444 matches
-
coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă a unui așa-zis luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită, după care o perdea albastră, ciuruită de vreme, încerca să acopere golul de intrare al dușului comun folosit, din fericire, numai de noi. La capătul din fund al coridorului, o ușă fereastră deschisă până la pardoseală lăsa drum liber luminii. Dincolo de ea se întindea imensul acoperiș-terasă, pustiu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se deprinse să-l urască și să deteste tot ce reprezenta el, ceea ce era de fapt tot ce Își dorea ea. În lipsă de conversații, cuplul Începu să schimbe strigăte. Ocări și Învinuiri tăioase zburau prin apartament ca niște cuțite, ciuruind pe oricine cuteza să se interpună pe traiectorie, Îndeobște pe Julián. Mai tîrziu, pălărierul nu-și mai amintea niciodată exact de ce Își bătuse nevasta. Își amintea doar focul și rușinea. Se jura atunci că nu se va mai Întîmpla niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de sfoară pe care se cățăra. De atunci n-am mai omorât nici un gândac. Cei care mureau în celula mea mureau de bătrânețe. Am primit o agendă cu coperți de piele și gândacii i-au ros colțurile și i-au ciuruit paginile. Întrucât împărțeam aceeași celulă, mă distram la gândul că, cel puțin, aveam colegi gândaci spirituali. Față de celelalte insecte nu aveam aceeași simpatie. Omorârea muștelor era un joc. Mi-am propus să omor 100 pe zi și să țin evidența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Uneori simțeam că mă înăbuș. Începuse vara și căldura transforma spre amiază zidurile gării în cuptor încins. Tot ce făceam atunci era să caut puțină răcoare. Pe urmă mă întorceam pe peron unde și dormeam, pe bancă. Noaptea, țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum, ar fi fost inutil. Erau prea mulți. "Din afurisita aia de mlaștină vin", mi-am zis. Trăiam cu simțurile ațipite, ca într-o cameră cu storurile trase, în care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scâncet metalic pe care înainte nu-l auzisem, iar aspectul ceasului m-a crispat și mai mult. M-am dus în sala de așteptare și, căutîndu-mi un loc cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit de rugină lăsând dâre mari pe pereți, m-am ghemuit pe una din bănci încercînd, bineînțeles în zadar, să adorm. Întâmplarea era un semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o pădure.” Sigur pe el - poate pentru că citise răvașul pe drum sau numai pentru că adusese un plic nelipit, dovada unei încrederi deosebite din partea Castelanului -, Mesagerul nu s-a împotrivit: „Dacă doriți să vină Inspectorul...” Magistratul știa bine povestea cu pădurarul ciuruit de către Intendent. Și mai aflase de la egiptologul cu care tot stă de vorbă - un vilegiaturist cu anul - că șarpele fără cap este, probabil, Apofis, semnul Haosului, iar înscrisul Kikau Khasut înseamnă Guvernatorul Țărilor Străine, mai întâlnise sintagma într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
altul timp de o jumătate de oră. O singură dată nu a stins lumina 40 de zile: îi murise băiatul, flăcăul satului, cum îi spunea lumea. Avea 16 ani. A fost confundat de pădurar cu un mistreț, alicele i-au ciuruit trupul. Radu era mut și nu a putut să-și urle durerea, stătea întins în coșul căruței și plângea. Trifoiul așternut între scânduri înflorea a doua oară. L-a bocit satul trei zile și trei nopți. Zăpada, pe valea Sărății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ăștia sunt tari la numărătoarea care le convine... Cum zicea Caragiale, inculților? Noi votăm pe cine vrem, iar din urne iese cine trebuie. Bă, să dea naiba dacă Băsescu nu i-a făcut pe ăștia, vorbesc foarte serios! I-a ciuruit, ca să dau și un citat din el... Te pui cu marinaru’, e hârșâit... În țară și-a luat-o peste bot, da’ diaspora s-a mobilizat. Gore nu-și mai revine de când a aflat că Geoană n-a ieșit președinte
