1,539 matches
-
Și ucigătorii să fie Scutiți de pedeapsa dorită, Să piară din lume rușinea, Să piară credința în zei!” Ultimul vers, care probabil a impresionat mult mai mult publicul de atunci decât pe cititorul/spectatorul de azi, își găsește justificarea în clocotul de ură, în dorul arzător de răzbunare pe care o bună interpretare actoricească trebuie s-o fi transmis spectatorului antic. La Euripide, acțiunea nu se mai petrece în fața palatului, ci departe, la țară, în fața casei modeste a unui țăran, care
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ritmurile, poetul evocă locurile natale, vatra aromânilor de la sudul Dunării (Doleani, satul meu frumos, Crușova, sat minunat), istoria tracă (Frumoasă, neuitată Macedonie), pe Alexandru Macedon („Strămoșule, falnicu-ți nume/Solar străluci-va în veac./ Țâșnit ca un fulger în lume/Din clocotul sângelui trac”) și deplânge pierderea graiului din străbuni (Strigăt, O vorbă), pe care îl socotește „limbă veche-mpărătească”. Unele texte sunt pasteluri (Toamnă în Pind), iar un ciclu de balade (Balada căpitanului Dona, Balada voinicului căzut în luptă, Balada tânărului întors
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290723_a_292052]
-
blugi și maiou, cu o față brunețică și încinsă de căldura ce se degaja, cu o șepcuță albă, de vară tocmai scotea tigaia pe vatră; pe margini aluatul era copt, bine rumenit, iar în mijloc brânza fierbea, făcând broboane de clocot. Bărbatul avea lângă vatră o căldare cu apă limpede, în care pluteau încă vii răcușori, melcușori și tot felul de vietăți oceanice. Luă dintr-un cuier un fel de polonic mare, găurit; îl introduse în căldare și pescui ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ușoară: iei o ingenuitate, un tată nobil, o mamă iubitoare, un amant frumos, un intrigant cu pălăria mare și cu ochii boldiți, un pahar cu apă în care se toarnă sare, un pumnar, le amesteci toate bine, le dai cinci clocote, ca să iasă cinci acte, și în sfârșit te duci acasă, mulțămind Domnului că toate relele din lume sunt trecătoare. Două dame, un fante de cupă, doi rigi și câteva articole din codul penal formează tot calabalâcul intelectual al dramelor de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
lucruri făcute de mâna omului care ne adumbresc. Și acest lucru este valabil până și în legătură cu carnea de pe masă, căldura din țevi, cerneala de pe hârtie, sunetele din aer, astfel că toate lucrurile sunt la fel, au aceeași greutate, același rang, clocotul furiei lui Dumnezeu pe pagina unu și vânzările de la Wieboldt* pe pagina doi. Externe și la fel. Ei bine, atuncea ce îți justifică existența, așa cum s-ar cuveni? Aceste realizări tehnice, care încearcă să te facă pe tine să exiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să-l ucizi încet, acolo, în viscol... Apoi, istovită, se acoperă mai bine, continuînd să plîngă, strîngînd în dinți colțul cearșafului. *** Pá-pa, páaa-pa!! izbucnesc copiii fericiți cînd văd în farfuriile din față bucățile de carne de porc fiartă într-un clocot, apoi rumenită pe cărbuni. Tatăl pisează cu vîrful cuțitului bucățele de carne, iar studenta și soția le dau copiilor, după ce le mai frămîntă între vîrful degetelor. Au mai mîncat carne de porc? întreabă țăranca, apropiindu-se. Nu. Nu știu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
rochiile. Emma simți că e de datoria lui să înoate și să caute cât mai mult posibil. Îi părea foarte rău de bietul Zet și ar fi dat orice să fie el cel care-l găsește. Vedea mereu căței-fantomă în clocotul valurilor verzi. În cele din urmă, renunță și el. Brian a fost următorul și Tom, ultimul. Nu s-a făcut auzit mult așteptatul strigăt: „Iată-l!“. Fără se uite unul la celălalt și dârdâind de frig, virtualii salvatori se grăbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de se mai putea strecura prin gaură și muchiile de piatră îi zgâriară trupul gol. Se așeză pe una din treptele mai plate care duceau în mare, ca să-și recapete suflarea, și își spuse: „Încep să îmbătrânesc“. Se aruncă în clocotul valurilor de la baza stâncii și ieși la suprafață când simți gheara de gheață a apei. George era un înotător bun și își croi drum spre larg, cu mișcări de vidră. Pe măsură ce apa îi scălda capul și umerii, își spunea: „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe care flacăra scremută a economiei socialiste În versiunea ceaușistă nu reușea să o Încingă decît spre după-amiază, În timp ce taică- tău turna În tine ceai de tei, ca să te dezghețe. Uneori, vara, cînd orașul ăsta