3,254 matches
-
-se la fereastra minusculă, zice: — Eu sunt îngrijorată mai mult de Stridie. Nu spune întotdeauna adevărul. Și, chiar în clipa aceea, ușa camerei de motel zboară dată de perete. Afară urlă sirenele. În televizor urlă sirenele. Luminile roșii și albastre clipesc halucinant prin perdele. În clipa aceea, Helen și Stridie dau buzna în cameră, râzând și gâfâind. Stridie duce o gentuță cu cosmetice. Helen își ține în mână pantofii cu toc. Amândoi miros a whisky și a fum. Capitolul 26 Închipuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Nu am cum să fug. Nu am cum să mă ridic în picioare. Ținându-mă strâns cu mâinile de nas și de gură, mă indepărtez, ghemuit, centimetru cu centimetru, lipit de temelia casei, ascuns. Și, dintr-odată, iute cât ai clipi, în timp de respir printre degete, mă podidește și pe mine plânsul. Suspin violent, de parcă aș voma. Mă doare burta. Am dinții adânc înfipți în palmă și îmi bușesc mucii pe mâini. Bărbatul își trage nasul, tare și bolborosind. Plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ei se întețește, învolburându-se și fumegând în bătaia vântului. Și, nu știu de ce, mă gândesc la Nash și la torța lui aprinsă. Helen zice: — Eu nu mă distrez! Cu mâna cealaltă zăngăne spre mine cheile mașinii. Apoi, cât ai clipi, Stridie și-a încolăcit brațul în jurul gâtului lui Helen, pe la spate. Dintr-o mișcare, o doboară la pământ și, în timp ce ea smucește mâinile ca să-și țină echilibrul, îi înhață poemul cuprins de flăcări. Descântecul de adormire. Helen cade în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie, și-și ridică privirea din pământ, uitându-se în ochii lui Helen. Zâmbește cu jumătate de gură și zice: — L-ai omorât pe copilul tău adevărat. N-ai decât să mă omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe indicatorul de la intrarea în localitate a fost vopsit numele „Shivapuram“. Nebraska. 17000 de locuitori. În mijlocul străzii, încălecând linia punctată, stă o vacă bălțată alb cu maroniu, pe care trebuie s-o evităm din scurt. Rumegând alene, vaca nici nu clipește. Centrul înseamnă două cvartale de clădiri din imitație de cărămidă. Deasupra intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la Mona, care încă mai citește din agendă. — Hai să mâncăm niște floricele trase în caramel, zice Helen. Uite, Carl se duce să ne ia. Și, cu agenda încă deschisă în mâini, Mona își ridică privirea. Cu gura ușor deschisă, clipește o dată, de două ori, de trei ori, repede. Oftează și zice: — Știți ceaslovul ăla pe care-l căutam? zice. Cred că l-am găsit. Capitolul 34 Unele vrăjitoare își scriu descântecele în rune, în simboluri ascunse și încifrate. După cum zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
împăturit al blestemului. Coșul de gunoi de lângă birou e plin de pahare de unică folosință pentru cafea. Bună, zic. Și Helen își ridică ochii. Are o pată de cafea pe reverul verde. Ceaslovul e deschis lângă dicționarul ebraic. Și Helen clipește o dată, de două ori, de trei ori și zice: — Domnul Streator! O întreb dacă vrea să mergem să mâncăm. Trebuie să-l caut pe John Nash și să-l înfrunt. Poate-mi dă ceva care să mă ajute. O vrajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au un asistent de ambulanță pe nume John Nash, îi spun, pe el trebuie să-l trimită. Dacă nu-l găsesc pe Nash, îi spun, n-are rost să se mai deranjeze. Helen îmi ia telefonul. Se uită la mine, clipind o dată, de două ori, de trei ori, încet, și zice: — Ce-ai de gând? Tot ce mi-a mai rămas, poate singurul mod în care-mi mai pot găsi libertatea, este să fac lucrurile pe care nu vreau să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută umple interiorul cald al mașinii. Șoferul conduce calm, cu o mare stăpînire de sine. Călătorii de pe primele locuri privesc înainte, clipind tot mai des, aproape adormiți. În spatele lor, unii dorm de-a binelea. Cînd și cînd, liniștea e zgîriată de zgomotul ziarelor împăturite ori despăturite de actor. Femeia cu guler alb se stăpînește cu greu să