527 matches
-
matematică, îl fascinează: Totul la ei este reglat astfel, impersonal, niciun joc al mușchilor, nicio clipire din ochi care să nu pară că aparține unui fel de matematică gândită care conduce totul și prin care trece totul." Grotowski 28, în clarviziunea sa, va sublinia contradicția efectuată de Artaud în analiza asupra teatrului balinez, care nu ține seama de faptul că semnele, în teatrul oriental, sunt codificate riguros, atât de bine, încât spectatorul le poate imediat decripta. O asemenea practică nu este
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din umeri neștiutor, Nu-i chiar atât de veche mănăstirea noastră, continuă părintele rar cu glasul lui ușor cântat, acestui loc i se spunea mai demult La Călugări, ceea ce ar putea însemna că locul acesta fie a fost desemnat prin clarviziunea populară a fi consacrat ca mănăstire, fie chiar existase aici cândva o mănăstire, dar, de-a lungul vremii, a dispărut, în documente o dată aproximativă a înființării mănăstirii este situată în preajma anilor ’28-’30, când au fost construite clădirile și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
anticipa. Umil și sceptic, credea că totul era scris în vechile istorii și că era de-ajuns să le citești cu atenție, fiindcă veacurile trec, dar inima oamenilor rămâne mereu aceeași. Bătrânul Zaleucos îl privi și se gândi că acea clarviziune se afla la originea atâtor preziceri faimoase. Îi veni în minte o veche maximă și o cită: „Un istoric care citește trecutul primește uneori de la zei privilegiul de a-i vedea umbrele în viitor“. Însă nu găsise în cărțile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
devenit un formidabil mijloc de apărare împotriva mișcărilor populare și de intimidare a senatorilor opozanți. Firește, Elius Sejanus a fost numit praefectus al cazărmii. — Având capitala în mână, a devenit cel mai puternic om din imperiu, șopti cu trista lui clarviziune, Cremutius Cordo - și glasul lui lăsa să se înțeleagă că ideea îl înspăimânta. Dar cred că nimeni n-a înțeles încă asta. Sfârșitul lui Cremutius Cordo și al lui Caius Silius — N-aș fi crezut că ivirea zorilor poate provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dedica tot timpul conducerii imperiului, ceea ce făcea ca provinciile să aibă parte de o guvernare dură, atentă la detalii, obsedant de economică, însă, în ansamblu, dreaptă și bună, deoarece se baza nu pe intuiții strălucite, ci pe o sârguință tenace. Clarviziunea lui Augustus recunoscuse aceste calități ale lui. Însă puterea era singurul obiectiv vital al viselor sale, iar cucerirea ei fusese o lungă luptă de eliminare. Neîncrederea lui disprețuitoare în oameni era constantă și spontană, amintirea jignirilor era de neșters, ura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel de disperare ciudată, un fel de clarviziune halucinantă a deșertăciunii lucrurilor dragi și a vieții. Poate te-am privit cu ochi mari, ce treceau dincolo de tine: atunci și numai atunci eram fericită, pentru că, atunci, În jurul meu era muntele, iarba sau dragostea altora. Iar dacă ți-am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea de destin dintre biografia lui N. Ceaușescu și istoria contemporană a României: "clarviziunea, pasiunea și principialitatea revoluționară, devotamentul nețărmurit fată de patrie și popor, internaționalismul consecvent fac ca numele tovarășului Nicolae Ceaușescu să fie indisolubil legat de toate marile transformări petrecute în anii aceștia în societatea românească" (p. 218). Istoria națională a ultimei
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
se regăsea și sănătatea. Ideile din citatele de mai sus, atât de actuale și astăzi, Eminescu le așternea pe hârtie În articolul „Formă și fond” publicat ca editorial la 11 decembrie 1888 În revista Fântâna Blanduziei. Sunt idei de o clarviziune genială pe care poetul le prezenta public după ieșirea dintr-o perioadă critică a existenței sale, greșit și tendențios etichetată ca perioada „marii Întunecimi” pe care mulți exegeți, critici și eminescologi cu pretenții s-au grăbit să o susțină, s-
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
și usturătoare, ironia lui Hasdeu nu a cruțat nici un palier al puterii, așa cum se poate constata și din cele câteva mostre de umor hasdeean pe care vi le prezentăm în continuare. Criticând ceea ce considera o lipsă de activitate și de clarviziune la principele Carol I, Hasdeu scrie intenționat, în Columna lui Traian (nr.10, 2 aprilie 1870) Dormitor în loc de Domnitor și, ca și cum această aluzie nu ar fi fost suficientă, ea este amplificată de o așazisă erată dată în numărul următor al
UMOR HASDEEAN. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1729]
-
