674 matches
-
a privi un desen, un crochiu, o fotografie, îti sînt suficiente cîteva secunde." Faizant i-a urmat la Figaro lui Sennep, dar Plantu, și asta cu atît mai bine pentru noi, este cel care face editorialul lui Monde într-o clipită. Ar fi ajuns el oare atît de repede la vîrful unei publicații în mod tradițional fără imagini, ca Le Monde, fără concurența mediumului hegemonic, televiziunea, fără baia de imagini publicitare redate și descifrate instantaneu, care determină noul peisaj urban? Fiecare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
De aici și surprizele, de genul: „Cum am putut să gîndesc sau să fac lucrul acesta?!”. Adevărul este că fiecăruia dintre noi ne plac autoiluzionările cu privire la sine. * „Bolile morale au un avantaj imens față de bolile fizice; ele dispar Într-o clipită prin Îndeplinirea dorinței care le pricinuiește așa după cum se nasc din lipsa unui anumit lucru.” (H. de Balzac) Totuși, neîncrederea pe care, de exemplu, cineva o extinde asupra tuturor În urma nerecunoașterii unora dintre meritele sale reale, sau ca urmare a
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
desenat, după informații corecte, descrie atât de bine imaginea domeniului, cu fiecare creangă și crenguță, Încât stăpânul poate vedea, stând În fotoliul său, ce are, unde se află și În ce stare e proprietatea sa și poate afla Într-o clipită În ce scop e folosită fiecare bucată”. Aceeași logică este necesară și unei administrații fiscale naționale: o formulă birocratică lizibilă pe care un funcționar Începător să o poată Înțelege și folosi ușor servindu-se de documentele pe care le are
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ordinea sa mecanică nu lasă loc creșterii, schimbării, adaptării și reînnoirii creative. Pe scurt, un plan baroc era o realizare de sine stătătoare. Trebuia Îndeplinit dintr-o mișcare, fixat și „Înghețat” pentru vecie, ca și cum ar fi fost munca de-o clipită a unor spirite din O mie și una de nopți. Un asemenea plan are nevoie de un arhitect despot, care să slujească unui monarh absolut și care să trăiască suficient de mult pentru a-și vedea viziunile Împlinite. A schimba
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și lumea musulmană barbară. Desigur, majoritatea credincioșilor americani nu au asemenea puncte de vedere, cel puțin nu Încă. De asemenea, mulți alți americani laici sunt foarte departe de asemenea poziții. Alt 11 septembrie ar putea schimba Însă lucrurile Într-o clipită. Dacă visul european, pe cale de apariție, poate să ofere o viziune alternativă mai capabilă să acomodeze schimbările tumultoase care au loc În lumea de astăzi, de la globalizarea economiei și creșterea șomajului la răspândirea terorismului religios, rămâne de văzut. Vom explora
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
e, În Europa, singura țară aptă a simți, iubi Orientul”2. Reacția este importantă, mai Întâi pentru că are o copioasă alură istorică, deși tocmai Înșiruirea acestor nume, care aparțin cumva aceleiași probleme 3, este o probă de uitare Într-o clipită a decorului european În care, se afirmă, cultura autohtonă ar avea o poziție unică de deschidere față de Orient. Eliade Înțelegând „ca nimeni altul că România e, În Europa, singura țară aptă a simți, iubi Orientul” - iată un topos Încă neclarificat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ce provoacă o reacție oarecare a sensibilității (și nicidecum doar ceea ce, potrivit opiniei lui Vladimir Maiakovski, se poate spune numai în versuri) are, căzând sub incidența privirii sale, șansa de a se face vers, și chiar se face, într-o clipită. Aidoma poeților din veacurile trecute, cel care scrie Manifest pentru sănătatea pământului (1980) întrebuințează versul la orice, îi impune toate corvezile la care e supusă vorbirea obișnuită. Recurge la el pentru a se confesa, a-și vărsa năduful, a se
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
nu se poate ieși. Soluțiile sunt extreme: sau asumarea până la capăt a dictatului sorții (cazul Siminei), sau suprema evadare. Damian își ia viața, recitând ca un ieșit din minți monologul lui Nero. Despărțirea de viață coincide cu reîntâlnirea, de o clipită, cu sine. „Pretextul biblic” Lui et l’Autre (1992; versiunea în limba română în același an) etalează, cu subțirimi de gând, dar și cu, pe alocuri, mici stridențe, o manieră postmodernistă. Cuprins de oboseală și, parcă, încercat de teamă, Iisus