nu-și certe vecinul, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce-l cuprind. Celălalt, la pieptul mamei, doarme dus, agățat cu o mînă de gulerul paltonului. Actorul doarme rezemat de fereastră, absent la foiala femeii de alături, care, încălzită, își descheie paltonul și-și scoate gulerul. Cățelușa din brațele bătrînei clipește rar, atentă la privirea pierdută a stăpînei. Profesorul își lasă cînd și cînd palmele pe genunchi, apoi, cînd obosește, ori cînd simte că s-a odihnit, își încrucișează brațele la piept; cîteodată mai trage cu coada ochiului spre femeia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă n-ai ce face, găsește-ți alt mod de-a-ți umple timpul! Tocmai voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așeze pe oliță. La întoarcere, mergînd pe jos, ținut de-o mînă, copilul se oprește nedumerit lîngă bătrînă, privește întîi mirat, apoi cu plăcere în ochii cățelușului, întinde gîtul spre el și, deschizînd larg gura, exclamă un "am!" provocator. Cățelușul clipește de cîteva ori, plimbîndu-și limba peste întreg botul mic. Am? se aude o întrebare subțire, nedumerită, venită de la celălalt copil, care s-a trezit brusc la auzul glasului frățiorului, ridicîndu-se în picioare pe unul din scaune, prins la timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apucat broboada în care e învelit cățelul și trag cu putere de ea, luîndu-se la întrecere în a exclama cîte un "am!" tot mai convingător, să obțină un semn de prietenie din partea animalului, care s-a micșorat și mai mult, clipind rar. Lăsați cățelul să se joace cu copiii o roagă tatăl pe femeie, apoi, cînd cățelușa este lăsată jos, își ia băieții de mînă și se întoarce la masă. Nu mai sta așa, ce sfîntu'! spune el încet soției. Întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu copiii, nu cu ginerii și nici cu nurorile. Ești înfiorător! Ce să fac? surîde în șoaptă bărbatul. Am doi copii, nu-mi mai pot permite, în familie, să fiu un mare idealist, un mare domn!, ca Virgil Muraru. Bătrîna clipește des pe sub ochelari, lovită adînc de vorbele bărbatului, strînge cărțile de joc și, fără o vorbă măcar, se ridică, lăsîndu-se condusă de soț pînă la locul de pe saltea. Cu fărașul plin de mizerie, tatăl copiilor merge în capătul culoarului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dezbrace! Cît am să te mai suport, cît?! Ce dacă ești con-țăran cu soțul meu și prieten cu Doina?! M-am săturat să tot fiu dezbrăcată cu privirea! Și ai venit aici ca să fii dezbrăcată cu mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează de durerea loviturii, întinzînd încet brațele către femeia din fața sa, rămasă stupefiată, cu ochii măriți, încremenită. Palmele lui Mihai ating umeri hainei de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Noroc! După ce savurează whisky-ul băut, Lazăr se lasă mult pe spate cu scaunul, bate darabana cu buricul degetelor pe burta suptă de foame, ia apoi cărțile, începe să le amestece fără nici un chef, trage patru, le privește fără să clipească, iar le bate, iar trage patru, le bate încă o dată, le taie, plimbă pachetul prin aer, ținîndu-l între degetul mare și mijlociu, apoi, apăsîndu-l în centru cu buricul arătătorului, face să curgă spre masă un șir de cărți, deplasate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
listă; cum să trăim numai din salariul soțului?... Plecați, doamnă, lăsați explicațiile, că pierdeți trenul face Mihai un gest larg. Dau eu telefon la poartă să vă lase să ieșiți. Înainte de-a se retrage, femeia mulțumește cu glas scăzut, clipind o dată din ochii ei mari, dincolo de care Mihai ghicește gîndul neliniștit pentru copiii rămași acasă. "Iată, gîndește el viața are și-o altă față, mai reală decît cea văzută din crama lui Săteanu, ori din garsoniera mea, în care vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o întinde. Rîndul trei, locurile opt și nouă, lîngă colegul meu Vlad, cel care conduce autofreza. Mulțumesc! se bucură femeia, pornind mai departe, alături de el, la brațul