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pe nici un alt perete nu se văd deschizături, sunt ziduri impenetrabile pe care panourile suspendate care promit siguranță nu pot fi învinovățite că iau lumina și fură aerul celor care trăiesc înăuntru. Spre desosebire de fațadele netede, partea dincoace este ciuruită de ferestre, sute și sute de ferestre, mii de ferestre, închise permanent din cauza condiționării atmosferei interne. Se știe că atunci când ignorăm înălțimea exactă a unui edificiu, dar vrem să dăm o idee aproximativă despre mărimea lui, spunem că are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lor stătea un falnic Perir François care bătea darabana pe tocul pistolului din mâna dreaptă. În jurul lui, cinci elevi din ultimul sau penultimul an de studiu stăteau cu puștile sprijinite în umăr, gata la primul semn de agresiune să-i ciuruiască pe cei trei. Surprize, surprize! Erau doi demnitari îmbrăcați într-un bleu oficial și un al treilea, care stătea între cei doi, mândru, ca toți cei care aparțin Ministerului, înalt și "decorat" cu rombul argintiu. Călăuza! De cum am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se auziră. O pauză de câteva secunde, după care din nou răsună sunetul sec al gloanțelor care se aplatizau de tablă. Deci n-au plecat de tot! făcu unul dintre cei care l-au ajutat. Nu... De ce nu i-au ciuruit pe cei care au plecat, atunci? Nu pricep. Aveau impresia că vor pleca toți. Ministerului îi e mai ușor să-i ia pe toți o dată ca din oală decât să îi trimită înapoi în școală și să se baricadeze cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
frig, au avut coșmaruri, au privit prin pereții sparți, stelele și luna, au cerșit, au ars aproape toate șipcile pe care le strânseseră, Încercând să se Încălzească, și au Împărțit cu Ben puțina mâncare. -Ți-a intrat ceva În căpățâna ta ciuruită de himere și bombată ca un fund de matroană? Ai priceput că omenirea n-a stat degeaba, de când a creat-o umnezeu? Trebuie să-ți intre În tărtăcuța ta care sună a gol.,, Ascultă Antoniu, de ce te-ai Însoțit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eroi și martiri, fiindcă așa scria și-n Porunca vremii, și-n Bunavestire, până când am văzut cu ochii mei că, de fapt, eroii și martirii erau acei domni „cu fețele lor de europeni“ pe care haitele de legionari îi lăsaseră ciuruiți de gloanțe, cu trupurile profanate pe caldarâm. O viață lungă are avantajul de a aduna în siajul ei tot soiul de resturi amestecate; e ca viitura cu stârvuri de vite, cu bucăți de acoperișuri, cu scoarțe, cu cruci, cu rădăcini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
picioare. Eu eram singurul copil în toată casa. La cele două etaje mai locuiau treizeci și trei de familii de bătrâni, plini de viață, de ură, de la care alții poate că au avut multe de învățat, eu însă nimic. Dea lungul zidurilor ciuruite de gloanțe se întindea un gang în formă de U, sprijinit cu grinzi de lemn. După-amiaza mă proțăpeam în mijlocul curții și trânteam pe dalele murdare tigaia cu care se ducea mâncarea la găinile din dos. Imediat apăreau priviri încărcate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a topit printre degete un cristal. Care totuși răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape vraiște. Are complexe față de Războiul comod, cu sânge clocotind în vine. Drumurile se murdăresc în câteva minute. Leșuri de cai, oameni ciuruiți de gloanțe, conserve golite. Vehicule pline cu refugiați în fața curselor antitanc. În urma curselor antitanc: vehicule zdrobite și ciozvârte de oameni. N-aș vrea să crezi că vreau să neg progresul social pe față. Dar am și eu întrebări. De pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
grenada din gură și l-a dezlegat. — Deși nici nu mi-am spus rugăciunea - a zis Benjamin. - Am uitat. Și atunci a dat buzna unul dintre ei. „Ești un căcat! Un șarpe!“, a urlat el și, de furie, i-a ciuruit cu gloanțe pe Adél, pe Benjamin și toate manechinele. Revoluția a mai ținut o zi. Cam asta a fost acea perioadă din viața mea când credeam că Dumnezeu are trei dinți de aur și rânjește. Știi, cine rămâne de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