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
pe el însuși. Se ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
totuși strălucitoare. Portavionul se făcea tot mai mare în stânga noastră, ne domina, ne aplatiza la suprafața apei. Părea că nu ne bagă în seamă. Un avion decolă, silindu-ne să ne astupăm urechile, un altul apunta, stăpânindu-și într-o clipită teribila energie. Vasele de escortă indicau, prin simpla lor prezență, firul punctat al direcției care ne era permisă. — Te-ai putea crede pe Potemkin, în fața escadrei guvernamentale, ai zis, cu ochii zâmbitori pe obrazul mânjit de negru. Era poate ultima
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ultimul rând, peste formula: „Person to contact in case of emergency.“ Răspunsesem la toate celelalte întrebări și mă pregăteam să trec un nume în dreptul acesteia... Numele cuiva apropiat, al unui prieten. M-am gândit la tine. La Șah. Într-o clipită, am revăzut o femeie cu părul alb, în mijlocul stepei... Îmi dădeam seama că voi erați singurele persoane ale căror nume le-aș fi putut scrie pe rândurile chestionarului. Singurele printre care mă simțeam încă viu. Noaptea, la spital, am scos
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
marcate de miracolul nașterii unui mânz pe câmp, sub ochii inocenți ai copilului: „Se ridicase mânzul - întâi pe un genunchi, / Apoi pe celălalt, pe o copită. / Și dintr-o dată lumea din haos se-nchega / Și-și părăsea pământul întâia lui clipită.” Poetul transformă mirarea existențială a adolescentului într-un prilej de rescriere a întrebărilor fundamentale privind sensurile ascunse ale lumii, întrezărite pentru o clipă în picăturile ploii, în curcubeul fântânii sau în gheața izvorului: „Acum a-nghețat. / Peste ape / Un flux de
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
muncit, un loc de plimbat, restul am uitat. -De aceea fug cât e ziua de mare?! -Desigur. -Și noi de ce fugim? -Să ne găsim și alte locuri! -Rostul nostru e s-o găsim pe mămuca! Cerul se întunecă într-o clipită, umbre grele se aștern pe crengi, frunzele tremură în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios și se ascunde după niște dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veverițele se sperie, tot mai greu se țin de crengile bătute de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sala și izul prafului de pușcă se răspândi imediat în atmosferă, contaminând-o. Veniseră Gardienii! Câțiva înghețară. Paralizară. Teama îi copleșise. Veniseră Gardienii și au pătruns în cantină! Războiul începuse! Unii, tot în această idee, s-au repezit într-o clipită spre cea mai apropiată armă și au apucat-o hotărâți s-o folosească. Nu apucaseră. Nu aveau de ce. Nu erau Gardieni. Nici Armata. Nu era nimeni. Era doar un elev din clasele mici, care, admirând un revolver, apăsase, din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mulți... Care e planul tău, Dutrumof? Planul meu... Nu-l poți schimba. Nu pe ăsta... Adevăratul tău plan, Dutrumof? De a cui parte ești? Disperarea și paranoia dispărură de pe fața sa, iar trăsăturile îi reveniseră la normal într-o clipită. Căutătura animalică a ochilor săi fulgerător fu schimbată în acea aroganță, supremație îngâmfată și privire ucigașă. Sângele său clocotit îngheță într-o secundă și calmul i se impuse. N-a fost deloc surprins. În schimb, pe mine m-a șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
șteargă orice urmă a Imperiului, așa că, în scurt timp, toate acele construcții magnifice din scurta perioadă de aur au fost dinamitate și reduse la mormane de praf. Atâția ani de muncă! Atâta pasiune și dragoste reduse la nimic într-o clipită! Apoi au început să-și dea seama că trebuie să umple cu ceva toate acele goluri din inimile orașelor de pe tot întinsul globului. Și au început să reconstruiască... au forțat la maxim economia mondială în încercarea lor de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