catalizate de apropierea morții fizice - așa numitele N.D.E. (experiențe la limita morții, n.a.Ă, detaliile procesului fiind surprinzător de identic povestite de toți cei care îl parcurg, indiferent de pregătirea, religia sau mediul cultural de care aparțin. Fenomene precum telepatia, clarviziunea, precogniția pot fi explicate plecând chiar de la nivelul fizic al particulelor elementare care, după cum știm, se supun principiilor mecanicii cuantice. Dacă majoritatea dintre noi nu deținem asemenea „puteri”, este fie pentru că nu deținem mecanismele percepției respective sau acestea există dar
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
descoperiri științifice ale ultimelor decenii duc cu gândul la existența unor sisteme energetice și informaționale extrem de complexe în lumea vie. Din punct de vedere fizic, existența câmpurilor morfogenetice nu contravine cu nimic legilor fizicii cuantice, tot așa cum fenomene precum telepatia, clarviziunea și precogniția își regăsesc rădăcini profunde în lumea cuantică a particulelor elementare. În acest context mi-aș permite să observ că în alcătuirea ființei umane ar putea fi identificate trei sisteme informaționale majore, interconectate și având o funcționare coerentă. Aceste
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
asupra modului holografic de percepție a realității de către creier, cât și cea a lui David Bohm, care propunea, în mod similar, un model holografic al Universului. Extinderea percepției creierului asupra realității ar putea duce la perfecționarea unor aptitudini precum telepatia, clarviziunea, precogniția sau chiar telekinezia, aptitudini considerate până nu demult ca fiind „mistice” și implicit marginalizate de către știința clasică. Experiențele făcute de Stanislav Grof (1931 -Ă și mult mai recent de dr. Rick Strassman au demonstrat că explorarea frontierelor conștiinței umane
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
anul 1940 când România a fost dezmembrată ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov și a altor pacte și tratate fasciste. În acele momente tulburi au existat manifestări ce echivalau cu uneltiri antistatale. Primejdia desfășurării unui război civil a fost înlăturată prin clarviziunea noii puteri, a măsurilor echilibrate ale armatei, a președintelui țării și forțelor de ordine. Victimele înregistrate la asaltul împotriva dictaturii și restabilirii normalității s-a datorat derutei generale și nu atât urmare forțelor de ordine. Incitațiile la dezordine care nu
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
paradoxul face ca ea să fie și mai importantă pentru antropologia umanateistă. Într-adevăr umanitatea nu a negat niciodată asemănarea dintre Dumnezeu și om: pentru Hartmann, Karl Marx, Feuerbach, persoana umană este definită prin atribute specific divine: inteligență, creație, iubire, clarviziune profetică etc. Iar pentru Sartre, omul este esențialmente ”proiect”, deci libertate, ceea ce înseamnă că existența precede esența și primează asupra ei. Din aceste considerente și tinerii ruși - așa cum susține Riccoeur: speranța este o amintire, se proiectează în viitor prin trecut
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Tatiana Panţiru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92815]
-
în ultimii lui ani. Proiectul pentru un grup tânăr de medieviști, care să adune laolaltă și filologi, și istorici, și teoreticieni, ar putea începe de la studiul (jocului) deconstructivist; și nu de la canon, ci în ciuda lui. Nu sistemul, nu prescripția, nu clarviziunea, nu privirea atotcuprinzătoare; dimpotrivă, "miopia" trucată ar putea fi cauza declanșatoare, acea vedere de aproape, care te ajută să surprinzi mai ales detaliile din imaginea reflectată pe ciobul oglinzii sparte. O nouă istorie literară a textului medieval românesc poate fi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de asemenea, dar cu prețul sinuciderii gândirii lor, în revolta ei cea mai pură. Adevăratul efort, dimpotrivă, constă în a rămâne aici, cât lucrul e cu putință, și în a examina îndeaproape vegetația barocă a acestor ținuturi depărtate. Tenacitatea și clarviziunea sunt spectatori privilegiați ai acestui joc inuman în care absurdul, speranța și moartea își dau replica. Spiritul poate atunci să analizeze figurile acestui dans elementar și totodată subtil înainte de a le ilustra și de a le retrăi el însuși. ZIDURILE
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
