6,220 matches
-
să se întindă înapoi la locurile lor. Celebi nu albi, ori poate că noroiul ce-l acoperea din cap până-n picioare și-l făcea să semene cu un moroi ascundea semnul că cel ce mergea acum spre sat, în zori, clătinându-se și mișcând încet din cap, trăsese o spaimă ce nu putea fi pusă în cuvinte. Așa mergea Celebi, frânt, cu capul atârnând și cu pielea frunții în ochi, bodogănind că „pe unde naiba am dormit, parcă ies din turbărie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
piatra și, după slujba de înmormântare, trăsese cu pușca înspre cer. Pentru asta plătise moș Zgârci și o amendă, dar nu mai contase. Unii ziseseră că se ceartă cu Dumnezeu. Popa nu-l afurisise, doar bătuse trei cruci mari și clătinase din cap. Nici Dumnezeu nu dăduse vreun semn, prilej pentru muieri să spună că nu e păcat să tragi cu pușca dacă ți-a murit femeia și trebuie să crești singur un copil. Zamfir, copilul lui moș Zgârci, se dovedise
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu rucsacul în spate și cu liniștea tolănită pe urechi ca o căciulă îndrăgostită de creștetul posesorului, prietenii din oraș râseseră îndelung. Se bătuseră și cu mâinile pe burtă, ținea minte asta, masa pe care stăteau sticlele de bere se clătinase amenințător, iar el pufnise nemulțumit, dând din mână a lehamite. În primul rând că încalci o lege a muntelui, poți să-ți rupi un picior, Doamne-ferește, tocmai atunci nu ai semnal, n are cine să plece după ajutor și te
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
din urmă, buzele/plămânii ceruseră imperativ o nouă repriză, parcă ar face dragoste cu un personaj obscur, numit Nicotină, din filmele noire, nu poate să stea fără el, fără mângâierea lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastre-verzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și numai cu sticla În mână o vedeai. La Început se mai rușina și ea, mai bea pe ascuns, dar acum n-o puteai opri nicicum, nu-i mai păsa de ce zice lumea ori că se ghiontesc vecinile, când trece clătinându-se. Și dacă la Început ea bea câte un pahar, acum bea direct din sticla așa cum a văzut ea că se face la cârciumă. Bărbatul ei a luat-o cu binișorul, a luat-o cu vorba, dar ți-ai găsit
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ai împrietenit cu el! E un câine mare, frumos, cu ochi inteligenți. E un câine bun, credincios. Am să-l iubesc, tată. În fața lor se așternea, la câțiva pași, pădurea, cu brazii ei falnici, care parcă doreau să-i salute clătinându-și ramurile în vânt. Auziră un claxon prelung și, când se uitară pe șosea, dintr-o mașină cobora "amiralul". Petre vorbise cu el și stabiliseră să-l aștepte la Văleni , la trenul de București. Cum de-ai venit mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a spus să-i telegrafiez dacă mama trebuia internată. El s-a întors la Tokyo în aceeași zi. Am scos din bagaje strictul necesar și m-am apucat să fierb niște orez. Mama a luat trei linguri și apoi a clătinat din cap, semn că nu mai voia. Doctorul a venit iar, puțin înainte de prânz. Nu mai purta hakama albă, dar era încălțat cu șosete albe. Mă gândeam că poate ar fi mai bine pentru mama să se interneze. — Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dacă îți face plăcere. Se numea Troika. — Vă mulțumesc mult. Am și eu pe cineva în familie căruia îi place să citească, dar e în Pacificul de Sud acum. M-a înțeles greșit. — Ah, soțul. Pacificul de Sud... Îngrozitor... A clătinat din cap cu compasiune. — În orice caz, astăzi stai de pază. Am să-ți aduc eu prânzul mai târziu. Te rog să-ți tragi sufletul liniștită. S-a îndepărtat cu pași mari. M-am așezat pe cheresteaua stivuită și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
