624 matches
-
ziua înmormântării câinele fusese închis în casă și n-a putut cunoaște locul în care i-a fost înmormântat stăpânul. 7. Era în zori, pe câmp, la începutul unei toamne. Lăsam potecile să mă conducă. Vedeam trecând, departe, ca niște clăi cu aburi, tăcutele femei justițiare. Cărau spre vetre, în spinare, mari legături de vreascuri și coceni. Nedeslușirea lor mă arunca în ceața unui timp năucitor. Mergând așa, potecile m-au dus la malul unei ape. Acolo m-am oprit. Și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
război. Nicu făcea comisioane la Universul, pentru cinci lei pe lună, încasați la fiecare întâi, plus bacșișurile, pe lângă leafa lui obișnuită, de comisionar. Avea de dus mai ales pachete cu tot soiul de lucrușoare care se vindeau chiar aici, îngrămădite claie peste grămadă jos, la administrație, și sus, în biroul directorului. De altfel pe domnul director îl găseai mai ușor acasă sau la club, decât la ziar. Treaba lui Nicu dura cel mult două ore pe zi, imediat după școală. Folosea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu ești legat, simți nevoia să cauți ceva mai bun“. Topometriștii îi povestiseră toate astea pe îndelete, stând la umbra unui salcâm. Pomul era prea tânăr, soarele răzbătea printre crengi și îi toropea. Unul dintre bărbați își ridică șapca de pe claia de păr asudat și își șterse fruntea. Era un tip slab, cu fața ciupită și cu riduri adânci deasupra sprâncenelor. — Dumneata cum înduri să trăiești aici? Pare că e capătul lumii. Omar nu găsi că ar fi trebuit să răspundă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sunătoare, fioroase, Patru capete cumplite pe două umere groase. Hai la luptă, măi voinice - cum făcuși de te văzui, Cum de calci moșia tatei făr de voia nimărui? (85) Dar voinicul îl omoară și ca vai de mama lui, Patru clăi de carne face el din capetele lui. Când cei doi iar se treziră, au văzut a lui ispravă, Isbîndirea strălucită dintr-o lupt - așa grozavă. Și când iar i-apucă noaptea lui Călin de grijă-i dară (90) Să păzească
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Locul se afla la punctul denumit „în fermă”, probabil cândva fusese o fermă a cuiva, înainte de împroprietărirea de după Primul Război Mondial. Era sfârșitul lui iulie și secerișul se apropia de sfârșit. De mai mare dragul să vezi numărul mare de „clăi și jumătăți”, alcătuite din snopii de grâu ce urmau să fie treierați cât mai rapid pentru ca eventualele ploi să nu îngreuieze munca și să deterioreze calitatea boabelor de grâu auriu, căruia îi fusese drag să se dezvolte sub binecuvântarea unor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lan de grâu. Din culcat cum era pe niște snopi de grâu, își schimbă poziția cu vizibilitate spre partea dinspre care se auzise trăncănitul căruței. Prin întunericul ce domina cuprinsul, zărește silueta căruței și căruțașului nocturn, care se oprește lângă clăile de grâu apropiate de drum și cu furca de fier aruncă zdravăn snopii în căruță, ca din binele altuia. Până să arunce el câțiva snopi, hop! și tata din spatele lui. Surprins asupra faptului, Nitas se oprește, se uită la tata
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de la un protest, cu Guttman în fața unei mulțimi, pe vârful unui deal, toți participanții fluturând steaguri ale Israelului. Maggie presupuse că era vorba despre o așezare care urma să fie ori înființată, ori dărâmată. Era o prezență impunătoare, cu o claie deasă de păr cărunt în bătaia vântului și o burtă sănătoasă prelingându-se pe deasupra pantalonilor. Ocupa întregul cadru. —Palestinienii ar trebui să consulte istoria, striga. Pentru că istoria spune cât se poate de clar: evreii au fost aici prima dată. Pământul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de piatră și în nișele ferestrelor. Aerul era îngroșat de aburul care se ridica din ceaiurile de fructe, de fumul de tutun și de diverse soiuri de iarbă. Într-un colț zări un băiat aplecat sârguincios asupra unei chitare, o claie de păr negru, lins acoperindu-i chipul. În fața lui, având și ea