1,628 matches
-
de conspirații Lăsăm Poetul singur, fără românime, Să ni-l ucidă proletarii și-mpărații, Să ni-l răstigne iar și să ni-l dezemine... În fiecare dintre noi cei vii și cei în groapă Chiridiile și-a înfipt, palpii și cleștii Al morții scarabeu și nimeni nu mai scapă, Pe cruce putrezi-vom înșirați ca peștii... Zdrobiți-i pe călăi, noi suntem emineștii...! După mai bine de-un amar de ani de crime, De odisei, de mari trădări, de conspirații Lăsăm
NOI SUNTEM EMINEȘTII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377488_a_378817]
-
păcate, gânduri sumbre, ți-aș dărui raze de mângâiere, curcubeie ce n-au văzut nici umbre. Mă pierd ades când gustul tău mă-mbată și-n coapse pasiunea-ți clocotește, când luna mai privește agitată, dragostea ne cuprinde ca un clește. Când sufletul te mângâie în șoapte , îmi lipsești din glas, de pe buze, pleoape, m-aș minți iar să nu sper să te revăd, nici în vis, nici în gând, și nici aproape... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Nici în vis
NICI ÎN VIS, NICI ÎN GÂND… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378441_a_379770]
-
e gătită stelele-mpletesc cunună, iar jos lacrimi se adună, tânguiri de vânt prin fluier și din limbi de șarpe șuier nemilosul Belzebuth îngerul dintâi căzut și-a făcut pofta vicleană cu obraz de Cosânzeană prinsă-n gheare strânsă-n clești și în tropot de calești lasă-n urma lui vârteje colb uscat și-n față mreje prin prundiș de râu prin vaduri spre palatul lui din iaduri ... *** II. Tu știi cum doare neiubirea? Arhanghel prăvălit când zboară, Gât frânt de
DIN DORURI, DORUL DOAR RĂMÂNE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381869_a_383198]
-
conducătorul lor, îi făcu semn să se apropie de grup. - Cine ești și de ce dorești să intri în Palatul de Smarald? - Sunt Stela, stăpâna stelelor de mare și sunt urmărită de regele racilor. Abia am reușit să scap odată din cleștii lui, dar încă sunt vânată și nu mă pot ascunde toată viața! Sper ca regele peștilor să mă ajute să scap din necaz. - Cum ai găsit palatul? Este un palat secret și numai peștii știu unde se află. - Inelul meu
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
unduiau în față, amenințătoare. Stela auzise că în acele mustăți stătea toată puterea regelui peștilor, așa încât încercă să nu calce pe ele când fu îmbrâncită spre el. Regele racilor se ridică de la masă și pluti repede către ea, agitându-și cleștii prinși de încheieturile brațelor. Stela privi cu disperare către tânărul căruia îi povestise necazul ei. Acesta se aplecă la urechea regelui peștilor și îi șopti ceva. Mustățile regale se mișcară în direcția Stelei și o cuprinseră peste brațe, într-o
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
vedea pe degetul ei! - E inelul meu, strigă Stela, încercând să-și smulgă brațul drapt din strânsoarea mustăților care acum îi cercetau mâna. Mi-a fost dăruit la naștere de nașa mea, Zâna Scoicilor! - Ce convenabil, clămpăni regele racilor din clești, Zâna Scoicilor e demult spumă de mare, nu are cine să susțină minciunile tale! - Eu nu mint! Eu sunt stăpâna stelelor de mare care nu mint niciodată, dar niciodată! - Ești o hoață și o mincinoasă! - Ai grijă ce scoți pe
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
care ea trebuia să aibă grijă pentru a fi perfecte. Aproape că uitase de regele racilor când acesta își făcu apariția într-o zi la porțile Palatului de Smarald însoțit de două sirene și o întreagă armată de raci cu clești uriași. - Am venit cu dovada, îl anunță pe regele peștilor! Aceste două sirene pot depune mărturie că au văzut cum mi-a fost dăruit mie inelul magic și cum mi-a fost furat de către stăpâna stelelor de mare. - Așa deci
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
cei vinovați de vrajba noastră. Însoțit de Marinică și de Perluță, prințul Arin porni către turnul în care era închisă Anemona. Încet, încet, micului grup se alăturară câțiva dintre prietenii prințesei, o broască țestoasă bătrână și înțeleaptă, un crab cu clești puternici și un pui de rechin alb. Ajunseră cu toții în preajma turnului abia când se lăsa întunericul, iar prin apele adânci, umbrele lanțului muntos alungau orice sclipire a rezelor lunii. Se opriră la o distanță destul de mare de locul în care
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
