833 matches
-
Odată, am visat că mi l-a trimis cineva, printr-o persoană mascată. Asta a fost ultima amintire despre clopoțel. Din când în când mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând la slujbe, parastasuri, cununii, când, lovit ușor, clinchetul său comanda tăcerea pentru o slujbă sau pentru vorbele ritualice. Pe urmă l-am uitat cu totul. într-o noapte de toamnă urâtă, înfiorată de un soi de magie neagră, m-am trezit cu un vechi (nu știu cum să-i spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
al meu" și l-am confiscat, fără a avea sentimentul că l-aș fi furat. * Nu știu ce geometrie specială a decis această întâmplare. Dar, cum am spus, coincidențele nasc superstiții. Am așezat paharul la loc de cinste și aștept cu nerăbdare clinchetul lui, considerându-l un mesaj adresat mie. Numai că nu știu de unde, de la cine vine acest mesaj, nu înțeleg complicata geometrie a întâmplării. Dar nu îmi mai pun nici o întrebare. Din când în când, îl lovesc cu grijă și ascult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-l un mesaj adresat mie. Numai că nu știu de unde, de la cine vine acest mesaj, nu înțeleg complicata geometrie a întâmplării. Dar nu îmi mai pun nici o întrebare. Din când în când, îl lovesc cu grijă și ascult firul de clinchet argintiu. Ascult Norocul... Un mic mesaj paranormal Sunt detașat pentru o vreme la Spitalul de psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc. Am descoperit o instituție impecabilă, ochiul meu nu poate fi înșelat; îmi face plăcere să constat că mai există sanatorii ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nemți, unguri și turci, cu care cocheta În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al viitoarelor generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași. Dar tu nu ești decât un laș. Promisiunile tale sunt exact ca o monedă aruncată într-o fântână adâncă după care se aude doar un clinchet. Pentru a te reabilita de un viciu umilitor, pentru a trece un prag greu, nu ai nevoie de bani, de dragoste sau alte mărunțișuri. Ai nevoie doar de forța și voința ta. Ai nevoie să renaști. Carlina vroia să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
proastă să nu îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Regreți băiete că am venit la tine! Adevărata valoare din lumea asta este familia. Unde este esența ei? Ce crezi că este căsătoria noastră? Nu este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă va dispărea. Norii se găsiseră chiar atunci să acopere soarele de amiază dând cerului o tentă cenușie ce părea o îmbrățișare vizibilă între cer și pământ. Această
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
clopoțeii japonezi” de care am pomenit mai sus. În Japonia, balcoanele locuințelor nu sunt închise, ci lăsate deschise... ca energia să circule liber. Clopoțeii se agață în balcon, dar și în alte colțuri ale casei. Când adie vântul, se aud clinchete minunate. Unii scot un fel de „susur”, de parcă ar cădea roua pe flori, alții au clinchete ce seamănă cu sunetul cristalin al fulgilor de nea sau cu muzica sferelor... Asakusa Joi, 17. 01. 2006 Întâmplarea fericită a făcut să ningă
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lăsate deschise... ca energia să circule liber. Clopoțeii se agață în balcon, dar și în alte colțuri ale casei. Când adie vântul, se aud clinchete minunate. Unii scot un fel de „susur”, de parcă ar cădea roua pe flori, alții au clinchete ce seamănă cu sunetul cristalin al fulgilor de nea sau cu muzica sferelor... Asakusa Joi, 17. 01. 2006 Întâmplarea fericită a făcut să ningă în Tokyo cum nu mai ninsese de mulți ani. Câteva zile a fost cald și frumos
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
glasul bărbatului mai mare se auzi rostind aceeași întrebare pe care celălalt o mai auzise în nenumărate rînduri. Cu un gest sigur, primul întinse brațul, așa încît pe inelar se putea zări o extraordinară verighetă ; metalul galben străluci scurt, cu clinchet. Celălalt făcu un gest care însemna „se-nțelege !“. Apoi își continuară mersul în tăcere. Cînd o văzură de la distanță pe Aurora, tatăl îi aruncă peste umăr, fără să-l priveasă : „Vorbești tu !“. Băiatul răspunse cu un „O.K. !“ care nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