lui, să n-o doboare vîntul, păstrînd tăcere, pentru ca la despărțire, în fața blocului, clipindu-i prietenește din ochii ei vii, să-i șoptească: Abia aștept să mă întorc la echipa de teatru. Mi-a fost dor de tine, Aura atacă prompt Mihai, șoptindu-și vorbele, cu ochii ficși în ai femeii, în vreme ce-i ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rîd bărbații zicînd că-n pat observă că tavanul ar trebui văruit din nou surîde ea, apoi, mușcîndu-și buza de jos, ca un copil prins la dulapul cu dulceață, ai cărui ochi însă știu să scapere drăgăstos, obținînd iertarea, fata clipește și ea, făcînd un gest de neputință: Iartă-mă! Precum vezi, ți-am dovedit că pot fi și vulgară. Ți se pare surîde Mihai. Tu nu poți fi vulgară, cum la fel de bine altele sînt cu prisosință, chiar și cînd șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
încă sub efectul cafelei instant, Carol visase că e o uriașă uzină chimică, la fel ca rafinăria ICI din apropierea casei părinților ei, din Dorset. Din vagin îi ieșeau o mulțime de țevi, dintre care unele deversau zăpadă carbonică, iar altele clipeau intermitent din becurile de avertizare protejate de o rețea din fire metalice. Capul îi era izolat undeva departe, pe niște reziduuri de țiței, iar fesierii ampli îi zăceau pe pasarela de beton. Omuleți cu căști galbene, conducând mici camioane galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
desfăcu cureaua și își lăsă pantalonii să alunece peste șoldurile rotunjite. Își scoase picioarele din papucii de casă, apoi se extrase din pantaloni, mutându-și greutatea de pe un picior pe celălalt, până ajunse să stea în chiloți în fața lui Alan, clipind nesigur. Alan se așeză cu spatele la oglinda înaltă, la fel cum făcuse și Bull chiar la începutul acelei zile ciudate. Se poate ca atingerea lui Alan să fi fost ușoară și profesională, numai că Bull simți că durase un pic prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Piatra magică este foartea grea. Nu e nimeni care să te poată ajuta. Dacă poți ridica această piatră, ia-o." Mulțumind regelui dragon, Manjusri s-a dus în fața pietrei și a rostit câteva descântece. Aceasta s-a transformat cât ai clipi din ochi într-o bilă foarte mică. O ridică, o ascunse în mânecă și plecă. Rămas uimit de tot ce a văzut, regele dragon fu cuprins de regrete. Când Manjusri ajunse pe Muntele Celor Cinci Vârfuri, acolo era caniculă mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Control științific: dr. Mircea Beuran” pe coperta interioară. Cât despre sintagma „sub redacția dr. Mircea Beuran”, am văzut ce e în stare să „redacteze” dl Beuran cu limba, darmite cu pixul... De ce a făcut-o? Ca să-și treacă fără să clipească acest furt în dosarul pentru titlul de profesor. Sindromul Elena Ceaușescu, colegă de bancă la limba română cu dl Beuran: cărți în care n-ai pus vreodată pixul, „colective” de autori, comisii tip Chicoș Rostogan și hop!, „prof. univ.” La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sau conduc organizații neguvernamentale care îi ajută direct pe cei nevoiași. Nu consideră că viața începe și se sfârșește cu politica. Ai noștri, în schimb, nu ezită să se afunde în ridicolul cel mai avansat, în grotesc, discreditând fără să clipească funcția pe care au avut-o în stat, doar-doar or mai apuca o dată să facă maselor cu mâna... Gesturi care pe orice om de bun-simț îl aduc în pragul vomei sunt comise cu gingașă nesimțire de bărbații politici ai nației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
În schimb, președintele Iliescu o ține pe-a lui: „Nu știu de unde a apărut zvonistica aceasta. Mie nu mi-a comunicat nimic!”. E a treia oară când constat că dl Iliescu e capabil să te mintă în față fără să clipească... Mă tot întreabă lumea cine o să câștige alegerile la toamnă. Nu știu și nu țin să câștige un anume partid sau alianță. Sper însă ca Ion Iliescu să le piardă. Sentimentul românesc al ființei în giptc " Sentimentul românesc al fiin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]