862 matches
-
Ziarul de Duminică și-a adunat în volum articolele apărute în ziar, iar rezultatul e bunicel. Sunt cronici și reportaje scrise cu tehnica de jurnalist, dar cu instrumente de literat. Reportajele au ca temă cele mai diverse chestii, portrete de cizmari, (nea Constantin Andronache a fost de-un leat cu Ceaușescu), de inși scăpătați care vând cărți rare, dar mai ales portrete de biblioteci. Constantin Stan are intuiția și melancolia omului de carte, înduioșat de o dedicație pe prima pagină ori
Literatura ca viață by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14643_a_15968]
-
nici unul; 10. Cavafi, din 180 sufl[ete], 176 ort[odocși], 4 izr[aeliți]; {EminescuOpX 250} 11. Lăutari; din 1377 sufl[ete], 1354 ort[odocși], 14 izr[aeliți]; 12. Bărbieri, din 542 sufl[ete], 512 ort[odocși], 13 izr[aeliți]; 13. Cizmari bărbătești, din 2400 sufl[ete], 1869 ort[odocși], 134 izr[aeliți]. Să vedem acuma în ce număr sânt românii în comerciu. În 1859 erau 4742 comercianți capi de familie cari cu 12378 membri de familie constituiau 17120. Dintr-acești 4742
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noastre generale, e vorba de aplicarea lor concretă. În aplicarea concretă sînteți mincinoși, neonești, perverși, ignoranți; în concret sînteți oameni de nimic, nu în abstract, căci abstracțiunile ca atare nu sânt nici bune, nici rele, ci moralicește indiferente. Geaba un cizmar va avea principiile cele {EminescuOpX 359} mai frumoase daca nu știe să-și facă treaba lui, cizme bune, geaba d. Brătianu ca financiar va avea principii liberale și umanitare, daca nu știe treaba pentru care s-au chemat, finanțele. Așadar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să muncim. În Murafa exista un sovhoz, o gospodărie colectivă unde foarte puțini dintre noi, care au avut noroc, au fost luați la muncă - și li se dădea, totuși, câte ceva de mâncare... Cei care erau meseriași mai lucrau câte ceva: erau cizmari, croitori... socrul meu, de exemplu, era tăbăcar și mergea la țărani și tăbăcea piei, iar pentru aceasta li se dădea mâncare... un pud de cartofi sau un pud de lemne. Cu asta veneau fericiți acasă (un pud avea 16 kg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Majoritatea erau concentrați cam pe vreo trei străzi: strada principală, unde nu erau exclusiv numai evrei, dar erau foarte mulți, pe o stradă care n-avea nici măcar nume, se numea „Strada din dos”, unde erau foarte mulți meșteșugari, cojocari, croitori, cizmari... iarăși majoritatea evrei, nu exclusiv... Nu existau cartiere exclusive de evrei... Dumneavoastră stăteați pe strada principală? Da, stăteam pe strada principală. Între două străzi, pe un colț, aveam acea brutărie, care ocupa un colț Întreg... Se lucra mult la brutărie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi, familia noastră... Dar asta nu Înseamnă că nu cunoșteam lume care o ducea foarte greu - În acea stradă din dos era destul de multă mizerie omenească, În sensul că lumea n-avea chiar așa de mult de lucru, erau mulți cizmari și puțini oameni are solicitau să li se facă pantofi, tâmplari și puțini oameni care apelau la meșteșugul lor... Dar brutăria dumneavoastră mergea bine? Da, mergea bine, căci pâinea se cerea tot timpul... La 7 ani ați mers la școală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
el multe uzine din astea. Și comuniștii, socialiștii tot furau arme de acolo. - Ceea ce Îmi povestiți acum știați atunci? - Știam. Unde am stat, În blocul 65, sus erau belgienii, la prici, iar noi aveam jos infirmeria. Șeful meu era un cizmar, Bruno. - Infirmeria era În aceeași baracă? - În aceeași baracă, la demisol. Am văzut În ultimele zile cum scoteau arme de acolo. Adică era sub priciul ăla, lângă peretele nostru, iar dincolo de perete era o pivniță mare cu arme. Și am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
liceu nu am simțit. Noi, elevii, nu aveam treabă unul cu altul. - După ’38, primul șoc a fost pierderea slujbei de către tatăl dumneavoastră? - Da. Ăsta a fost un șoc pentru noi, căci mama era casnică. Spre deosebire de evreii care erau croitori, cizmari, care nu aveau treabă cu legislația restrictivă pentru autorizare, Își făceau meseria lor, cei care erau salariați au simțit. În primul rând că firmele evreiești s-au Închis una după alta și au ajuns În șomaj. Și tata s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
