521 matches
-
pauperizare a rănimii. Desigur au existat și țărani care și-au păstrat pământul răzășescă (Fruntești) sau cel din împroprietărire și din cumpărătură (Lunca), dar majoritatea nu aveau nici recolte suficiente și nici vite. În comparație cu secolului al XVIIIlea, când întâlnim țărani clăcași cu 18-20 și chiar 40 capete de vite, către sfârșitul secolului al XIX-lea doar 8,9% dintre țărani mai posedau 5-20 de vite, iar 45,5% nu aveau deloc sau doar 1-2 vite. În 1860, la 100 locuitori erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de existența acelei mori, dar cu siguranță a funcționat un timp îndelungat, pânăă când a fost mutată sau construită în altă parte, în satul Lunca sau la Gura Știubienei (Moara lui Ciulei). Locuitorii din Slobozia - Filipeni și din Lunca, fiind clăcași, erau obligați să macine la moara proprietarului care le dădea pământ în folosință. Această situație a durat pânăă la eliberarea și împroprietărirea țăranilor, la 1864. În Lunca a funcționat moara boierilor Rosetti, o moară purtată de forța apei adunată într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apei adunată într-un iaz mare, despre care își mai aminteau cei bătrâni prin 1960-1970. Moara lui Rosetti de la Lunca trebuie să fi funcționat după reforma agrară din 1864 și toate muncile pentru funcționarea și întreținerea morii erau făcute de clăcași. În amintirea oamenilor a stăruit multă vreme existența unei „mori de nisip”. De fapt, după cum ne lămurește Constantin Tomescu, era o moară acționată de forța cailor care, ca să nu alunece, mergeau pe o arie așternută cu nisip. Această moară este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe un cadru special, se îndepărta părul, se măsura piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme (ciubote), iar femeile ciuboțele, făcute din piele, preparată în mod special. Cererea tot mai mare de încălțăminte pentru oamenii maturi, dar și pentru tinerii care ieșeau la horă, a dusă la apariția
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sunt netrebuincioase.” Desigur, este o exagerare, când Dimitrie Cantemir spune că pentru omul de rând e suficient să citească și să scrie. Rar se găsea într-un sat răzeșescă cineva care să știe carte, cât despre satele cu vecini și clăcași nici nu se putea pune problema, adânca neștiință de carte era generalizată. Cauza? Cei care trebuiau să-i învețe, nu șștiau nici ei. Popi erau în sate mulți, dar ei erau făcuți cum se facă azi posesorii de studii superioare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să asigure spațiul, încălzirea, curățenia și salariul învățătorului. Asemenea obstacole a întâmpinat și școala și învățământul din satele comunei Filipeni, depășite numai prin interesul și abnegația învățătorilor. Proprietarii moșiei Filipeni - boierii din familia Rosetti - nu s-au gândit la copiii clăcașilor, să le facă coală, să arunce o lumină într-un hău de întuneric. Maria Dumistrăchioaia (Rosetti), după cum se arată în recensământul din 1774, avea ca scutiți de dări 12 duhovnici, dar pe nici unul nu l-a pusă să-i învețe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pare că neînțelegerile dintre primărie și școală, adică învățătorul Gh. Cârlănescu, cel puțin după cum ne spune Ghi Iacobeanu, se datora și atitudinii, manifestată sau presupusă, învățătorului care era ca statut social răzeș din Mărăști și-i privea de susă pe clăcași. Plecarea lui Gheorghe Cârlănescu la școala din Mărăști la 22 octombrie 1888, a schimbat raporturile școală - primărie. În locul lui Gh. Cârlănescu vine învățătorul Gh. Mircea de prin părțile Romanului, care va sta în Lunca până pe 17 septembrie 1890. Momentul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lor pusă spre devenire și înălțare. Nu avem altă obligație față de ei, decât să-i purtăm în gând și în suflet, să-i pomenim din când în când și să urmăm exemplul. Gheorghe Vraciu (1910-2001) Strănepotul unei familii de țărani clăcași pe moșia boierilor Rosetti, Gheorghe, fiul lui Ilie și al Elisabetei Vraciu, s-a născut la 11 februarie 1910, în satul Lunca, comuna Filipeni, județul Bacău și a avut o copilărie marcată de întâmplări tragice: moartea tatălui pe frontul războiului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din 1865, cu siguranță, fără local propriu, în arhive se găsescă câteva date edificatoare. Se simte o scădere a interesului copiilor de răzeși, dar și a părinților, față de școală. Ne-am fi așteptat să fie altfel decât în satele de clăcași. a) Registrul matricol 1924-1925; de la clasa a IV-a sunt 21 absolvenți. Dintre aceșștia unul merge la Școala Normală Cernăuți, unul la 294 cizmărie la Bacău, doi la lemnărie, unul cizmărie. Se observ orientarea spre activități practice.6 b) Matricola