ar putea să nu-mi ajungă. M-am uitat în portofel și i-am spus câți bani aveam. Cu banii ăștia mai poți bea în două-trei localuri. Se încruntă. Apoi râse. Vreți să mai beți și-n altă parte? A clătinat din cap. — Îmi ajunge. Chem un taxi pentru tine. Du-te acasă! Am luat-o în sus pe scările întunecate. Domnul Uehara, care era cu o treaptă înaintea mea, s-a întors brusc și m-a sărutat. I-am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a strigat asistenta doctorului. — Am impresia că mama voastră vrea ceva. Am dat fuga în camera ei și m-am așezat pe marginea patului. — Ce dorești, mamă? Mama n-a răspuns, dar simțeam că vrea să spună ceva. — Apă? A clătinat ușor din cap. După câteva minute, zise cu voce stinsă: Am visat. — Ce-ai visat? — Un șarpe. Am înlemnit. — Cred că ai să găsești un șarpe-femelă cu dungi roșii pe trepte, la intrare. Te rog, du-te și te uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de proaste, încât și dacă ne ciocneam întâmplător, nu ne vorbeam. Naoji a vândut toate bijuteriile mamei pe care le-a denumit „capital“ pentru riscanta lui afacere cu editura. După ce se istovea bându-și toți banii la Tokyo, venea acasă clătinându-se, palid ca un mort sau ca un bolnav caree se afla în ultima fază a unei boli incurabile. Într-o după-amiază a apărut cu o fată ce părea a fi dansatoare. Asta a complicat și mai mult lucrurile. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spus cineva, nesălbatecă Cu amicii tăi cum erai, Păcătoasă un pic, fluturatecă, Ce destin te așteaptă încai: Cum vei sta a trei-suta, cuminte, Lângă gherla din Leningrad, Și cu lacrima ta cea fierbinte Vei topi al gheții răsad. Cum se clatină plopu-nchisorii Și-n celule, zdrobite se sting Vise caste și vieți iluzori.... 1938 V De șaptespre-ce luni curat Te chem la casa ta, Și gâdelui m-am prosternat, Tu - fiu și spaimă-a mea. Ce-i fiară, om - nu mai
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
instituie dacă nu ca o formă de consens, măcar ca o linie de demarcație transparentă și permeabilă. Pe teren românesc în schimb, concilierea dintre poetici atât de divergente e un câștig periculos. Tulbură apele netede ale lirismului triumfător în '60, clatină cazematele ancorate în real pe care și le-au edificat optzeciștii, acordă nesperate privilegii unor direcții marginale ale unor figuri dominante (să ne gândim numai la dimensiunea politică a poeziei lui Mircea Ivănescu sau la profunzimile ivite din jocurile parodic-virgiliene
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
Cere umezeală. Curând vine simunul. Puternic, Mărunt se zbate pântecul. După o pătulită culme Stă și așteaptă cămila. Curând e și ultima trudă! Curând în nisipul simunului - întâlnirea, țipătul, lupta. Lăcomie!... Doamne, rătuiește-ne și ne miluiește. NOCTURNĂ III Degerând, se clătina felinarul la ușa casei. Ca o lumânare mițoasă, polițistul fumega... Iar peste-acoperișul de tablă cerul lumina Peste zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
zăpadă, peste o neagră și strâmbă vergea. În omăt tânjea un cal fără stăpân. În stepă, ca rupt din rărunchi, șuiera un tren. Despre Dumnezeu, despre moarte scârțâiau galoșii. A muzică arctică adia gerul tern. NOCTURNĂ| IV Vagabondul vânt parizian clătină, după geam, o stea. Speriat, hornul urlă și parcă-ar bate-n gurarul căminului. Amical tremură lampa pe-ncăpățânata masă de stejar, Cu întreg timpul ei de bronz Ce-mi încălzește mâna și-adâncul sufletului. De frică, obiectele se ghemuiesc
Din poezia avangardei ruse David KNUT (1900 - 1955) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/8738_a_10063]
-
de sus. Caftangiu va fi făcut țap ispășitor pentru greșeala de pe afiș (pentru că May a fost înlocuit cu Marx) și va fi împins la sinucidere. Osmanescu intră în conflict cu Tutilă Unu, iar puterea și pozițiile politice ale amândorura se clatină. Simțindu-se amenințat de "însuși Marele nostru Sultan", Tutilă va fugi în străinătate. Omar Caimac va suferi și el impactul cu o constrângere locală de a muta bustul lui Marx din clădirea partidului acasă la Candid, iar acest impact îi
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
dinaintea somnului: "Multă vreme n-am putut s-adorm. Cu fața la părete ascultam sforăitul bătrânului și viscolul de-afară, care sufla din când în când cu glas de pustiire, pe lângă ferestre. De undeva, din întuneric, o portiță deschisă ori o șindrilă clătinată de vânt gemea încet și jalnic la răstimpuri rare. Și mă gândeam la întâmplarea neașteptată care m-a adus, în noaptea Anului Nou, în casa asta de bulgar. Dacă nu săream din tren, aș fi fost acum departe, poate aș
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
