799 matches
-
Cazan este un voievod al instrumentelor - interpretează din copilărie la vioară și pian, iar mai târziu, cu viruozitate, la chitară (acustică, electrică, bas), muzicuță și instrumente de percuție. Vocea îi e izvor susurând lin, clopoțel de porțelan cu vibratouri de clinchete în sunet. Asupra instrumentelor și vocii acesteia e o boltă a dragostei, un vitraliu al harului, o arcadă a studiului - este compozitor, textier, solist vocal (în limba română precum și alte opt libi străine) și orchestrator. Cântecul lui Laurențiu Cazan seamănă
LAURENTIU CAZAN. DACĂ N-AR FI EXISTAT, ÎNTR-O ZI TOT S-AR FI IVIT, SĂ CÂNTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342849_a_344178]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > TOAMNA ULTIMEI FRUNZE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se scutură toamna în clinchete de frunze, zac brume istovite pe umbra unei crengi, se-ascute frigu-n ceață și,viața în clipite, mai tremură o frunză, în urme de poieni. Și-agață lin paltonul pe un suspin de bocet, se face că n-o vede
TOAMNA ULTIMEI FRUNZE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342877_a_344206]
-
în mare parte, în Dobrogea, acest ținut atât de “sălbatic” și atât de frumos, în diversitatea lui. Atent la îmbinarea de tonuri și contraste, autorul face dovada unui “condei fin”, a unei conștiințe artistice, în plin elan creator. Cu un clinchet hotărât de clopoțel... autorul ne introduce discret în atmosfera începutului de an școlar. Citind fragmentele respective, cu elevi gălăgioși, unii „plini de sine” ( cei din clasa a XI-a), alții timizi, abia intrând pe porțile liceului - nu poți să nu
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
Articolele Autorului CONFESIUNI (din volumul recent apărut „ÎN VESTIARUL INIMII) Semănai cu parfumul unei flori, dansând pe obrajii rușinați ai nopții îndrăgostite. * Aș fi vrut să fiu nisipul din trupul tău clepsidră. * În fiecare vineri gustam anafura trupului tău cu clinchet de post. * Inima ierbii murise pe buzele ciutei. Pădurea sta ascunsă după draperia lunii. * Dimineața părea o femeie cu trupul umezit de roua culcată-n poala cerului. * Oasele fluturilor lovesc florile cu perciunii străzii, când dimineața se furișează în patul
CONFESIUNI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343184_a_344513]
-
CLACA În casa bunicilor va fi clacă mare, bunica se pregătește ca de sărbătoare. Mă trezește si mă smulge din a mele vise Cu figura-i luminoasă, parcă nu dormise. Cozile bunicii poartă salbele cu cocoșei ce scot clinchete discrete sub basmaua ei. Și miroase tare bine a izmă si busuioc sau poate a iasomie că-i poartă noroc. Eu ma uit în ochii ei cu unde albastre, și gândesc că este zâna fericirii noastre. Fugi nepotă și-i
ARBORELE VIEŢII de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343191_a_344520]
-
de una singură. - Te înțeleg și ce pot să-ți spun decât că trebuie să fii puternică. Vei trece și peste acestea cum ai trecut și peste altele. - Mulțumesc, Mircea. Mai vorbim. Te sărut cu drag. - Și eu. Se auzi clinchetul telefonului închis de către iubită la celălalt capăt. Vestea cu accidentul vascular al mamei a căzut ca un trăznet. A rămas marcat de tragedia din familia iubitei. Urmările acestui accident sunt de lungă durată și starea de sănătate greu de recuperat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343548_a_344877]
-
interesante și controversate personalități ale prezentului. Într-o lume a totalei degringolade a societății românești, a conveniențelor ipocrite dictate de interese mercantile și/sau politice, a alunecării individului sub pragul acceptat al condiției bipedei sensibile și la altceva decât la clinchetul arginților Iudei, „Discursul” - evident naționalist!!! - al lui Mircea Chelaru este atipic și, fără îndoială, cel mai adesea deranjant. Atipic - pentru că avem de-a face cu scriitura, într-o frumoasă, curată și cuceritoare limbă românească, a unui militar - intelectual serios, care
O CARTE ŞI UN AUTOR, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343632_a_344961]
-
să fie contactat numai în caz de vreo mare urgență. Urcară în mașină și, în timp ce Gabi conducea, Ionuț povestea entuziasmat, Gabi zâmbea, la fel și Laura, era plin de viață puștiulică, o adevărată plăcere să-i asculți glăsciorul, ca un clinchet de clopoțel. Parcară mașina și, cu Ionuț de mână, unul de-o parte și de alta, străbătură bulevardul în căutarea magazinelor pentru cumpărături. Se opriră la o înghețată, era cald și o vreme superbă. Arătau ca o familie fericită, cu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378431_a_379760]
