1,508 matches
-
spăla rufe, ghemuită la marginea apei. Straneitatea acelei dimineți liniștite friza nebunia. Pavel pricepea, fără a putea spune limpede, că acum, după tot ce se petrecuse în război, era cu neputință să stea cineva acolo, pe malul acela, în liniște, clătind în apă bucățile alea de pânză albă. Era cu neputință să aibă cineva picioarele alea, șoldurile alea. Trupul ăla, făcut pentru iubire, nu trebuia să existe. Ar fi trebuit ca ea să se ridice, să se uite la el și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ei. Când termină, se lăsă tăcerea. ― Mulțumesc, spuse domnul da Silva, la fel de surprins ca noi toate. A fost admirabil. Sună clopoțelul. Imediat Obiectul Obscur se Îndepărtă de mine. Își trecu din nou o mână prin păr, de parcă l-ar fi clătit la duș. Se strecură afară din bancă și părăsi clasa. În unele zile, când sera avea o anumită lumină și bluza Obiectului Obscur se descheia la doi nasturi, când lumina Îi scotea În evidență centura scapulară legănându-se Între cupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ciufuli părul Obiectului. ― O să stai astăzi toată ziua la Micul Club, scumpete? Foarte bine. Eu și cu tata ieșim În seara asta cu soții Peters. Beulah o să-ți lase ceva În frigider. V-am pupat! În tot acest timp Beulah clătea niște pahare. Își aplica propria strategie. Trata Grosse Pointe cu tăcere. Obiectul răsuci suportul rotativ. Gemuri franțuzești, marmelade englezești, o cutie de unt murdară, sticle de ketchup și sosuri trecură toate prin fața ei Înainte de ceea ce căuta Obiectul: un borcan mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Doamna În lila... Urma și ea cura, dar numai la Grande Grille, unde o vedeau În fiecare dimineață. Avea acolo locul ei, puțin mai retras de ceilalți, lîngă chioșcul de ziare. Bea cîte o singură Înghițitură, apoi, după ce-și clătea și ștergea paharul, Îl punea cu grijă În Îmbrăcămintea de pai, demnă și distantă. O salutau trei-patru persoane. Soții Maigret n-o vedeau după-amiaza. Făcea hidroterapie? Medicul Îi recomandase să stea În pat? — Viteza de sedimentare perfectă, Îl anunțase doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dintr-un fort de lemn împresurat, s-a împiedicat de un bolovan. Vezi tu, stăpâne..., îl trezește vocea lui Themison din visare. Îndreaptă privirea către el. Ajutat de Musa, desface cu o cro șetă buzele plăgii pentru a o putea clăti. — Calitatea instrumentelor cu care lucrăm depășește, din pă cate ... Zâmbește din buzele-i subțiri: — ...sau din fericire, mediocritatea cunoștințelor noastre anatomice. — De ce nu mi-ați spus asta înainte de a mă tăia, scrâșnește din fălci, neputincios, Augustus. Nu am fost eu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu buretele urmele de sânge coagulat de pe piele și face semn unui tinerel să panseze rana cu o bandă de stofă. — A fost o greșeală când au închis-o la început cu agrafe metalice, rostește sentențios, în timp ce-și clătește cu grijă mâinile într-un lighean. — Da’ ce, trebuiau să mă lase să sângerez până muream? se răstește ursuz principele. Durerea îl face ciufut și cu chef de harță, gata să dea vina pe alții pentru suferința sa. Nici vorbă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
minute, sorbind din priviri membrele lungi și mlădioase ale modelelor, taliile lor subțiri, pielea aurie și strălucitoare. A ajuns o rutină: încep cu figurile lor, privindu-le îndeaproape fiecare pomete sculptat în parte, bărbia în formă de inimă și îmi clătesc încet ochii cu trupurile lor, având grijă să nu ratez nici un mușchi. Am câteva favorite. În sertarul de sus al dulapului din camera mea există un teanc de poze decupate cu supermodelele mele favorite, și aparițiile preferate. Acolo se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
