1,324 matches
-
codrul o consfin???te ?i o sacralizeaz?: „ ?i de-accea tot ce mi???-n ?ara asta, râul, ramul Mi-e prieten numai mie, iar???ie du?mân este ". ??i abia plec? b?trânul... Ce mai fream?ț, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot ?i de arme ?i de bucium ". „ Pan 'ce izvor?sc din veacuri stele una cate una ?i din neguri, dintre codri, tremurând s arăt? luna... Doamna m?rilor ?-a nop?îi vărs? lini?te ?i somn ". În aceste
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Încercau să blocheze accesul spre fluviu. - Fără prizonieri!! se auzi strigătul lui Ion Moț, care simțea că dincolo de moartea lui Oană și a lui Lacrămă nu mai poate fi decât o răzbunare fără sfârșit. Ucide! - Ucide! se auziră alte strigăte clocotind de mânie. Nu mai erau folosite arcurile, nu mai erau folosite lănciile, nu mai erau folosite scuturile. Nu era decât o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
uneori. Un coleg de cămin, african (senegalez, după alură) prepară un "ceva" greu de definit, amestec de banane coapte, rădăcini de manioc, făină de furnici și oase de hipopotam, habar nu am ce tot adăugă el în imensa oală ce clocotește pe foc. Știu însă că niciodată în viață nu am mai simțit un asemenea miros anti-gastronomic (dacă fac excepție de la mega-supa din cozi de vaci pe care o pregăteau tot africanii, dar la Geneva). O duhoare de ciorap mucegăit prăjit
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
stâng, până aproape la colțul gurii, sub nas. Apoi, și nasul, îi era mare și borcănat, cum îl au unii dintre mongoli. Însă, mai mult decât toate acestea îți atrăgea atenția și te îngrozeau ochii lui de fiară, în care clocotea atâta ură cât nu putea încape decât în adâncimea și întunecimea iadului... Acesta era Timur Lenk. Poftim, acum, de încearcă să faci un tablou care să și semene cu dânsul și care, pe deasupra, să-i mai și placă! Era, oare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
din Institut. Cine a decis?, am întrebat eu. Comitetul Județean de Partid. Nu ți-a mai dat avizul de funcționare pentru anul 1975... Mergeam spre casă. Trist. Tăcut. Abătut. Și cu fiecare pas, simțeam cum întreaga mea ființă se zbătea, clocotea: Nu! Nu se poate!... Cu diplomă de merit! Cu teza de doctorat predată, urmând doar să fie susținută! Nu se poate ca așa, dintr-o dată, să fiu scos și lăsat pe drumuri!... Mă voi bate până-n pânzele albe! Voi merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
suedeza, are doi copii, soția este infirmieră medicală și lucrează aici de zece ani. I-am reținut și numele: Ion Merica. Ne-am reîntors la masă. Un ospătar tocmai ne adusese fiecăruia câte-o pizza cu gângănii vii, în brânza clocotită din mijloc. Avea un miros aproape insuportabil și atât eu, cât și cei doi elevi am prins a alege cu furculița și cuțitul aluatul și brânza din zonele rămase fără acele vietăți de mare, de care n-am putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
erau goi la masă. Mă uitam la ei cu uimire - se prepara o supă de urzici, și în oala mare era o broască. Totul mă scârbea. M-am apropiat de mașina de gătit și am pus un capac peste oala clocotind - cu gândul că broasca se va înăbuși de abur, pentru că n-o puteam scoate de acolo! Ce vis! Foarte diferit de ale altora - visez așa cum este în realitate, cu simboluri foarte clare. Lionel mi-a trimis din nou 10 000