terminase. A luat pantofii, unul cîte unul, i-a întors cu talpa în sus, i-a scuturat și, cu un clește lucios, pe care l-a căutat îndelung printre dosare, le-a smuls blacheurile, cu destulă dificultate. Era plutonier, nu cizmar. Pe urmă s-a apucat să controleze îmbrăcămintea...". În celulă, în tot timpul anchetei, va coabita cu moș Alexa Pop vechi deținut, fost paznic de noapte, om de mare cumsecădenie și puritate sufletească. Este anchetat de locotenent major de securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
funcționat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia călugărului franciscan Johannes Caioni (Căianu).</br> În conscripția din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii. Primele comunități profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649. În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, pașă de Timișoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porți, la expediția militară împotriva Poloniei
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
administrație era necesară o bună cunoaștere a limbii române. Cu toate acestea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a continuat să prospere. Evreii practicau meserii legate de comerț, în special export de cereale și de cherestea, dar erau și meșteșugari (croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecți, ingineri, medici și avocați). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau cele de agricultori, zidari, dulgheri sau lăcătuși nu erau practicate de evrei. Ei vorbeau în limba idiș, ca
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
anglofon al "Moftului Român" la care colabora Ion Luca Caragiale. Cuvântul snob este de origine britanică, dar etimologia să este controversată. Marele "Oxford English Dictionary" scrie că "snab", cu "a", apare într-un document scoțian din 1781, însemnând atunci « ucenic cizmar ». Dar nu se știe cum, de la "snab", câteodată scris "snob", s-a ajuns la semnificația pe care a căpătat-o cuvântul "snob" în Marea Britanie cincizeci de ani mai tarziu, mai ales că în această insulă și perioada, niciun ucenic cizmar
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
cizmar ». Dar nu se știe cum, de la "snab", câteodată scris "snob", s-a ajuns la semnificația pe care a căpătat-o cuvântul "snob" în Marea Britanie cincizeci de ani mai tarziu, mai ales că în această insulă și perioada, niciun ucenic cizmar nu a ajuns șef de stat. Explicația cea mai frecventă, dar care nu este unanim acceptată, se referă la un jargon « miștocar » al studenților de la « Eton College » și de la universitatea din Cambridge, pe atunci în majoritate aristocrați, prin care aceștia
Snob () [Corola-website/Science/316404_a_317733]
-
-mă singur în bezna turnului. Și deodată aud răsunând corul de orgă al lui Buxtehude... E o amăgire... Asta a fost alaltăieri și la orgă ședea un băiat blond, timid - țârcovnicul - în biserica cu drapele frumos cusute ale breslelor: croitorii, cizmarii, măcelarii. Și zorile vin. Și soarele răsare dând foc turnului. Scot capul printr-un crenel. Ciorile, hereții se năpustesc afară printr-o tăietură a zidului, fâlfâind, atingându-mă cu aripile. O dimineață limpede... Piatra mare, Postăvarul, Piatra Craiului, Bucegii. Verdele
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
de interzicere a avorturilor fusese dat de Ceaușescu personal. El ne devenise Tată și Mamă, printr-o simplă răsucire de condei. Ne născusem prematur, apărusem pe lume neplanificat, inoportun, intrasem în poveste ezitant și agramat, datorită ideii subite a unui cizmar. Îl purtam în bagajul nostru genetic, alterat de spaime și indecizii. Nu știam cum să procedăm, groaza se-amesteca firesc cu nostalgia, otrăvurile fricii și-ale plăcerii se dizolvau ca zahărul verde pe lingurița de-absint: trebuia să-l urâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
semnale ale unui „industrii” ieșene pot fi plasate abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Despre indicii mai vechi, cu greu se poate vorbi în capitala Molodovei. Mai înainte îi descoperim pe meșteșugari. Orașului nu-i lipsec brutarii, croitorii, cavafii, cizmarii, lemnarii, berarii, pantofarii, lumânărarii, morarii, caretașii, butnarii, cojocarii, ș.a. Iașii, cu “uliți” prăfuite, oferă ambianța necesară desfășurării unor asemenea activități economice, aproape exclusiv axate pe servicii, în detrimentul producției. Cu toate acestea, se prefigurau și excepții. Nicolae Iorga amintește despre o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