nu întru totul neașteptată, dar impusă cu pași exacți - e seducătoare, modernă și imposibil de atacat. Întregul eșafodaj omagial care plasa avangarda românească în pole-position-ul celei europene (idee alimentată mai cu seamă în anii de glorie ai protocronismului ceaușist) se clatină. Nu prin negație sau prin răsturnare, nu prin denunț scientist sau prin demitizare brutală, ci prin relativizarea subtextuală a unui "complex periferic" de care au suferit & profitat - în cantități egale - autori ca Ion Vinea, Tristan Tzara, Benjamin Fondane sau pleiada
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
finalul lecturii, lucrurile acestea trebuie să rămână între noi? De la acești naratori fără simbrie și fără partener știm cam tot ce merită a fi știut din romanul lui Bogdan Popescu. Reunirea mărturiilor lor între coperte creează o arhitectură dificil de clătinat. Împăcarea lor din final ca soluție narativă, în schimb, nu e la fel de inspirată. Cu atât mai mult cu cât scena e învăluită într-un aer magic și parabolic, optând pentru calea ușoară a unei anume tradiții de succes autohton - remarcate
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
pufăind - trebuie să fie și in cer și pe pământ și pe linie" - și aici râsese tușind, suferea de astm... * întâlnire cu actorul Vasile Nițulescu pe stradă, iarna. înfofolit în ursonul lui și părând foarte băut, se oprise înaintea mea. Clătinându-se ușor, încerca să-mi spună ceva și nu reușea; apoi, dând din mână a lehamite, plecase legănându-se și alunecând pe ghețușcă. M-am uitat după el un timp, să nu cadă. Fără să știe, fără să mă vadă
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
în anul respectiv. Gafele, subiectivismul, fac parte din joc și nici un juriu, nici un sistem de premiere nu poate să fie scutit de asta. Erorile în cazul evidențelor, în fața unor creații remarcabile sînt greu de reparat și ele pun în discuție, clatină, de fapt, o edițe sau alta a Galei Uniter.
Gala UNITER Succinte considerațiuni by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9842_a_11167]
-
fizicii cuantice. Ideea fundamentală a lui Feynman este că totul în univers, de la miezul stelelor și pînă la creierul omenesc, e alcătuit din particule elementare. Numai că a spune "particule elementare" e totuna cu a spune "cîmpuri". Mintea noastră se clatină atunci cînd trebuie să accepte că "particula" e un alt nume pentru o realitate pe care o pot foarte bine descrie și prin cuvîntul "cîmp", și asta fiindcă particula înseamnă un punct mișcător, în vreme ce cîmpul înseamnă o întindere spațială, nemișcătoare
Sacerdoţiul fizicii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9854_a_11179]
-
sau al lui Pteros (iubire care te silește să prinzi aripi), căci scenele erotice în care este angrenată "palida fecioară Jeny" sînt de-a dreptul urmuziene, cu echivocul concupiscenței eșuat în absurd. După ce-și vopseau puștile în liliachiu, cătanele "clătinate de dragoste și ispită / se duceau la Jeny care le dădea voie să-i lingă, / doi cîte doi, talpa stîngă". Dar poate cea mai atipică figură feminină din poemele lui Dimov este jucătoarea de tenis Clotilda. Deși poartă un nume
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
zile nu am mai stins becul...). Parcurgând cu atenție secvențele anodine, banale, ordinare ale unei existențe contemplate la lumina chioară a becului sau, afară, printre "cârduri de oameni străini", descoperim, când și când, foșnetul prezenței demonice. "Mă trec fiorii", "mă clatin de silă", "când nu mai pot de frică", notează tot așa, en passant, Constantin Acosmei, creând o senzație aproape fizică a Răului tatotant. Mai târziu, ochii aprinși ai diavolului vor scăpăra în întunericul compact, tulburat de o tuse convulsivă: "(întind
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
în cursul călătoriei, fiecare trăia din proviziile pe care le avea cu el; în cincisprezece zile li s-au dat doar două supe. Cea mai mare îngrijorare i-a pricinuit-o lui Reiner trecerea Niprului pe un pod ce se clătina și în vagonul închis. încercase senzația unei căderi în gol, iar faptul că era prizonier într-o cușcă îi sporise neliniștea. Sfârșitul lui decembrie - Din august, regele tot încearcă să-l determine pe Groza să-și dea demisia. A intrat
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]