spiritul. Ele neagă adevărul lui profund, acela de a fi înlănțuit. În acest univers indescifrabil și limitat, destinul omului îș i capătă astfel sensul. O puzderie de iraționale s-au ridicat și-l înconjoară până la sfârșitul zilelor sale . O dată cu această clarviziune redobândită și deliberată, sentimentul absurdului se luminează și se precizează. Spuneam că lumea e absurdă, dar mă grăbeam. Tot ceea ce se poate spune este că lumea nu-i în ea însăși rațională. Absurda însă este confruntarea între acest irațional și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în acest univers fără de măsură în care se desfășoară aventura mea. Să ne oprim aici. Dacă socotesc drept adevărată absurditatea care reglementează raporturile mele cu viața, dacă mă pătrund de sentimentul care pune stăpânire pe mine în fața spectacolului lumii, de clarviziunea pe care mi-o impune căutarea unei științe, trebuie să sacrific totul acestor certitudini și trebuie să le privesc în față pentru a le putea păstra. Mai cu seamă, trebuie să-mi potrivesc în funcție de ele purtarea și să le urmăresc
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
-i decât un imens irațional. Să putem spune o singură dată "e limpede", și totul ar fi salvat. Dar acești oameni proclamă pe întrecute că nimic nu e limpede, că totul e haos, că omul nu posedă decât propria sa clarviziune și cunoașterea precisă a zidurilor care-l înconjoară. Toate aceste experiențe concordă și se întretaie. Spiritul ajuns la hotarele sale trebuie să pronunțe o judecată și să-și aleagă concluziile. Acolo așteaptă sinuciderea și răspunsul. Dar vreau să inversez ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
intră în viața unui om, regăsindu-și patria. Spiritul mai poate încă părăsi calea știută și anevoioasă a efortului lucid. Calea aceasta duce acum în viața cotidiană, în lumea anonimatului, dar omul se întoarce aici cu întreaga sa revoltă și clarviziune. S-a dezvățat să mai spere. Infernul prezentului este, în sfârșit, împărăția sa. Toate problemele devin din nou tăioase. Evidența abstractă se retrage în fața lirismului formelor și al culorilor. Conflictele spirituale capătă trup, întorcându-se în adăpostul mizerabil și magnific
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu credeți că mă complac în el: în fața contradicției esențiale, susțin omeneasca mea contradicție. Îmi așez luciditatea în mijlocul a ceea ce o neagă. Preamăresc omul în fața a ceea ce-l zdrobește și libertatea, revolta și pasiunea mea se întâlnesc în această încordare, clarviziune și repetiție nemăsurată. Da, omul este propriul său scop. Și el își este singurul scop. Dacă vrea să fie ceva, numai în această viață îi este dat a fi. De altminteri, acum știu. Cuceritorii rostesc uneori cuvinte ca a învinge
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pe care poate nu-l înțelegeți și care nu vi se pare bărbătesc. Și totuși, îl simt tocmai cei mai îndrăzneți dintre noi. Dar pentru noi a fi bărbat înseamnă a fi lucid și refuzăm forța care se desparte de clarviziune. Încă o dată, aceste imagini nu propun o morală și nu obligă la vreo judecată; sunt simple desene. Ele înfățișează doar un stil de viață. Amantul, actorul sau aventurierul joacă absurdul. Dar dacă vrea, la fel de bine o poate face și omul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
libertatea și diversitatea. Ea va manifesta apoi profunda sa inutilitate. În acest efort cotidian, în care inteligența și pasiunea se întrepătrund și se exaltă, omul absurd descoperă o disciplină care va constitui esențialul forței sale. Perseverența necesară aici, încăpățânarea și clarviziunea se întâlnesc astfel cu atitudinea cuceritorului. A crea înseamnă a da o formă propriului destin. Toate aceste personaje se definesc prin opera lor, cel puțin tot atât pe cât se definește aceasta prin ele. Actorul ne-a arătat: nu există graniță
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
său nu-i mai puțin absurd. Dar el nu-i tragic, decât în acele rare momente când devine conștient. Sisif, proletar al zeilor, neputincios și revoltat, își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei; la ea se gândește în timp ce coboară. Clarviziunea, care ar fi trebuit să constituie chinul său, îi desăvârșește victoria. Nu există destin care să nu poată fi depășit prin dispreț. Astfel, dacă coborârea se face uneori în durere, ea poate să se facă și în bucurie. Cuvântul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
îl împiedică să își înfăptuiască planul. V. s-a dăruit cauzei mișcării cu multă credință și elan. Ca o recunoaștere a abnegației sale va fi ales ministru al Trebilor din Afară în Guvernul Provizoriu. Ca diplomat, V. dovedește simț politic, clarviziune și o impunătoare demnitate. Exilat după înfrângerea mișcării, el se stabilește la Paris. Ros de boală și încolțit de sărăcie, continuă să fie activ până la sfârșitul prematur. Redactează, alături de alți camarazi, memorii și manifeste, susține o corespondență (cu Ion Ghica
VOINESCU II. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290628_a_291957]