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
apare mai rar în documentele secolului al XVII-lea, trebuie să fi avut o populație la fel de mare sau mai mare decât satul Filipeni. Ca sat răzășesc, Filipenii dispar la sfârșitul secolului al XVII-lea, dar se continuă în satul de clăcași Filipeni ai boierilor Rosetti. Ce nu știm și nu vom ști nici cu aproximație este populația necuprinsă în acte, deși aceasta trebuie să fi existat în secolul al XVII-lea pe moșia răzeșească Filipeni și Fruntești, deoarece amploarea activităților agricole
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în loc de numele de familie, s-a pusă porecla, ocupația, un defect sau numele de botez urmat de numele tatălui. Pentru zona noastră de interes, recensământul reflectă modificările sociale și demografice: dispariția satului de răzeși Filipeni, transformarea lui în sat de clăcași i, în același timp, apariția satului SloboziaFilipeni. Recensământul înregistreaz situația demografică din satul Slobozia - Filipeni „ce au fost scutelnici a dumisale bănesei Dumistrăchioaia” (Maria Rosetti, născută înainte de 1762 și decedată în 1794): - 30 toată suma caselor - 7 scădere rufeturile, însă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au în vedere doar „liuzii” așezați cu învoială în satul răzășesc, fiind cunoscute cazurile în care se menționează ca proprietari într-un sat, atât un boier cât și răzeșii. În alte cazuri se vorbește de sate împărțite între răzeși și clăcași și, nu este exclusă ca în satul Fruntești să se fi așezat și țărani dependenți, cu statut de scutelnici. Încercarea banului Ștefan Rosetti și a urmașilor lui de a lua în stăpânăire moșia Fruntești s-a lovit de opoziția înverșunată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
friptură de pasăre, cozonacă și plăcintă. La Fruntești, hramul era pe 14 octombrie, de Sfânta Paraschiva (Parascheva), iar lista de bucate nu diferea față de cea din Lunca. Nu mergeau la hram unii la alții, răzeșii se țineau la distanță de clăcași. În satele de răzeși, veneau și cântau lăutarii renumiți ai locurilor, care erau toți țigani. Alții, tot din aceeași etnie, veneau la cerșit, dar asta nu afecta buna dispoziție. La sărbători se bea mult, mai mut vin decât rachiu, care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
consideră că i-ar scădea prestigiul social. Foarte rar s-au văzut răzeși în opinci care să meargă la câmp, nu la biserică sau în fața autorităților, iar la muncă, când era obligat să treacă prin sat sau prin satele de clăcași, nici vorbă. Putea să fie răzeșul cât de sărac, mult mai săracă decât un țăran clăcaș, el ținea la rangul său social, nici vorbă să semene cu clăcașul, nici la înfățișarea exterioară dată de îmbrăcăminte. Nu avem mărturii despre portul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să meargă la câmp, nu la biserică sau în fața autorităților, iar la muncă, când era obligat să treacă prin sat sau prin satele de clăcași, nici vorbă. Putea să fie răzeșul cât de sărac, mult mai săracă decât un țăran clăcaș, el ținea la rangul său social, nici vorbă să semene cu clăcașul, nici la înfățișarea exterioară dată de îmbrăcăminte. Nu avem mărturii despre portul răzeșilor din Fruntești; ce se știe este de dat recentă, dar nu ne îndoim că, într-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
muncă, când era obligat să treacă prin sat sau prin satele de clăcași, nici vorbă. Putea să fie răzeșul cât de sărac, mult mai săracă decât un țăran clăcaș, el ținea la rangul său social, nici vorbă să semene cu clăcașul, nici la înfățișarea exterioară dată de îmbrăcăminte. Nu avem mărturii despre portul răzeșilor din Fruntești; ce se știe este de dat recentă, dar nu ne îndoim că, într-o perioadă mai îndepărtată, îmbrăcămintea lor purta „marca” populară „națională”: haine făcute
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toată lumea, prilej ca să se transmită „acumulările” în domeniul creației populare: zicători, strigături, în special cu iz satiric, vorbe de duh etc. în satele răzeșești nu se petrecea mai puțin, numai că petrecerea era între ei, nu se amestecau cu hora clăcașilor, deși jocurile erau aceleași, strigăturile la fel, cu același conținut. Și în satele răzeșilor se folosea crâșma ca loc de întâlnire, petrecere, horă, schimb de idei și noutăți; era „ziarul” satului. în momentul în care s-au stabilit pe raza
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