-
PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Spiritual > O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Într-o zi de octombrie pădurea-și ducea spre urechi, clinchetul ei din policromul toamnei de parca-ar fi fost un amestec de culori de pe paleta unui pictor. Văzând-o atât de frumos îmbrăcată, m-am hotărât să discut cu ea despre cer, despre soarele ce n-a obosit până acum îndeplinindu
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
E drept că plăcerile pentru muzică sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de gura zeului însuși, un zeu melod! Nu a avut nimeni până azi harul melodic întru obținerea dintr-un
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
Totul aici este plătit după cum s-ar zice. - Da, bine atunci, să mai dai câte un telefon când te lasă fata în pace, încheie tatăl său cu subînțeles. - La revedere papa, vă voi suna zilnic! Închise telefonul după ce se auzi clinchetul receptorului de la celălalt capăt al firului. La plecare, atât tatăl său, cât și mama sa i-au dat câteva mii de lei fără să știe unul de celălalt, pentru a avea de cheltuială și cel mai frumos a fost atunci când
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
torc În care țara? În țară cu munții din piatră de cremene Și păduri gemene Din brazi și molizi, iar mai jos Fagul și stejarul cheamă la întrecere Mesteacănul duios... În țara-n care se aud Sunete pe văi din clinchet de ape Cântec revărsat din ramurile moi Când păsări cu ciocul de aur Ne sunt oaspeți și adierea aproape... Râuri de argint, fluviul cu cantare triumfala Alunecă pe trupul pământului cu fala Peste tot, în toate - ape și păduri - viețuitoare
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
privește-n Lac. Că pe versul său romantic pus în graiul moștenit, și-a lăsat dor singuratic, Luceafărul din Zenit. Rapsozi iscusiți prin vremuri i-au pus versurile-n cânt, din care străbat ecouri de dor doinit la mormânt. Iar clinchetul de izvoare îi cântă poezie. Codrul să îl înfioare de tristă nostalgie. Somnoroase păsărele închid pleoapa nopților, să străbată pân' la stele, taină plină de amor. Teiul își scutură floarea pe al său pustiu mormânt, când ploaia-ntunecă zarea și
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
de vis, de armonie, de iubire. Doar locurile pădurene cântate de Maria Stroia sunt așa de natural scăldate în verdele, vioriul, cărămiziul, albul, rozul anotimpurilor. Între vocile cântăreților care au îmbrăcat cântecele în straiele naturii, cea a Mariei Stroia e clinchet de lăcrimioară! Glasul ei vibrează lirele inimilor ce-absorb binele, frumusețea, iubirea! Un frumos cuvânt și cel mai crezut îl spune despre artistă compozitorul și dirijorul Constantin Arvinte: „Acum mai bine de cinsprezece ani, pe pajiștea înflorită a cântecului popular
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
Acasa > Poezie > Delectare > IUBESC Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 2017 din 09 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Iubesc Cunună de vise împletește iubirea, În clinchet de înger plutește-n amurg. De doru-ți se-ngână în zbor alb privirea. Și sufletu-mi cere mereu să te ascult. Las totul în urmă și ani și dorințe, Speranțele toate la piept le țin strâns... Iubirea de semeni mereu
IUBESC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382108_a_383437]
-
vor duce în Paradis. Mângâierile îți vor fi ca niște îngeri ce-mi veghează somnul și de aceea prefer, să dorm cu capul la pieptul tău, simțindu-ți răsuflarea. O șoaptă de-ai să-mi spui, va fi ca un clinchet de clopoțel, sau ca o colindă de copil, într-o iarnă geroasă, ce mă va trezi la viață. Referință Bibliografică: DORINTA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2323, Anul VII, 11 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
DORINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380396_a_381725]
-
cer privește-n lac. Că pe versul său romantic Duce graiul moștenit, Ne-a lăsat dor singuratic, Luceafărul din zenit. Rapsozi iscusiți prin vremuri I-au pus versurile-n cânt, Din care stăbat ecouri De dor doinit la mormânt. Iar clinchetul de izvoare Îi cântă poezie, Pe codru să-l înfioare Cu tristă nostalgie. Somnoroase păsărele Închid pleoapa nopților, Și străbată până la stele După taină de amor. Teiul își scutură floarea Pe al său pustiu mormânt, Când ploaia-ntunecă zarea Și
ODĂ POETULUI NAȚIONAL de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379510_a_380839]
-
