608 matches
-
Și nu atât banalitatea și caracterul foarte limitat al ofertei îl înfuriau pe Emil Popescu, cât mai ales atitudinea pasivă pe care proprietarul claxonului era silit s-o păstreze în decursul exercitării drepturilor sale. Aceasta era marea hibă a tuturor claxoanelor existente în comerț. Cum oare n-a dat nimănui prin gând că omul de la volan poate e sătul să fie doar un deget care apasă invariabil pe un buton, că poate ar vrea să colaboreze cu mașina, să devină un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la volan poate e sătul să fie doar un deget care apasă invariabil pe un buton, că poate ar vrea să colaboreze cu mașina, să devină un creator? Poate că el ar vrea să-și alcătuiască singur melodia emisă de claxon, de fiecare dată alta, după starea sa sufletească, talentul său personal, gustul său. Tot gîndindu-se și mușcîndu-și pumnii în lungile nopți în care abia mai putea să ațipească o oră-două spre ziuă, arhitectul imagină un claxon construit pe principii cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
singur melodia emisă de claxon, de fiecare dată alta, după starea sa sufletească, talentul său personal, gustul său. Tot gîndindu-se și mușcîndu-și pumnii în lungile nopți în care abia mai putea să ațipească o oră-două spre ziuă, arhitectul imagină un claxon construit pe principii cu totul noi. El urma să fie prevăzut cu clape ca de pian, fiecare clapă fiind racordată la una dintre micile goarne electrice. A doua zi, duminică, îi făcu o vizită vărului său Virgil Ciotoianu, care locuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Popescu îl informă despre planurile lui, iar depanatorul, după ce se gândi puțin, surprins neplăcut de originalitatea de gândire a vărului său, îl întrebă de ce nu-și cumpără la urma urmei un pian, să poată cânta în casă cât vrea. În privința claxonului, mai bine s-ar grăbi să-și scoată carnet de conducere, că ruginește mașina degeaba. Dar Emil Popescu nu se dădu bătut, ci, răbdător, îi explică încă o dată neajunsurile claxoanelor de azi și că el nu vrea să cânte la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un pian, să poată cânta în casă cât vrea. În privința claxonului, mai bine s-ar grăbi să-și scoată carnet de conducere, că ruginește mașina degeaba. Dar Emil Popescu nu se dădu bătut, ci, răbdător, îi explică încă o dată neajunsurile claxoanelor de azi și că el nu vrea să cânte la pian ci de fapt să îmbunătățească tehnica de claxonare, aducând astfel un serviciu milioanelor de automobiliști. Până la urmă, căzură de acord ca arhitectul să cumpere o orgă electrică, iar depanatorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
locotenentului Stanca, care fuge spre Aro-ul comandantului Într-un echipament amenințător. Un pluton de transmisioniști stă Înșirat pe o alee În timp ce un locotenent le dă muniție. Alte plutoane aleargă pe alei În direcții diferite. Se aud un fluier și claxoane și din nou voci care zbiară ordine. Bineînțeles că ignorăm ordinul lui Stanca. Nu e posibil să ne Întoarcem din ușa cantinei În baterie fără tocană. Probabil am fi uciși și gătiți la foc mic și nu vrem să provocăm
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în capitala Americii, nimeni n-are curajul să meargă pe jos, după ce cade întunericul, ori să deschidă ușa unui străin. Nick ia umbrela și se duce spre garajul luminat. După vreo cinci minute, în care trebuie să suportăm asaltul altor claxoane, se întoarce însoțit de un bărbat care se apără de ploaie cu o prelată de plastic. Mai apar doi inși după el și, împreună, ne împing pe o stradă laterală, eliberând, astfel, circulația. "Ai telefonat?" întreabă doamna Lungociu. "Da, am
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să mă duc la dracu. Am insistat, tot politicos, dar cu o ușoară enervare în glas. Pe dată am putut afla că dacă nu mă potolesc n-o să-mi fie bine. În acest timp în spatele meu s-au auzit câteva claxoane. Cu și mai multă hotărâre l-am rugat pe interlocutorul meu să fie civilizat și să nu mai împiedice circulația. Arțăgosul personaj, scos fără îndoială din sărite de încăpățânarea motorului său, mă informă că dacă mi s-a făcut poftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