prăfuit de cîmpie dădea În clocot, rămîneați peste noapte să dormiți În atelier, vă adăposteați de nopțile caniculare Între zidurile răcoroase ale vechii case boierești. Nea Goguță Îți făcea capul pătrat de fiecare dată cînd te prindea prin atelier - avea această dambla să povestească lucruri care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și de ritmată, Head Like a Hole, care ne dărîmă complet sistemul, tot ce știam despre muzică. Nine Inch Nails sînt promisiunea unui viitor care ar trebui să fie ceva ce nu s-a mai văzut, adrenalina noastră dă În clocot, sub supravegherea lui Stancu; fiind și el om, stă să-și desăvîrșească cultura electro-muzicală, căscînd, Îmbujorat, ochii și urechile la discuțiile noastre mai mult decît animate. Your head like a hole/ Black as your soul/ I’d rather die/ Than
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu ești Întreg la minte”, se lăsă bătrânul păcălit, „și nu spui că vezi tot soiul de prostii. Altceva ce mai zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Dădu câțiva mărunței unui puradel care Îl ajută să-și care marfa până În piața de peste drum. Aici nu se lăsă Înfiorat nici de zbenguielile vrăbiilor ce cuibăreau sub acoperiș, nici de mirosurile pe care atâta și le dorise, nici de clocotul și nici de zarva omenirii. Nu pricepea ce se petrecea cu el, ce căuta el acolo, străin și stingher În acel furnicar amețitor. Câte unii se izbeau de el și-i ziceau să se dea din drum. Când tocmai se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În următorii ani, Securitatea, constatând starea de spirit foarte încordată a poporului, a evitat noi abuzuri. Se temea de o izbucnire, mai ales în condițiile în care în Uniunea Sovietică și în alte țări socialiste interveneau schimbări democratice. Până la urmă, clocotul a răbufnit, iar Securitatea, în ansamblu, s-a ferit să se opună fățiș. Începea perioada de tranziție. * Epurarea masivă efectuată în administrație și învățământ a creat o lipsă acută de cadre. Se impunea imperios înlocuirea lor. Dar se dorea numirea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
importanță literară este nulă. De observat ar fi doar aria tematică diversă: viața evreiască în romanul Aviva, fiica ghetoului (1947), copilăria în Școlarul roșu (1950) și în Micul patriot (1950), memorialistica în Prăbușirea Doftanei (1947), Soarele din anii grei (1951), Clocote (1954), istoria în Scântei în beznă, șabloanele ideologice fiind atotstăpânitoare. SCRIERI: Ioan din Marghita, București, 1946; Aviva, fiica ghetoului, București, 1947; Prăbușirea Doftanei, pref. Teodor Rudenco, București, 1947; Herbac din Mărghita, București, 1949; Ocsko Tereza a fost ucisă!, București, 1949
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
Mărghita, București, 1949; Ocsko Tereza a fost ucisă!, București, 1949; Micul patriot, București, 1950; Scântei în beznă, București, 1950; Școlarul roșu, București, 1950; Procesul, București, 1951; Soarele din anii grei, București, 1951; În țara constructorilor comunismului, cu ilustrații, București, 1953; Clocote, București, 1954; Povestiri din anii grei, București, 1954; Anii mâniei, București, 1956; Eșecul bandei V5, București, 1957; Povestea unei mame, București, 1957; Pavilionul revoluționar la catarg (în colaborare cu N. Bârdeanu), București, 1959; Tinerețe (în colaborare), București, 1962. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
catarg (în colaborare cu N. Bârdeanu), București, 1959; Tinerețe (în colaborare), București, 1962. Repere bibliografice: Eugen Luca, „Scântei în beznă”, CNT, 1950, 207; Mihai Novicov, O carte care trebuie citită de cât mai mulți, FLC, 1950, 34-35; Ștefania Popovici, Romanul „Clocote”, IL, 1954, 4; Valeriu Râpeanu, Un grăitor document de viață, GL, 1955, 20; Leonard Gavriliu, „Eșecul bandei V5”, O, 1958, 1; Aurel Butnaru, „Povestea unei mame”, IL, 1958, 2; Elena Stan, Lupta partidului în ilegalitate reflectată în romanul actual, TR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
elev de liceu, prizonier în atmosfera sufocantă a unui „loc în care nu se întâmplă nimic”, a unui „târg unde se moare”. E îndrăgostit de Uruma, a cărei făptură îi deșteaptă în sânge vuietul pădurii nebune de altădată și tot clocotul sălbăticiei magnifice din alte timpuri. Sănătoasa primitivitate, lumea arhaică, datinile și rânduielile proprii umanității necorupte, originare, sunt elogiate și în Șatra, roman ce urmărește odiseea tragică a unei comunități de țigani în timpul războiului. Rădăcinile sunt amare (I-V, 1958-1959) nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