o chitară în mâini, stătea o fată cu capul ras în întregime, purtând un tricou alb, foarte larg și pantaloni scurți până la genunchi, care, în ciuda eforturilor sale eroice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că poate era acolo. Nu era un lucru neobișnuit ca unchiul Levon să lucreze până târziu. Însă ușa a fost deschisă de ucenicul lui, Riza Selim - un tânăr turc liniștit și muncitor, cu o piele albă ca porțelanul și o claie de păr negru și creț. — Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată pe care cu greu reușea s-o scoată afară din gâtlej. Au venit soldații și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sunteți În regulă, puteți intra. Hotelul era plin, iar fetele se chinuiră să găsească două locuri libere chiar lângă bar. La un minut după ce-și comandă de băut, pe scaunul aflat alături de Kitty ateriză un tânăr drăguț, cu o claie de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google sau filosoafă? Întrebă el din senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de adolescent Întârziat, Îndrăzneț și nerușinat. — Hm... sunt În mod cert genul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu stânci de marmură răsărind albe dintre florile violete ale scaieților. A trecut atunci pe acolo Vecu, despre care se zicea că în tinerețe fusese poet. Era un bătrân foarte taciturn, uscat la trup, deșirat, adus din spate, cu o claie de păr blond spălăcit în care nu se cunoșteau decât de aproape firele albe. Umbla totdeauna singur, ca un somnambul, fără să intre în vorbă cu nimeni. Locuia tot singur într-o cămăruță în care încăpea doar un pat. Ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Wakefield nu-l deranjează. Căsuța lui Maggie e un haos prietenos de jucării, haine și cărți. Dialogurile unui film de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la ecran, apoi smulge cîinii de pe Wakefield. Prezentările sînt scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că am trecut de a douăzeci și patra săptămînă, cînd, În cazul În care s-ar naște copilul, acesta ar avea șanse de supraviețuire, nu mai visez decît să merg la cumpărături și să aleg toate lucrurile așezate În prezent claie peste grămadă pe masa de grădină din fața mea. Deci, da, știu că ar trebui să le fiu recunoscătoare și, da, sînt conștientă că ar trebui să fiu entuziasmată că bebelușul meu are niște bunici atît de iubitori și de generoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu tonul cel mai neîncrezător din lume, cu toate că inima îmi bătea de să-mi sară din piept: - Ești sigur de ceea ce spui? La care el a șoptit, arătându-și ochii cu degetul arătător. - I-am văzut cu ochii mei înlănțuiți claie peste grămadă într-un car acum o lună. Ca să fiu sigur, m-am postat între el și Gundo. - Atunci, reverendissime, aurul ți se cuvine. Nu e drept să ajungă la acel om, chiar dacă el face legea. Folosește-l după cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fusese târât pe alt rând de scări, încăperi și drumuri până la un car, primind lovituri de suliță în spinare și fiind insultat. Când și când carul se oprea și, unul după altul, tovarășii săi de suferință i se alăturau, azvârliți claie peste grămadă. Ajunși în fine pe malul unui râu, se treziseră în cala unui vas. Călătoria pe râu durase ceva timp, fără să li se dea de mâncare și nici măcar apă de băut; de urinat, trebuiseră s-o facă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Ai dreptate. N-am. Dau să plec, dar gloata mă înconjoară din toate părțile. Nu pot găsi nici o cale de ieșire. Și atunci simt cum mi se ridică brusc inima în gât. Printr-un spațiu gol din mulțime, observ o claie binecunoscută de păr lânos. Și niște obraji roșii cărnoși. Un zâmbet jovial familiar. Arnold Saville. Privirile ni se întâlnesc și, deși continuă să zâmbească, în privirea lui există o duritate pe care nu am mai văzut-o niciodată. O mânie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mărunte pentru atâta lemn. - Krog, ziceai, Îmi spuse Tuni după ce Gula se Îndepărtase deajuns. Albul mă privea din