primit o lovitură puternică peste ureche. Până s-apuc să mă dezmeticesc, motocicleta era departe. Buimac, m-am îndreptat mașinal spre bravul d'Artagnan, dar, în aceeași clipă, din șirul nesfârșit de vehicule s-a pornit un concert exasperat de claxoane. Eram din nou pe verde. Atunci încă zăpăcit, în loc să-l scutur puțin pe individul care strigase la mine, m-am întors cuminte la mașină și am demarat, în timp ce imbecilul mă blagoslovea cu un "nenorocitule" de care mi-aduc aminte până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
de importanță, veți spune. Desigur. Numai că mi-a trebuit multă vreme s-o uit. Aveam, totuși, scuze. Mă lăsasem lovit fără să răspund dar nu puteam fi acuzat de lașitate. Surprins, încolțit din două părți, îmi pierdusem capul, iar claxoanele mă zăpăciseră și mai mult. Totuși, mă simțeam nefericit de parcă onoarea mi-ar fi fost terfelită pe vecie. Mă vedeam în închipuire urcând în mașină, fără nici cea mai mică reacție, sub privirile ironice ale unei mulțimi cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
am adormit mult după miezul nopții. Mă foiam în pat, așteptând să ațipească tata. În copilărie, vorbeam în somn și-mi era groază să nu mă trădez cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am încălțat repede bocancii, nebănuind că ei vor atârna greu, hotărâtor, în soarta mea. Era prima oară că nu aveam opinci în picioare, bocancii mă încurcau la mers și, din pricina lor, m-am împiedicat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
lor se ștergeau, se Întorceau cu toții, apăreau, Julius dispăru, dispărură cu toții, toți În afară de fiică-sa, care stătea liniștită, zîmbitoare, gîndindu-se că bineînțeles le lăsaseră singure ca să poată sta de vorbă pe Îndelete. Celso dădu fuga să deschidă poarta, cînd auzi claxonul Mercedesului. „Aduc un rănit“, spuse Carlos, uitîndu-se vesel la Julius, care avea dureri Îngrozitoare și era furios fiindcă dentistul Îi scormonise de o mie de ori nervul cu mașinăria aia... O opri pe Merceditas Într-o latură a marelui patio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se ducea mereu la spovedanie, la telefon era portarul, nu, nu mai era nimeni acasă. Julius puse receptorul În furcă și Țanțoșa Îl certă că nu lăsase nici un mesaj. Apucă receptorul ca să vorbească din nou, dar În clipa aceea răsună claxonul Jaguarului, afară și imediat se auzi și claxonul camionetei, de mai multe ori la rînd: Bobby cerea insistent să-i deschidă pe loc. „Neisprăvitul ăsta nu știe ce face!“, spuse Țanțoșa printre dinți, dînd fuga pe scări. Automobilele intrau cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
portarul, nu, nu mai era nimeni acasă. Julius puse receptorul În furcă și Țanțoșa Îl certă că nu lăsase nici un mesaj. Apucă receptorul ca să vorbească din nou, dar În clipa aceea răsună claxonul Jaguarului, afară și imediat se auzi și claxonul camionetei, de mai multe ori la rînd: Bobby cerea insistent să-i deschidă pe loc. „Neisprăvitul ăsta nu știe ce face!“, spuse Țanțoșa printre dinți, dînd fuga pe scări. Automobilele intrau cînd Țanțoșa apăru În fugă, strigînd și Întrerupîndu-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ea, dar la naiba!, fiindcă Maruja mi-a dat Întîlnire la zece și În curînd se face zece. Zbură spre studioul unde se prezentase Maruja și-și anunță sosirea cu o frînă teribilă, urmată imediat de trei țignale de la primul claxon, marșul de la rîul Kwai și trei de la al doilea claxon, ti, ti, ti. Maruja apăru cît ai clipi din ochi și Înainta spre camionetă pășind cu o grație irezistibilă Se urcă zîmbitoare, Îi promiseseră o probă pe sticlă luna viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la zece și În curînd se face zece. Zbură spre studioul unde se prezentase Maruja și-și anunță sosirea cu o frînă teribilă, urmată imediat de trei țignale de la primul claxon, marșul de la rîul Kwai și trei de la al doilea claxon, ti, ti, ti. Maruja apăru cît ai clipi din ochi și Înainta spre camionetă pășind cu o grație irezistibilă Se urcă zîmbitoare, Îi promiseseră o probă pe sticlă luna viitoare, numai o probă, dar tot era ceva. Bobby o felicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apăru cît ai clipi din ochi și Înainta spre camionetă pășind cu o grație irezistibilă Se urcă zîmbitoare, Îi promiseseră o probă pe sticlă luna viitoare, numai o probă, dar tot era ceva. Bobby o felicită făcînd să răsune amîndouă claxoanele În același timp și o