o găsi, fără a ști că ceea ce dreptul ca știință admite numai cum grano salis este echitatea, prin care se distinge dreptul ca obicei. Dar echitatea presupune o altă organizare a societății. E evident că cel mai echitabil judecător pentru cizmar e cizmarul, pentru argintar argintarul, pentru breslaș breasla. Dar această justiție a echității a existat pururea alături, paralel cu justiția strictă, formală, a statului. Fără o organizare analogă, în state întemeiate pe principiul egalității sociale nu mai e cu putință
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fără a ști că ceea ce dreptul ca știință admite numai cum grano salis este echitatea, prin care se distinge dreptul ca obicei. Dar echitatea presupune o altă organizare a societății. E evident că cel mai echitabil judecător pentru cizmar e cizmarul, pentru argintar argintarul, pentru breslaș breasla. Dar această justiție a echității a existat pururea alături, paralel cu justiția strictă, formală, a statului. Fără o organizare analogă, în state întemeiate pe principiul egalității sociale nu mai e cu putință a se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
li se dau recompense naționale. [3 ianuarie 1881 ] ALEGERILE ÎN FRANȚA Lunea trecută era ziua fixată pentru alegerile în consiliul comunal din Paris. Pentru cele 80 de mandate cari sunt de dat s-au anunțat 211 candidați, dintre cari unul, cizmarul Gaillard - cunoscut ca arhitect al baricadelor Comunei - și-a pus candidatura în două cartiere deodată. Candidații se împart în 109 republicani, cari, deși partea cea mai mare este foarte radicală, recunosc încă cel puțin ca legitimă ordinea existentă, 58 socialiști
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Stan și Bran? Nicicând. Cred într-adevăr confrații că Ștefan Vodă chema pe țăranii republicei din Vrancea ca să se consulte cu ei despre război sau pace, despre tratate de comerț sau altele? Noi înțelegem ca în cizmărie să fie consultați cizmarii, în interese comunale membrii comunei. Dar este {EminescuOpXI 280} și politica generală a unei țări un lucru atât de ușor încît s-o poată judeca orișicine după cum îl taie capul? Destul de rău am ajuns dacă banul clasează pe oameni în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sosi o zi când trenurile nu vor mai merge și când tot mecanismul va sta locului. A face din advocați directori de drum de fier, guvernori de bancă, miniștri de lucrări publice etc. e egal cu a pune pe un cizmar să facă ceasornice și a-l plăti pentru treaba ce se presupune că va face-o cu 40 000 franci pe an. Când gândim la lefurile ce și le-a creat d-nii Calenderu, Fălcoianu și Stătescu la căile ferate, apoi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
sosi o zi când trenurile nu vor mai merge și când tot mecanismul va sta locului. A face din advocați directori de drum de fier, guvernori de bancă, miniștri de lucrări publice etc. e egal cu a pune pe un cizmar să facă ceasornice și a-l plăti pentru treaba ce se presupune că va face-o cu 40 000 franci pe an. Când gândim la lefurile ce și le-a creat d-nii Calenderu, Fălcoianu și Stătescu la căile ferate, apoi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
căutat nobilul său client într-o adunătură în care era un pungaș, anume Martin, care juca pe nebunul și putea prea bine să fie un agent al poliției. Și-ntr-adevăr erau între ei tot soiul de oameni, un belgian, mai mulți cizmari ș. a. m. d. Iată dar de la cine d. Brătianu a învățat arta de-a guverna un popor și de-a dirige politica unui stat. De la descoperitorul melcilor simpatici. Acest d. Jules Allix ținea odinioară conferențe în Paris în care dovedea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
existența lor la retrogradarea elementului moșnean al țării. Aceste sânt idei cam medievale asupra valorii progresului modern, dar ele au avantajul de-a fi clare și lesne de înțeles. E sigur că cizma gata ce se-ntroduce la graniță face pe cizmarul nostru să-și arunce calapodu-n foc, că haina gata venită din Apus face să ruginească foarfecele croitorului nostru, că ieftenele țesături ce ne vin de-a gata au făcut să stea locului mii de stative și de războaie din țară
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
radio la Kabul, am condus o stație de radio, așa că știu să lucrez cu sunetul, am aceste reflexe, iau întotdeauna sunetul de atmosferă, iau sunete care nici nu sunt sigur dacă îmi vor folosi: zgomote banale, ciocănelile în dugheana unui cizmar, câini care latră într-un cimitir etc. La filmare, le puneam în permanență celor două personaje microfoanele lavalieră. Utilizam rar microfonul de cameră, pentru că nici nu folosește într-o asemenea situație, când te muți de la unul la altul se pierde
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]