du journal de notre parti l’organe de ses rancunes personnelles”, exprimau un adevăr, chiar dacă intransigența poetului deranja de fapt cine știe ce combinații de culise. În orice caz, invectivele nimicitoare din Scrisoarea III îmi par de o frumusețe irezistibilă; forța imprecației, clocotul mâniei și gheața disprețului întrec la Eminescu toate motivările actualității și toate datele inițiale, căpătând un caracter definitiv și absolut, cu o putere perpetuă de exorcism. De asemenea, găsesc această sublimă putere a invectivei, această încântare prin violență și ultragiu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
făcut din cap ca un corp al omului. SCHWEINDI: Animalul din d-voastră își latră iar în aer liber animalitatea. O însămânțare copulativă e ceva aproape exclusiv spiritual. D-voastră târfă ordinară de-a curmezișul lumii, sunteți un om în clocot, o bestie sub formă de om. KARLI (se ridică): Eu sunt o ființă sănătoasă. Chiar și mama mea bună a spus mereu celor mai mari copii, că taică-miu se trage probabil din natură, că tata era probabil o corcitură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
capabilă să trăiască, adică anume prin mine. PIANISTA: Și dacă el nu vrea să aibă de-a face cu oala ta de presiune supraexcitată? COMPOZITORUL: Și dacă el nu vrea să aibă nimic de-a face cu gaura ta în clocot, în care se coc la moale urmașii, ei? IMPRESARUL: Voi trebuie să fiți oamenii întunecați și negri ai capitalismului. Că prea multe puteți să apucați. Și când lumea se oferă colo, atunci voi nu vreți să o vreți. Dar voi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
stătute... sunt important pentru asigurarea posibilului. PIANISTA: Așa-i, când se trimit spre a fi date numele unor lucruri, atunci meterezele sunt deja construite. Victimele se îngroapă și dorm singure cu sfințenia de oțel a jurmântului sfânt. Făptașii fierb în clocot la Pol, în gheața veșnică. CÂNTĂREAȚA (se așază în fața compozitorului): Grasă și jegoasă am fost cât am fost să fiu în lumea copilăriei. Dar bucățile de muzică mi-au cântat departe de mine pietrele mele de grăsime odată cu mine. Nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
din partea acestei speranțe că se vâră cu atâta sânge energic în producerea de materii prime pentru comerțul liber cu oameni, chiar dacă seara trebe să stea să-și tragă sufletul, respirând aburul de la supa din carne de oameni care dă în clocot. TATĂL LUI MARIEDL: Nu, nu, nu. Zic un Nuartos, un Nu proaspăt stors. către Fiu Hai, și tu, zii și repetă și zii un Nu curat. Că doar o mai fi încă... Și pe urmă încă pestrițul, originalul și adevăratul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și își împlinea îndelunga visare a tinereții, socotindu-se întruchiparea tipului de amantă pe care îl râvnise atât de mult. De altfel, Emma încerca satisfacția răzbunării. Nu suferise destul?! Dar acuma triumfa, iar dragostea, atâta vreme înăbușită, izbucnea întreagă, cu clocote de veselie. Le gusta din plin, fără remușcări, fără îngrijorări, fără zbucium 199. Dacă acceptăm enunțul exclamativ, singurul fragment care apare indubitabil în discursul indirect liber (" Nu suferise destul?!"), vocea eroinei și a naratorului sunt atât de bine amestecate, încât
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
al inconștientului"97. Din această perspectivă, satul românesc stă sub auspiciile autenticității. În același timp, autenticitatea exprimă calitatea fundamentală a existenței, esența, ființa. De "contact originar cu viața" va vorbi și Camil Petrescu într-un sens bergsonian, de intrare în clocotul și ,,imediatețea vieții". Autenticitatea tinde să devină deci adevărata realitate artistică, supremul atribut al artei, esența și specificul artei, dat fiind subiectivismul ei funciar. Condiția autenticității artei este recunoscută azi din plin de către esteticieni, în baza unor factori definiți și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a timpului vorace, se reduce la o constatare filozofică obiectivă, aproape neutră: Pe sub noi șuieră trenuri albastre. Se duc în piatră. Se duc în noapte. Pe sub noi trec rotitoarele astre cu explozii rostite în șoapte. Pe sub noi puhoaiele negre în clocot. Se duc în Ereb. Se duc în uitare. Peste noi străveziul, giganticul clopot al cerului sună ca luna în mare. A căuta sensuri acolo unde totul pare lămurit e o îndeletnicire de hermeneut, nedisprețuitor de fantezii; modernul corăbier de sunete
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]