prea îngustă și nu mai poate să înainteze, din cauza cumpărătorilor de seară, care și-au parcat mașinile blocându-le pe altele. Dar Jemima nu traversează strada; atunci cei doi sigur s-ar întâlni la mijloc. Jemima vede un stand cu clătite la dreapta, și în loc să meargă spre Ben, de a cărui prezență oricum nu este conștientă, o ia la dreapta și o ia în jos spre clătitărie. Și așa se ratează ei unul pe altul, încă o dată. Dar Jemima este fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întoarce nici mort la stilul lor de viață. Dar desigur că Jemima nu știe asta, așa cum n-o știu nici Sophie sau Lisa, care în acest moment se tot învârt prin apartament, scoțându-și din păr chestiile țepoase și poroase, clătindu-și măștile de pe față, și aplicându-și machiaje experte. Or să meargă mai târziu în club, așa că au decis să iasă într-un pub înainte, să se ducă în vreun bar. S-au uitat după Jemima și la Ben, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pe un nor mare și pufos, cu numărul nouă pe el. Reușesc să dau telefoanele plictisitoare, totuși - înmoaie lenjeria murdară în Biotex înainte de a o spăla pentru a-i reda albul imaculat, nu deschide niciodată ușa cuptorului în timp ce gătești sufleu, clătește părul cu ceai de mușețel pentru a-ți scoate în evidență șuvițele blonde - și de fiecare dată când prind câte-o privire de-a lui Ben, mă pierd într-o fantezie de proporții. La 4.35 după-amiaza îmi amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Că vântul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz, Că-n sufletu-i pământul se sbate cu necaz - Că orice-i viu în lume acum încremenește. Se sgudue tot domul de pare-a fi de scânduri, Și stânci în temelie clătindu-se vedem, Plânsori sfâșietoare împinse de blestem Se urmăresc prin bolte, se chiamă, fulger-, gem Și cresc tumultuoase în valuri, rânduri, rânduri... Din inimă-i pământul la morți să deie vieață, În ochi-i să se scurgă scântei din steaua
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui Lupu ca un cântec propriu al urechii interne. Când și când, la cotiturile drumșorului printre lanuri, ori la o coborâre într-o vâlcică, dădea peste pâlcuri de copaci care abia își clăteau frunzișul; turturele băteau din aripi și-și luau alene zborul; un popândău îl aștepta neclintit la marginea pulberei, până ce simțea cutremurul roților panerașului și trapul calului; atunci intra cu regret în căsuța lui subpământeană, ca să iasă iarăși în urmă, să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
decât de șoapta gândului, Până ne vor auzi zorile. Hai! Să pășim pe dantelăria norilor, Gând în gând, inimă în inimă, Și poate, într-un târziu de clipă, Vor sări lacătele, din calea Luminii. Hai! Vom aduna în brațe curcubeie, Clătindu-ne ochii în culoare de vis Și atingând cu degetele picurii de rouă, Să ne trezim dând binețe florilor. Hai..
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]
-
peste care dai oriunde te-ai afla pe glob. Imaginile țâșneau pe ecran fără vreo legătură Între ele, reflectând parcă mintea unei persoane cu deficit de atenție. Harry se uita cu un ochi, profitând de orice ocazie ca să și-l clătească pe celălalt cu priveliștea apetisantelor coapse ale Belindei, Între ochiul lui liber și triunghiul ei de pluș aflându-se doar o bucățică de lycra. Înapoi la cameră: un câmp, o bucată de cer, pagode primitive și bătrâne cu expresii uimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
am coborât. Totul era scăldat în întuneric. Luminile din stație erau foarte slabe. Aveam gâtul uscat și tușeam. Era o tuse puternică. În spatele stației, unde sunt și băncile, era o țâșnitoare cu apă rece și m-am dus să-mi clătesc gura. Cineva a urlat în gura mare: „Un om a căzut la pământ!“. Strigase un tânăr voinic. Când m-am întors, l-am văzut pe bărbatul de mai înainte, grămadă pe jos. Căzuse chiar lângă scaune, paralel cu ele. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
intrat. Era întuneric. Nu înțelegeam de ce. În ziua respectivă fusese senin. Aveam impresia că port ochelari de soare. Am făcut gargară. De obicei nu fac, dar am simțit mirosul acela și am considerat că ar fi mai bine să-mi clătesc gura. Trebuia să mă duc la vopsitorie. Pe linia Honzōmon nu se mai circula. Am mers până la Ōtemachi și am luat metroul până la Ikebukuro, pe linia Marunouchi. Apoi m-am dus la linia Seibu. De obicei, în metrou citesc ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