să te salvez și am să te duc la palatul tatălui tău, strigă ea peste vârtejul stârnit pe fundul oceanului. Atunci, Marinică se repezi către Coral, o împinse în turnul de piatră, iar crabul blocă ușa după ea, stricând cu cleștii săi puternici încuietoarea, așa încât bătrâna să nu mai poată ieși decât atunci când i se dădea voie. Prin deschizătura turnului, prezicătoarea începu să strige la ei: - Dați-mi drumul! Valkan e fiul meu și va ajunge regele oceanului! Mă voi răzbuna
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
cade îngenunchiată-n noapte, o durere difuză își înfige spinii sub armura albă a tâmplelor, vibrează-n limpezimea falsă a tăcerilor. ne-am prins amândoi, pereche nebună cu dansatoarele depărtării... bezmetice izme! tu n-ai putut să-ți zmulgi iubirea din cleștii pământului. nu știu iubite, când te-ai desprins și unde, eu am rămas să-ți cristalizez absența. am să te reconstruiesc într-un amurg potolit, formă a iubirii din mine. încerc să-mi împletesc gândurile în gândurile tale cu o
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
totul.” 14. „Atracția urii e la fel de mare, daca nu chiar mai puternică și mai răscolitoare decât iubirea.” 15. „Există ceva curat în iubire? De ce se mai iubesc oamenii dacă trebuie să se despartă?” 16. „Puterea unui gând poate ține în clește sufletul cuiva și o viață întreagă și nu-l slăbește decât în moarte sau odată cu nimicirea celui care i-a prins astfel sufletul.” 17. „Ce poți face când cineva nu mai e? Melancolia care năvălește asupra ta e blândă și
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
mai Bagi în tine de pocnește Betelia, plapuma-i Tot mai strâmtă, burta crește, Gușa, curul, nu numai... Dar azi bagi sărbătorește Hălci din porcul ditamai... Tu mai crești, el nu mai crește De când guițând râmai... Porcul râmă, râma-n clește... Și-nainte consumai... Are azi cine ciordește, N-ai avut ce-acuma ai... Referință Bibliografică: Porcul râmă de-ntâi Mai / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Romeo
PORCUL RÂMĂ DE-NTÂI MAI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379616_a_380945]
-
ca ei, că doar se trag din Ismael, odrasla patriarhului Avraam și al roabei sale Agar. Bașca faptul că evreii zilelor noastre nu-s urmașii evreilor biblici, ci ai migratorilor numiți de istorici khazari sau hazari, care, prinși ca în clește între lumea apuseană creștinată și lumea răsăriteană islamizată, au sfârșit prin a îmbrățișa religia mozaică. Ba mai mult. Populațiile din Palestina antică le spuneau ibrimi lui Avraam și membrilor tribului cu care venise din cetatea Ur, adică străinii de peste Eufrat
RASISMUL, SAU MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381013_a_382342]
-
Culeg dimineața din ramuri de cer, Prin inima mea trec cercuri polare, Planetele, prinse într-un nou colier, Dau înserării mai multă culoare. Dar unde ești tu, cu noaptea și ziua? Mistere și lanțuri ne țin prea departe. Cu-n clește de foc aș rupe doar zaua Ce leagă, în umbră, viața de moarte. Sosesc primăveri pe maluri de vis, Mai mult nu se poate, trezește-te iar! Ai fost, doar o clipă, de îngeri trimis Să cumperi enigmei un ultim
ULTIMUL ZIAR de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381163_a_382492]
-
împrospătată, Noile flori vor colora perspectiva, Un aer proaspăt va reînvia natura, Depinde mult de semințe, de substrat. Mi-ai spus să încerc desprinderea ramurilor noastre, motivul era boala ce a pătruns în tine, în noi. Ți-am întins un clește perfect ascuțit să încerci tu tăierea rădăcinilor sau măcar a ramurilor. Încearcă, te rog, să nu lași franjuri în urmă! Poate doar așa seva se va dilua împrăștiindu-ne în neant petalele sufletului-geamăn! Poate doar așa vei uita de dureri
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
împrospătată,Noile flori vor colora perspectiva,Un aer proaspăt va reînvia natura,Depinde mult de semințe, de substrat.Mi-ai spus să încerc desprinderea ramurilor noastre,motivul era boala ce a pătruns în tine, în noi.Ți-am întins un clește perfect ascuțitsă încerci tu tăierea rădăcinilor sau măcar a ramurilor.Încearcă, te rog, să nu lași franjuri în urmă!Poate doar așa seva se va diluaîmprăștiindu-ne în neant petalele sufletului-geamăn!Poate doar așa vei uita de dureri,de golul și
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
GÂND NEGÂNDIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului cu umbra pe umeri înaintez odată cu nisipul de sub tălpile obosite într-o gleznă a înflorit un rac dincolo de timp va prinde între clești iubirea o prinde și acum cu un capăt de ochi înfundat în amintiri deasupra pietrelor ridic pleoapa de piatră a cântecului focului când soarele lasă un bol de raze pe pragul încleștării frământările aruncă scântei ochiului de gând în care