luă spre Pera del Amor, unde, după vreo cincisprezece minute, transformă canapelele camionetei Într-un impresionant pat de două persoane cu perne și cu tot ce trebuie. Maruja Îl lăsă s-o sărute, Îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ducă la madame Nanette. — Te urci? Îl Întrebă Santiago pe neașteptate, des-chizîndu-i portiera automobilului. Bobby se sui repede și se așeză pe locul strimt din spate, cu speranța că cineva va ieși să ie deschidă poarta de fier. „Apasă pe claxon“, spuse, dar Santiago parcă nici nu l-ar fi auzit. Căzuse pe gînduri: ce dracu’ se poate face la Lima? Cum trebuie să-și facă apariția un tip care a stat atîta În străinătate? Cum trebuie să se poarte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
alta. Cuvintele i se preling prin cap. Mai degrabă sunete decât cuvinte. Cap de capră. Cap de capră. Doar un ceas care ticăie, chiar inima lui. Sunetul e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit. Uneori aleargă și el pe lângă, zgâindu-se înăuntru. Alteori, cuvintele astea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cuvinte. Cap de capră. Cap de capră. Doar un ceas care ticăie, chiar inima lui. Sunetul e împroșcat ca uleiul vărsat. Cap de capră. Mașina Ram. Ram tare. Ram claxon. Stafie în față. Ram în stafie. Capră moartă. Dă în claxon. Gata. Frână. Cădere. Iar scufundare în adâncuri fără fund. Cuvintele îi țăcăne prin cap, un marfar nesfârșit. Uneori aleargă și el pe lângă, zgâindu-se înăuntru. Alteori, cuvintele astea se zgâiesc afară, găsindu-l. E treaz sau pe undeva pe aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
indigo, dar încă nu și culorile. Strada era minunată, răcoroasă și adormită. Traversă parcarea asfaltată spre centrul comercial amorțit. O singură camionetă amușina în jurul benzinăriei Mobil de vizavi. Urechile lui se adaptară, intrând pe frecvența unei cacofonii absolute. Simfonia zorilor: claxoane și strigăte, fluierături batjocoritoare, fâșâituri, alunecări, arpegii și game. La ora asta, riscul să fie arestat pentru vagabondaj era mic. Se opri la capătul cel mai îndepărtat al parcării de la MotoRest, își închise ochii încețoșați și ascultă. Cântecele se făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Karin, atunci n-o să-i revină nici Barbarei. Karin o sună pe Bonnie, singura soluție reală. Dădu de mesajul molipsitor de pe robot - Mi-ar fi făcut plăcere să vă răspund personal - în falsetul ăla vesel, care suna ca un claxon de Ford Focus tratat cu antidepresive. Karin mai încercă de două ori, dar nu se putu hotărî să lase un mesaj. Te-ar deranja dacă ai sta câteva nopți cu fratele meu? Se crede mort. Chiar și la standardele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
final. "Și acum o intrare frumoasă", a spus David între două suflări. Am încercat să lungesc bătaia. Cu fiecare atac măream distanța față de celelalte bărci. Aplauzele și uralele au crescut în volum pînă cînd ne-au înconjurat complet. Sunetul unui claxon a marcat finișul. "Felicitări", a gîfîit David. Soarele coborîse deja pe cer pînă am deșurubat greementul pe pajiște și am legat totul laolaltă, lipind eticheta cu numele bărcii pentru transport. Pe șlepurile de lîngă mal, exuberanța lăsase loc unui altfel
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pocni și se deschise. O pasăre grasă din lemn sări și strigă: „Cucu! Cucu! Cu...“ Macfee apăsă pe un buton și parbrizul deveni transparent. Toți trei săteau înșirați și se uitau prin el la parcarea întunecată. Afară se auzeau sirene, claxoane și dangăte îndepărtate. Helen aprinse lumina. — Maniac! zise Macfee. Omu-i maniac. — O nu, spuse Lanark. îl cunosc de multă vreme, și nu-i maniac. Ca persoană particulară nu am încredere în el, dar se pare că a înțeles foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te scot din încurcătură, omule. Vino aici, Omphale. O negresă înaltă și elegantă se apropie. — Omphale, acest delegat dorește să converseze cu o femeie albă. — Dar eu sînt neagră. La fel ca tine, zise femeia cu o voce ca de claxon. — Bineînțeles, dar ai voce albă, zise Multan, depărtîndu-se. Lanark și femeia se priviră, apoi el îi spuse: — Ați vrea să dansați? Nu, spuse femeia și se duse după Multan. Brusc, toate conversațiile fură reluate într-un hohot de rîs. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]