este bătrân de acum, este un pervers, sadea), cu toată recuzita de rigoare. In iureșul comercial, dezvoltat în jurul acestei sărbători, puțini ar putea spune, cine a fost Sfântul Valentin și cum s-a ajuns ca el să devină patronul îndrăgostiților. Clătindu-mi un pic ființa, de greața produsă de micimea și infantilismul unui popor, care se încăpățânează să rămână veșnic puber, am căutat să văd și eu cine a fost și ce moașă-sa a făcut acest sfânt, la viața lui
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
părăseau. Mâinile Îi deveneau tot mai grele, ca niște bucăți de piatră. Pleoapele inerte. Iar buzele parcă se transformaseră În două suluri de pâslă zgrunțuroasă, care atunci când se mișcau scoteau un foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Înghițituri, acesta holbă ochii la el. Scoase dintr’un sertar plin cu tot felul de pilule numai de el cunoscute, dizolvă două Într’un pahar jumătate plin cu apă minerală, le mestecă bine apoi le sorbi dintr’o singură Înghițitură.Clăti paharul punându-l la locul inițial, zâmbind cu bunăvoință. „Dacă până la ora actuală Încă nu ne-a arestat nimeni, e o dovadă bine venită. Mărturisesc cinstit, nu am avut timp să inspectez acel punct de lucru: În fiecare zi am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avusese Întotdeauna grijă de ea cu conștiinciozitate, mai ales de la moartea soției, În spirit memorial. La fel cum făcea și Margotte pentru Ussher Arkin. Pietrișul de pe alee era proaspăt. Imediat ce se sfârșea iarna, Gruner dădea comandă să fie schimbat. Luna clătea perdelele și se Întindea spumoasă ca apa oxigenată pe creștetul covoarelor albe, grele. — Wallace? Sammler avu impresia că-l aude jos În pivniță. Dacă nu aprindea luminile, era pentru că nu voia ca Sammler să-i cunoască mișcările. Sărmanul tânăr era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sammler, mirosind a săpun cu aromă de santal, se hotărî să stea În grădină și să-l aștepte pe Emil. Poate că mirosul de săpun avea să se evapore la soare. Nu era În stare să se ducă să se clătească iar În baia de onix. Era mult prea Înăbușitor acolo. Îți aduc cafeaua afară. — Mi-ar plăcea asta, Shula. Îi Întinse ceașca și păși pe gazon. Și pantofii sunt uzi de aseară. Fluid negru, lumină albă, pământul verde, reavăn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fața obosită, verde. Sheba e prietena mea, i-am spun reflexiei. Acum are nevoie de mine. Portia stătea pe o margine a căzii și se uita cum mă spăl pe dinți cu obișnuita ei superioritate. Am scuipat și m-am clătit și mi-am dat cu cremă. Cine s-o ajute dacă nu eu? În dormitor, mi-am tras cămașa de noapte și am dat departe pernele decorative de pe pat. Câinele proprietarului scâncea în curtea din spate. De pe una din străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
următoarea sălbăticie pe care aveau s-o exploreze. Azi o să o luăm către Black Canyon, a anunțat-o Zach după micul dejun. Peisajul care te învață cel mai bine ce înseamnă modestia. Cu ochii încă împăienjeniți de somn, Jina a clătit farfuriile în apa râului. Se dusese la culcare după Zach și era deja lângă foc când soțul ei s-a târât afară din cort. Ar fi putut să se foiască toată noaptea lângă el, că Zach tot n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fosforescente și reci visele mele, dilara fetița noastră se oprește în prag sunt oarbă de o mie de ani dragostea voastră nu încape în mere livada s-a îngustat ca și cum întunericul... am până la glezne o mare pitică în ea îmi clătesc speranțele ochii râd apoi ca turbata la marginea zilei minciuna că o să mă fac eu mare mare de tot - mărturii din livada cu meri 4 joi când pleci milioane de corăbii paralizează la țărm dintr-o dată milioane de ancore plesnesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cumpănindu-se; o pitulice țârâi ușurel un timp deasupra ei, apoi dispăru undeva. Vremea trecea. O aburire de răcoare începu a luneca în răstimpuri. În poienițe, lumina se trăgea spre vârfurile copacilor; câte-un plop cu coajă cenușie abia își clătea rămurelele subțiri și-și tremura bănuții frunzelor, care luceau în două ape. Căprioara suia pe pârău, la deal. La dreapta și la stânga malurile creșteau. Undele veneau mai repezi, murmurau printre pietre ascuțite, săreau fărâmându-se în bulgărași de argint. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]