punea problema, pentru că țelul meu era afirmarea vieții. Din clipa aceea, am început să scăpăm uneori tacâmurile din mână, de nervi, dar ne întorceam din respect acasă în fiecare seară. La câteva zile după ce Eberhart a orbit, orașul a fost ciuruit de gloanțe. Forțele interne și externe făceau cu schimbul: când un maior, când doar un plutonier. Credeam că nu scapă nimeni, dar unii dintre noi s-au înșelat. E deja totuna. Așadar, fratele meu a părăsit-o pe Edit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
o cursă! Nu cădeți în capcana dușmanului! Culcat! Culcat! striga comandantul. Să tragă! Așteptați să reîncarce, apoi săriți asupra lor! Cu înfiorătoare strigăte de război, mai mulți oameni se sacrificară; săreau în picioare pentru a atrage focul inamic și erau ciuruiți de gloanțe. Calculând intervalul până la salva următoare, alții o luară la fugă spre tranșee și săriră înăuntru, umplând pământul cu luptă și sânge. În noaptea aceea, începu să plouă. Steagurile și corturile militare de pe Muntele Ryuo fură udate leoarcă. Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
coborâți din când în când nenorocitele alea de ținte chiar dacă nu simțiți nimica. Infanteristul, nu-i așa, e umanist. Îl doare sufletul pentru "semenul" său și, metaforic vorbind, îl mai și scoate uneori de pe câmpul de luptă înainte să fie ciuruit de gloanțe. Cu care ocazie face și el ceva folositor: contribuie la îmbunătățirea rezultatului tragerii. Dar poligonul nu era singurul loc de tragere. Uneori foloseau în acest scop chiar câmpul de instrucție de la marginea orașului, sau mai exact din afara lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ci și armata. Cuzino văzuse într-o margine de taluz, lăsate să zacă în iarbă, vreo două panouri dreptunghiulare, de carton gros, destinate a servi drept ținte pentru trageri, vopsite în verde închis, militar, cu contururi pictate de siluete umane, ciuruite de gloanțe. Muniție de război! spunea el c-un soi de oroare înflăcărată. La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că băieții au început să se agite, după asta am știut că trebuie să sune de ieșire curând, știam că nu mai e mult și c-o să rezist ca Filimon Sârbu, care în timpul grevei trăgea sirena, iar când a fost ciuruit de gloanțele imperialiste, cu ultimele-i puteri s-a spânzurat cu batista de sirenă, ca și așa, cu trupu-i neînsuflețit, să insufle curaj tovarășilor săi iubiți, să continue greva, însă eu, din păcate, n-aveam batistă și nici vreun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cecuri refuzate la jumătate de preț, după care începeți să stoarceți bani. Tipul nu era vreun rupe-oase sau sfarmă-fețe. Era doar un mărunt oștean din armata banilor, un mercenar, un aventurier. Unul ca el nu te zvânta în bătaie. Te ciuruia. Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat la volanul mașinii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la jumătate de preț, după care începeți să stoarceți bani. Tipul nu era vreun rupe-oase sau sfarmă-fețe. Era doar un mărunt oștean din armata banilor, un mercenar, un aventurier. Unul ca el nu te zvânta în bătaie. Te ciuruia. Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat la volanul mașinii lui, stacojiu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat *** pentru țigani) ciur ciurariu (sitarii * cari îmblă cu ciururi mari din *** în *** ca să ciuruiască grâul proprietarilor mari) cimilitură sau cimulitură cinel, cinel (ciumel, ciumel) cepariu (negustor cu ceapa) cep meliță - a melița melițoi cânepă puzderii câlți câlțos a se gudura gudurătură alivenci azimă (pînea dospită) a aiuri aiurea pască cozonac boabă *** acru a se
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
măcel eroic) - este luat peste picior. Oamenii fac literatură și muzică pe seama victimelor războiului; ei cântă înainte și după bătălii pentru gloria ucigașilor. Voltaire prezintă într-un text scurt, dar de un realism impresionant, nenumăratele orori ale războiului: “Aici bătrâni ciuruiți de gloanțe își priveau murind nevestele măcelărite, care își țineau copiii la pieptul sângerând; mai încolo fete spintecate își dădeau ultima suflare după ce au satisfăcut nevoile naturale ale câtorva eroi; altele pe jumătate arse implorau să li se ia viața
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]