antrenat putea vedea cum fiecare fibră din corpul său era încordată și pregătită să reacționeze ca un fulger. În bezna cumplită, două sfere mici de foc începură să lucească. Acestea stătură câtva timp la fel de încordate ca și el. Într-o clipită se aruncară asupra Împăratului dezvăluind în întuneric două șiruri de dinți lungi de cinci centimetri și ascuțiți ca niște pumnale ce aproape luceau în lumina crepusculară a tunelului. Erau gata să-l sfâșie! El, fiind pregătit, avea sabia cu tăișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o anumită vârstă doar soldaților și filozofilor le e rușine să-și lase șoricul la vedere. Chicotește de unul singur. Se zborșește pe urmă la frizeri: — Ce-ați rămas aici nemișcați ca două statui? Nefericiții se fac nevăzuți într-o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
controla. Dacă ar fi răspuns pozitiv la avansul lui erotic, ar fi avut cea mai bună dovadă că da, într-adevăr, îl iubește. Că e respectat. Dar - până și în inconștiența somnului - Agrippina îl pune la locul lui. Într-o clipită este deasupra ei și în ea. Femeia se trezește cu o tresărire și murmură: Nu așa de adânc, dragul meu, să nu-i faci cumva rău ăluia mic... Cuvintele îl plesnesc ca o palmă. Începe să o tragă violent de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Jemima unde lucrez? ― În treacăt, zice Ben, întrebându-se de ce durează atât să lase un mesaj. Uite ce e, îți pot lăsa numărul meu? ― Sigur, scuză-mă. Stai să iau un pix, spune ea, întorcându-se la telefon într-o clipită. Bine, spune. Ben îi dă numărul, și-i transmite ca Jemima să-l sune cât de curând, după care își spun la revedere. ― Ghici de ce am făcut eu rost, îi spune Sophie Lisei, fluturând bucata de hârtie prin aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ar putea spune, pentru că nu se știe niciodată cum ar interpreta asta Diana Macpherson. ― Mă scuzați, mai spune ea, văzând că Diana nu mai e prin preajmă, iar ea își poate lua la revedere de la Nick. Mă întorc într-o clipită. Brațele lui Ben sunt încă pe umerii mei: sunt atât de nervoasă, încât parcă m-am și trezit deodată, și acum pot să văd totul în detaliu, pot să simt fiecare apăsare a brațului lui Ben pe corpul meu. ― Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ridicat din umeri, clătinând din cap. Știi tu, ăla care a scris Romeo și Julieta. Am auzit bine? Glumește? Am făcut ochii mari, nevenindu-mi să cred, dar apoi m-am gândit că glumește, că urmează să râdă într-o clipită. ― Shakespeare? am spus eu apăsând cuvintele, așteptându-l să izbucnească în râs. ― Îhâm, a dat el ferm din cap. Ăsta e. Grozavă carte. Nu a râs deloc, nici măcar n-a zâmbit. Ce mai puteam spune? Până la urmă, nu m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
făcut nimica rău. Ai turnat prea puțin lapte și prea multă făină, atât. Dar, fii pe pace! dregem noi acușica! Și să vezi ce de bunătăți or să mai iasă! Într-adevăr, mâinile fermecate ale bunicii au reparat, într-o clipită, totul. Vrei să-mi aduci câteva ouă? Da, bunico! Spune Sorina, având, încă, lacrimi în ochi și în glas suspine. Încetul cu încetul, toate astea dispar; chiar bunica a spus că nepoțica ei n-a greșit cu nimic! Nici n-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
scuturând franjurii șalurilor ca să zornăim din clopoței. Iar băieții s-au rotit și ei În sens invers ca să ne surprindă zâmbetele și să le numere. Ce fericiți eram că bătrânul avusese În sfârșit bunul-simț de a muri. Și-ntr-o clipită, toți anii aceia au trecut plutind pe lângă mine, și m-am pomenit din nou În apa sălbatică, având peste cincizeci de ani, vârsta bătrânului mort pe care mi-l amintisem. Iar băieții alergau acum pe maluri În uniformele lor verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și i-au pus-o pe față. — Mai e o mască de oxigen în ambulanță. Cine are nevoie neapărată, să urce! Eu am inhalat o gură zdravănă de oxigen și apoi i-am dat masca fetei care plângea. Într-o clipită a năvălit presa. Au înconjurat-o pe fată și au difuzat imaginea ei pe toate posturile. Cât timp i-am îngrijit pe ceilalți, am uitat complet de problemele mele. Cuvântul „oxigen“ mi-a trezit simțurile. Am realizat că și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]