plecam după afine, după mure oloage ori după ciuperci de pădure, mulțumindu-ne să ciulim, din când în când, urechile pentru a ne asigura că se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Sylvie să joace. Ea ceruse să joace pe favoruri sexuale. Un joc drăguț; fără perdanți; dar insuficient de profund ca strategie ca să le mențină interesul prea mult timp. N-am nimic prea surprinzător, Bob. Vreau să scriu despre memorie. Cavanaugh ciuli urechile. —Alzheimer? Chestii de-astea? Populație îmbătrânită. Declinul capacităților. Un subiect foarte tare. — Nu, nu despre uitare. Vreau să scriu despre ce ținem minte. —Interesant. Chiar fantastic, aș putea spune. Cincizeci și două de săptămâni pentru optimizarea - nu, stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet regulat, ca bătăile inimii. Bat, bat, bat, cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect neânsuflețit, dotat nu numai cu facultatea de percepere a sunetelor. Cu vremea reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]