renilor lui Moș Crăciun și un bilet de la acesta, în care i se explică despre sunetul de argint al acestui clopoțel, pe care nu îl pot auzi decât cei care cred în Moș Crăciun. Băiețelul și sora lui pot auzi clinchetul minunat al clopoțelului, în timp ce părinții lor nu, considerându-l doar o jucărie stricată. Mulți ani după aceea, băiatul, devenit între timp adolescent și adult, a mai putut încă auzi glasul de argint al clopoțelului, până într-o zi, când brusc
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
oraș în miniatură, organizat perfect, o mare albastră pe care câte o pată albă, semnala prezența vreunei ambarcațiuni, un cer limpede și totul în bătaia unui vânt răcoritor și sub semnul unei liniști tulburate doar de poveștile noastre sau de clinchetul declanșatorului aparatului de fotografiat. Imaginea Barcelonei îmi va rămâne veșnic întipărită datorită acestei ascensiuni și datorită acestor oameni drăguți care au îmbogățit ziua de ieri prin prezența lor. După ce am coborât din turn, ne-am așezat la o masă din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
toți având un singur scop, toți având un singur țel, toți având un singur zeu, BANUL, a cărui simfonie nu cred că s-a gândit cineva s-o înregistreze pentru că de descris ar fi absolut imposibil s-o facă cineva. Clinchetul manetelor, zdrăngănitul mașinăriei când își rotește mecanismul, clopoțitul auzit destul de rar când a câștigat cineva sau zornăitul monezilor când cad în cuvele de metal, toate adunate într-o sală imensă, aparate nenumărate și zgomote neîntrerupte, aceasta este „simfonia banului” ascultată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
faptul că a fost păcălit și că a pierdut obrazul, pe făgașul obișnuit din care Aehrenthal ar fi vrut să o scoată, în timp ce organele de presă panslaviste, dezlănțuite, se străduiau să sape o tranșee, într-o atmosferă apăsătoare și în clinchetul armelor care se-ncarcă. Naționalismele locale, la sud de Dunăre, în Balcani, deja revigorate de descompunerea vechiului regim otoman, erau încurajate de acest gest austriac de preluare oficială a unor teritorii turcești, iar pentru organizațiile teroriste sîrbești constituia un semnal
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
iată, îi fac să-și amintească de mine ca de o tâmpită. Fiindcă de ușa croitoriei sau cizmăriei spânzură un clopoțel, care pune pe note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi amintește unde mi-e locul. Sau de unde vin. Adeseori mai sunt în preajmă și alți clienți, care și-apleacă un picuț pieziș capul și se uită la mine. Imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
luni de curs la Universitatea Populară. Era mult prea delicată problema asta. A scos din buzunarul taiorului o cheie ovală electronică și a introdus-o în broasca ușii pe a cărei plăcuță scria 728. S-a descuiat imediat, cu un clinchet scurt. Grozav instrument! A deschis ușa ușor, a împins-o cu mâna la perete și m-a privit fix, din prag, spunându-mi: „Somto, sela“. Am încuviințat și am intrat. 2 La capătul lumii Animalele aurii La venirea toamnei, blana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
scotea. Semăna cu un maestru care verifica înălțimea sunetelor stradivariusului său. Când apuca câte un craniu, i se citea pe chip un atașament cu totul neobișnuit. Deși erau doar cranii, scoteau tot felul de sunete. De la cel care semăna cu clinchetul unui pahar de whisky până la sunetul înfundat al unui ghiveci de flori imens. Și când mă gândesc că au avut și astea cândva piele și carne pe ele, până și creier - chiar dacă în doze diferite. Or fi știut și ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fac dragoste cu ea. Are brățările pe mână. Nu-mi amintesc chipul ei. În cameră e beznă. Îi scot chiloții - nu mai știu dacă sunt mov, albi sau bleu - și nu-i rămân decât brățările. Sclipesc ușor în întuneric și clinchetul lor pe așternut răsună chiar plăcut. În timp ce coboram scara, mi-am dat seama că aveam erecție. De ce naiba m-a apucat tocmai acum? De ce nu atunci când am fost în pat cu bibliotecara care avea stomacul dilatat? Să pățesc eu așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