spatele lui, fără să scoată o vorbă. Ziceai că nu se gândește la nimic. Era un om frumos, potrivit de Înalt, cu o claie de păr negru și cârlionțat, mai degrabă tânăr. Avea privirea blândă, dar nu știu de ce se căznea să fie așa de tăcut. - Da, Krog. Apoi l-am privit pe alb și l-am Întrebat: ai adus cu tine o scoică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apropiat de normalitate. Dar, pe de altă parte, numai inocent nu era. - Eu l‑am studiat cu el pe Tucidide, a răspuns Rosamund. Și Îmi aduc aminte că ne vorbea despre ciuma din Atena și despre aruncarea pe rugurile funerare, claie peste grămadă, a cadavrelor părinților sau surorilor. Dar niciodată nu a legat aceste imagini lugubre de mormanele de morți din secolul douăzeci - la cursuri n‑a făcut una ca asta. Tu Îți amintești să fi spus ceva? - Cum Îți imaginezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Dacă Helga mea supraviețuise bătăliei, cei care o capturaseră o împinseseră fără doar și poate cu țevile armelor într-un detașament de muncă. Fără doar și poate o duseseră cu turma într-unul din nenumăratele locuri unde Mama Rusie îngrămădește claie peste grămadă niște zdrențăroase murdare, îndobitocite, care aruncă priviri furișe lipsite de orice speranță - fără doar și poate o puseseră pe Helga mea să scoată cu sapa rădăcinoase din pământul înghețat, cu picioarele grele ca plumbul și degete zdrelite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din jurul gâtului avea exact aceeași culoare cu pantalonii. Purta tocuri înalte și pătrate și atât de multe bijuterii delicate din argint încât îmi amintea de o bună prietenă de-a mea din Asia: la fel de puțină la trup și cu aceeași claie de păr, ca să nu mai vorbim despre nenumăratele brățări subțiri fremătând în jurul încheieturilor mâinii. Îmi pare atât de rău, îi spunea ea lui MM, apucându-i mâinile în ale ei. Erau pe scenă, unde se aflau decorurile pentru piesa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Denise Sholto și fac parte din consiliul teatrului. Acesta este Brian Fitzpatrick. Bănuiesc că știați că o să asistăm la repetiția generală. — A, da. Bună ziua! zise MM, părând un pic distrată. Își trecu o mână prin păr, dându-și pe spate claia ciufulită. — Cred că și colega mea este de acord când spun că ne-a plăcut foarte mult, răsună vocea lui Brian Fitzpatrick, acompaniată de o serie de mișcări din cap, în pizzicato, din partea lui Denise. Ne întrebam dacă ați dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
14 tineri legionari, În frunte cu Codreanu, nu are termeni de comparație În toată istoria Terrei: prin strangulare și, apoi, prin Împușcare, având mâinile și picioarele legate cu lanțuri de ocnași. Pe urmă, În groapa comună, În care sunt azvârliți claie peste grămadă, se toarnă vitriol, ca din trupurile lor de mucenici nici oasele să nu rămână intacte. La acest ultim act mișelesc dintr-un spectacol vampiresc, incredibil, dar În Întregime real, participă și Noua Irodiadă (recte Elena Lupescu, unul dintre
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Dânsul este domnul deputat Priză, a spus Simonetta Întorcându‑se spre mine și zâmbindu‑mi fermecător cu buzele ei pline și strălucitoare. — Încântat, a spus Priză pompos, aplecându‑se adânc să‑mi pupe mâna. Cu această ocazie am remarcat În mijlocul claiei de păr creț un Început discret de chelie. Ne‑am așezat cu toții la masă. Ridicând un deget spre fata care servea, Priză ne‑a Întrebat ce doream să bem. Simonetta a comandat un Campari, iar eu mi‑am luat un
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să mă duc acasă, când un cerșetor de pe marginea drumului a sărit la mine cu cuțitul. — Îl cunoșteai ? l-ai mai văzut vreodată ? Șaman 113 — Nu... Stătea acolo, pe marginea străzii, cred că cerșea. Îți amintești cum arăta ? — Avea o claie de păr Încâlcit În cap. Și mirosea foarte urât când am trecut pe lângă el. A urină. Când m-a lovit a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp va trebui să stau În spital ? i-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]