inutul Bistrița-Năsăud, nu erau țărani liberi; unii erau „grăniceri” [vezi discuția despre originea bejenarilor luncași și dorneni]. Statutul social, fără să-i negăm importanța, nu are relevanță în manifestarea spiritului popular, a creației populare. Sigur că, statutul social de țăran clăcaș, a putut avea implicații negative asupra vieții psihice, să-i fi apăsat pe unii mai mult decât pe alții, îndeosebi atunci când nu erau primiți la sărbătorile răzeșilor, dar acest statut nu a avut urmări negative asupra manifestării plenare a spiritului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Todirești, Botoșana, Udești, Iacobeni, Dorna și Dorna Candrenilor) nu se practică. În nicio lucrare cu caracter monografică despre satele din Bucovina nu se vorbește de Vălăret, de unde putem conchide că este luat de luncași de la răzeșii din Fruntești și de la clăcașii din Slobozia - Filipeni. Vălăretul pornea a doua zi de Paști și mergea pe la toate casele unde erau fete de măritat și flăcăi de însurat. Muzica era asigurată de o cobză, țambal și vioară - instrumentiștii erau țigani. Se aplicau penalizări celor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
participau familia, rudele și toți cei chemați și nechemați, veniți de prin alte sate. Se tăiau multe păsări pentru răcituri și friptură, se cocea pâine și cozonac. Deși făceau parte din aceeași comună, răzeșii din Fruntești nu mergeau la hramul „clăcașilor”, se ineau rezervați, primeau doar rudele din Oțelești, Oncești, Antohești, Mărăști etc., dar nici clăcașii nu mergeau la hramul răzeșilor, ca să nu se zică că primeau de pomană. Hramul nu era zi de pomană - pentru pomeni erau zile speciale: Moșii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tăiau multe păsări pentru răcituri și friptură, se cocea pâine și cozonac. Deși făceau parte din aceeași comună, răzeșii din Fruntești nu mergeau la hramul „clăcașilor”, se ineau rezervați, primeau doar rudele din Oțelești, Oncești, Antohești, Mărăști etc., dar nici clăcașii nu mergeau la hramul răzeșilor, ca să nu se zică că primeau de pomană. Hramul nu era zi de pomană - pentru pomeni erau zile speciale: Moșii de iarnă și Moșii de vară - era obligația morală și materială a gazdei de a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
evident, în sensă unilateral, beneficiar fiind proprietarul locului. Claca la boier se făcea când nu erau legiferate zilele de clacă (12-24, și mult mai multe!) și era nevoie de contribuția satului întreg pentru diferite munci agricole. Boierul punea la dispoziția „clăcașilor” mâncarea, băutura și distracția, altfel participarea celor care puteau munci ar fi fost îndoielnică. Și după reglementarea zilelor de muncă pe moșia boierească, răzeșească sau mănăstirească, claca (munca neplătită) a rămasă în condițiile de dinainte. Claca n-a dispărut din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oameni ai țării, să avem și noi o țară”, în sensul de a fi liberi și proprietari. Revoluția românilor de la 1848-1849, deși pusese în programele politice problema țărănească (eliberarea țăranilor și împroprietărirea lor) sau, măcar, „grabnica îmbunătățire a situației țăranilor clăcași” (Moldova, adunarea din 27 martie 1848, din Iași), fiind înfrântă, nu a putut rezolva niciuna dintre măsurile privind pe țărani. Nicolae Bălcescu, sufletul revoluției de la 1848, analizând „Mersul revoluției la români”, sublinia că românii mai aveau de făcut două revoluții
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
comunal. În mijlocul satului striga cât îl ținea gura:Cu banii ghirului, mă! Î la primărie, mă! adică să se plătească impozitul. - Cu băieșii (copiii) la hultuit, mă! adică la vaccinare. - Legași câinii că strică păpușoii, mă! Viața fostelor sate de clăcași a fost influențată decisiv de raporturile cu proprietarii moșiilor, de la care arendau, în condiții înrobitoare, suprafețe de teren necesare întreținerii. În 1872, guvernul conservator, al marilor proprietari, au dat o lege a învoielilor agricole, prin care țăranii puteau fi scoși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grădina lui Aristotel Ciută, am stat de vorbă cu câțiva bătrâni ai satului (21 august 2009), au tresărit când leam spusă că ei se trag din răzeși și nu din mazili, cum greșit le spuneau locuitorii din fostele sate de clăcași. Căsătoriile mixte care erau o raritate, sau nu erau deloc, acum au devenit ceva obișnuit. Am găsit un Ignătescu care stă lângă școala din Fruntești. XI. 4 Perioada postdecembristș. Perspective de viitor privite prin prisma patrimoniului comunei Filipeni Nu ne
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]