probabil din suita faraonului. Am privit-o îndelung. Eram parcă teleportat în lumea ei din acea odinioară milenară, o vedeam vie, strălucitoare la curtea faraonului. Nu știu cât timp am stat așa, dus; știu doar că am revenit în muzeu trezit de clinchetul aparatului de fotografiat al colegei mele, care, văzându-mă hipnotizat de prințesă, imortalizase clipa. Am vrut să scriu un poem inspirat de această experiență. N-am putut timp de peste zece ani. Prințesa nu-mi dădea voie. După o lungă perioadă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
raza de soare, ridicând între ele o perdea mișcătoare. Doamna Dunin se ridică să servească ceaiul. Ea își rostea numele Dounine, în forma originară ca pe malurile Senei, dar rămânea credincioasă samovarului: pariziană prin opțiune, rusoaică în inimă. Gabriela asculta clinchetul inelelor ei, amestecându-se cu șuierul apei date în clocot, și privirea îi rătăcea prin mica încăpere unde nobila doamnă venise, de bună voie sau nu, să-și sfârșească viața. Care viață? Mobilele acestea prețioase și desperecheate, scăpate parcă dintr-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu chip îngust și sever de vestală, își punea, la rândul ei, întrebarea: ce-i de făcut? Doamna Dunin îi dădu cartea înapoi. Privirea ei blândă deveni străpungătoare: am descifrat corect semnul înscris pe fața ta! Și mâna ei duse clinchetul inelelor, ca pentru a verifica stabilitatea cocului, la ceafă, acolo unde aristocrata rusă simțea un suflu fierbinte și, simultan, înghețat: vijelia o ajungea din urmă, dar ea nu mai avea nici putere, nici loc unde să se ducă. Se despărțiră
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Ei, nu..." "Ba da, categoric!" Trec pe dinaintea faimosului restaurant, care, pentru că-și păstrase tradițiile culinare și marele stil de altădată, e frecventat de elita bucureșteană. Dincolo de draperiile trase cu grijă, obișnuiții casei sunt cu siguranță pe cale de a dejuna în clinchetul paharelor de cristal. Play-boyul, specializat în vastele fresce istorice; chipeșul sexagenar, care se pregătește să interpreteze pe ecran rolul lui Burebista, regele mitic al strămoșilor noștri, dacii; poetul bețivan căruia chelnerii îi împrumută, după cum e cazul, o haină sau o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
târziu, noi creștem și el rămâne mic; în ochii noștri se aprinde o nouă dorință, dar el este totdeauna fixat în vechea, senina sa minune; noi ne îngroșăm, iar glasul ni se ruginește, dar el face să se audă totdeauna clinchetul lui limpede de clopoțel 31. Din motive diferite, clopoțelul, de care vorbea atât de frumos și Esenin, dispare încet-încet până când omul matur consideră că acesta nici n-ar mai exista; pur și simplu, îl uită și se topește în lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
după ce-i iau mîna și i-o sărut. De ce rîzi? o întreb mirat, privind-o cum își dezgolește albul dinților într-un zîmbet larg. Știi..., rîde ea în continuare, în viața oricui sînt clipe cînd... În spatele meu se aude un clinchet, apoi ușile metalice ale liftului se deschid automat. Urcați? întreabă cineva din lift. Nu-nu, răspund eu. Peste cîteva secunde ușile liftului se închid la loc, lăsîndu-ne iar singuri. Întind mîna și apăs pe butonul de apel al celuilalt lift. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
au râs de mine, cu toate că nu sunt îmbrăcat în bufonul regelui pentru a fi în ton cu decorul sau, cel puțin, așa cred, e soare, frumos, cald, sfârșit de săptămână, văd că se pregătește și un fel de turnir aici, clinchet de săbii lovite în joacă, pentru ca turistele sensibile să ducă mâna la piepturi și să exclame aaaaaa, au venit și cu mârțoage, dar par bidivii focoși cu harnașamentul pe ele, ceea ce înseamnă, din punctul meu de vedere, strict personal, că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
totul e bine când se termină cu bine, forever young I want to be, urmează două curbe periculoase, una la dreaptă, cealaltă la stânga, motorul mugi din nou, poate că voi renunța la ceaiul fierbinte, dar la pătură nu, auzi un clinchet în spate, he, he, sticlele de whiskey păreau a fi nerăbdătoare, concurență serioasă pentru ceaiul ăla care începe să piardă teren, nici nu-mi place, habar nu am cum de mi-a intrat în minte, poate că e vorba doar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]