LIBER GÂND NEGÂNDIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374407_a_375736]
-
calcă-n străchini cum bine zice o vorbă veche de pe la noi și acasă Lia îl întâmpină măsurându-l lung din priviri, fără să zâmbească deloc și fără să-I răspundă o vorbă, oricât încearcă el să i-o scoată cu cleștele din gură. Dacă ea nu-i vorbește, înseamnă că el a făcut-o lată și a supărat-o rău. Atunci se face luntre și punte, să-i intre iar în grațiile Liei. De obicei ea nu se supără așa cu
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe, răsăritul împletea șaluri din crâmpeie de mătase, peste umerii ei, roși de nesupunere. Un crab, tocmai ce se hotărî să-mi cresteze veridicitatea, îmbrâncindu-mă în cleștii veșniciei sale. În scorbura nisipului său, un fir de sânge din vene-mi, își sărbătorea anihilarea. L-am privit cu respect. Șovăielnic. Gura mea parcă ar fi vrut să-l mustre, dar, eu eram cea care-i invadase lumea, nu
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
petrece în livadă. Furnicuța și râma se despărțiră înainte de a putea vedea cum Limax, Helix și ceilalți melci îl apucară pe Hărnicel cu tot cu căsuța în care dormea și îl scoaseră din partea lui de livadă. Abia de dimineață, în timp ce își spăla cleștii cu roua adunată pe frunzele de prun, o rădașcă observă lipsa din orășel a căsuței lui Hărnicel. Dădu alarma trăgând de clopoțeii înfloriți până ce orășelul se trezi la viață și toate gâzele se adunară sub prunul în care se cocoțase
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
rădașcă observă lipsa din orășel a căsuței lui Hărnicel. Dădu alarma trăgând de clopoțeii înfloriți până ce orășelul se trezi la viață și toate gâzele se adunară sub prunul în care se cocoțase rădașca. - A dispărut Hărnicel, strigă rădașca agitându-și cleștii! - Poate și-a luat concediu și a plecat într-o călătorie, zise o albinuță, a muncit foarte mult în ultimul timp... - Nu se poate așa ceva, strigă Lili, lăcusta care tocmai comandase o căsuță verde cu acoperiș țuguiat și multe camere
HĂRNICEL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374815_a_376144]
-
de iarbă nu gândește când se usucă iarnă și reânverzește primavera? Copacul nu simte durerea când dai cu toporul în el îi rupi crengile și I le bagi pe foc? Apă nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului, dar are speranța că în primăvara iarăși va curge din munți peste vai și câmpii până spre marea ce o așteaptă spre a se mai naște iarăși urcând până la norii din care a venit prima dată. Toate elementele cosmice
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374879_a_376208]
-
de cer. Deschid filă cu filă cartea în care nu văd nimic. Văd totul dincolo de cuvintele așternute cu migală de alt suflet de alt spirit încins aflat pe drumul colbuit al emoțiilor lui intens rânduite de mâna Domnului. Somnoroasă, scot cleștii din fiecare nod de timp chiar dacă știu că el nu există mi-l las reper între a fi și a pleca veșniciei rug, apoi întorc privirea către mine și-mi ard una câte una aripile false. Am ridicat pontoane de
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
ridică, stinge, în treacăt, candelele, deschide barul și-și prepară și-un cognac și-un trabuc: ia, tacticos, paharul, aprinde spirtiera, îl încălzește punându-l cu gura în jos deasupra flăcării și abia apoi toarnă băutura. Pentru trabuc are, evident, clești speciali, în vederea tăierii capătului. Revine în fotoliu, continuă să cugete pe întuneric. Nu simte nevoia unei lumini suplimentare veiozei portocalii de lângă celălalt fotoliu al biroului. Savurează, pe îndelete, și băutura și țigara. Acesta este un obicei vechi al lui Lucian
II de LIA BEJAN în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374118_a_375447]
-
femeia oare există are un suport real ba în rai ba la spital Și precum o stea bețivă lasă-n urmă doar colivă păi lumina ei turbată face noaptea minunată Ce să zici ori să glumești ține lumea chiar în clești dai să scapi nu-ți pare bine nu te ține și pe tine Întrebare nu răspuns râzi să nu te-apuci de plâns Costel Zăgan, CEZEISME 0 Referință Bibliografică: DĂ-I CU INEFABILUL / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DĂ-I CU INEFABILUL de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372014_a_373343]