suflet pentru veșnicie Și tivesc cu ele inimi, gânduri, vise. Cozonacii Bunei cu miresme fine, Îndulciți cu-arome de surâs zglobiu Erau copți în vatra dragostei divine, Slavă aducându-i Celui veșnic viu. Retrăiesc mirajul clipei de-odinioară, Primele zăpezi, clinchetul angelic, Gustul de iubire, mâini de scortișoară, Tandră amintire din regat mirific. Brazii cu beteală, globuri, feerie, Iz de mere coapte, cântul din Psaltire, Prunc născut în ... Citește mai mult „Slava Lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
strâns în suflet pentru veșnicieși tivesc cu ele inimi, gânduri, vise.Cozonacii Bunei cu miresme fine,Îndulciți cu-arome de surâs zglobiuErau copți în vatra dragostei divine,Slavă aducându-i Celui veșnic viu.Retrăiesc mirajul clipei de-odinioară,Primele zăpezi, clinchetul angelic,Gustul de iubire, mâini de scortișoară,Tandră amintire din regat mirific.Brazii cu beteală, globuri, feerie,Iz de mere coapte, cântul din Psaltire,Prunc născut în ... III. NINGE CU MĂLINI, de Ines Vanda Popa , publicat în Ediția nr. 1808
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
după care presără prin iarbă semințe de clopoței. Zâmbind așa cum doar el știa să facă, ademeni un nor deasupra pădurii. Acesta udă semințele care încolțiră de îndată. La zâmbetul său, apăru și soarele printre ramurile curățate, iar clopoțeii înfloriră cu clinchete vesele, schimbând pe loc înfățișarea pădurii. Ca prin minune, în fața grădinarului apăru un iepuraș drăgălaș care îi făcu semne să îl urmeze. Mare îi fu mirarea lui Florea când văzu locul în care fusese condus. La picioarele unui copac bătrân
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
Articolele Autorului Îmi zâmbești cu genele înserării din apropierea stelelor, Și chipul îți e luminat de fosforescenta stare ce nu poate fi ștearsă sau adumbrită de altă tridimensională imagine. Mâna îți plimbi prin mătasea firelor viselor mele, aducând odată cu atingerea ta clinchet de șoptire în măiestre cuvinte-buchete cu petale-emoții din învăluirea nopții. Referință Bibliografică: Val / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2032, Anul VI, 24 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VAL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380973_a_382302]
-
argint și blănuri de opal. Un val de amintiri trece pe cumpăna-nnoptată! Zăpada înșiră ace de gheață pe geam Și-n astă puritate clipa îngreunată Naște la miezul nopții ``miraculosul An``... .................................................................... Într-o mare lumină de vis și eresuri, În clinchet de pahare și exuberanță Se-nfașă pruncul (cu mai multe înțelesuri) Îmbrățișat, fiind, de prea multă speranță. Referință Bibliografică: AN NOU / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1461, Anul IV, 31 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
AN NOU de LIA RUSE în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374387_a_375716]
-
Virginia Vini Popescu Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Prin grădina frumuseții ! Cântă seva din pământ În acorduri de vioară, Dând frumosului avânt La-nceput de primăvară! Clocotind de bucurie, Clopoțeii se răsfață! În clinchet de armonie, Se trezesc, din nou, la viață. Iarba verde râde-n soare, Spre albastrul necuprins. Este mare sărbătoare, Sufletele s-au aprins! În alai și-n flori cu clopot Înverzește pomul vieții! Ploaia dragostei dă ropot Prin grădina frumuseții
PRIN GRĂDINA FRUMUSEȚII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374635_a_375964]
-
Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2269 din 18 martie 2017 Toate Articolele Autorului Atâtea capete plecate Și tot atâta măreție,'n A ierbilor împărăție. Alcătuiri imaculate Ițite pe covorul verde, Le mișcă orice adiere Și în oceanul de tăcere, Clinchetul lor firav se pierde. Printre tulpini se țes alei, În țara gâzelor năuce, Azi, primăvara ne aduce Fermecătorii ghiocei. *** Referință Bibliografică: Atâtea capete plecate / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2269, Anul VII, 18 martie 2017. Drepturi
ATÂTEA CAPETE PLECATE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373408_a_374737]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > REVERIA Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului Text de Alexandra Abrudean (16 ani): Toate zgomotele din cafenea: vocile, bâzâitul aparatalului de espresso, clinchetele și zăngăniturile paharelor și farfuriilor îmi răsună în urechi, încât abia pot auzi melodia de pe fundal. Mă uit insistent la ecranul laptopului, care stă pe măsuța de lemn, și încerc să îmi adun toate puterile pentru a începe să tastez
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]