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru mine, care, aparent, nu mă obligaseră, dar mă determinaseră ca, de bună voie și nesilită de nimeni, decât de propria mea voință, să îmbrățișez munca de activist al partidului. Eram eliberată de griji și bucuroasă. Plină de energie, tânără, clocoteam de dorința de a munci, de a fi folositoare. Gândeam că nimic nu poate fi mai rău decât viața pe care o avusem în fabrică în ultimele luni, umilită, fără activitate și salariu. Singurii bani primiți erau cei de pe concediul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rele, și care pe deasupra mai era și sodomit, Încă unul. Se pare că soiul acesta rău Îți stârnește dumitale simpatiile. Dante se aprinse și se apropie amenințător de cardinal. Dar acesta nu părea să ia În seamă furia care Îi clocotea În piept. Din nou, Îi flutură raportul dinaintea ochilor. - Știi, messer Alighieri? Oamenii din secretariatul meu care s-au ocupat de cazul dumitale au o teorie. Închipuie-ți, sunt convinși că totul se trage de la moartea tatălui dumitale. Un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a protecției. Cupa din care băuse, În ultima sa zi pe pământ. Federicus Rex Imperator... Un freamăt Îi străbătu lui Dante șira spinării. Se grăbi să depună, cu respect obiectul pe masa de scris. Aurul parcă devenise incandescent și Îi clocotea Între degete. Nu o cupă de vin, ci de moarte. Cu aceasta fusese ucis Frederic. De un mișel, de un „om neîntreg”. Fixă chipul filosofului, deja neclar printre umbrele serii. Ca și când un geam de cristal s-ar fi interpus, Îndepărtându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzu apropiindu-se de cristelnițele pline cu apă și poticnindu-se pe marginea uneia dintre ele. Se legănă o clipă, căutând sprijin În gol, după care se prăbuși cu capul În jos În bazinul rotund, scufundându-se până la genunchi. Apa clocotea din pricina eforturilor pe care bătrânul le făcea ca să iasă din nou la suprafață, iar picioarele i se zbăteau cu disperare. Sub apele purificatoare, mâinile sale nu izbuteau să se agațe de nimic, alunecând pe suprafața netedă a vechii marmure romane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pregătind memorii pe care le-au înaintat la Belgrad, privitoare la anexarea Banatului românesc de către Iugoslavia. Prin declarațiile înaintate anchetatorilor și-au recunoscut „faptele mârșave” și modalitățile prin care primeau directive de la „clica titoistă de la Belgrad”. Orice român, susține articolul, „clocotește de mânie contra acestor dușmani”, motiv pentru care muncitorii din țară, inclusiv cei din județul Gorj, „au cerut ca să se aplice acestor bandiți pedeapsa cea mai gravă”. La 7 august 1950, Tribunalul Militar București a condamnat la moarte sau la
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
al tău nume l-au răpit. Este imposibil de esprimat bine prin cuvinte acea impresiune înălțătoare ce te pătrundea la auzirea acelor vuiete. Sunetele clopotelor împreunate cu trăzniturile bubuitoare ale săcălușelor parcurau munții departe - departe, și mult în urmă auzeai clocotind ecourile repețite. Mai adauge la aceste splendida luminație din mănăstire și strălucitoarele focuri aprinse pe piscurile de primprejur: ș-o fericită iluzie te răpește și te transpoartă în timpurile când viteazul pe care-l celebrăm după patru secole sta cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
zâmbet superb să contemple încrețiturile de la suprafață. Trebuia să știi, ca să poți înțelege cum trebuie lucrurile, așa ca mine, că de Ziua Armistițiului în 1922, când Bunica și-a sucit glezna în timp ce cobora pe scări la ora unsprezece și fabricile clocoteau de zgomotul lor solemn de celebrare, iar ea ar fi trebuit să șadă cuminte, Cinci Proprietăți a luat-o în brațe în timp ce ea blestema și se strâmba de durere și a alergat cu ea în bucătărie. Dar memoria ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
uite ce față are! Uite!“, rânjind și strângând muștiucul port-țigaretului între gingii, lăsând fumul din țigară să se strecoare în sus. M-a prins o dată în strada pe care tocmai o pavau, mestecând smoală dintr-unul din cazanele în care clocotea, împreună cu prietenul meu Jimmy Klein, a cărui familie nu era în grațiile ei, și m-a pus pe lista neagră o bucată bună de vreme. Aceste perioade se înmulțeau vertiginos, căci poznele mele erau din ce în ce mai grave. De la supărarea pricinuită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
rânduri, cu un centimetru în jurul gâtului. Aproape că nu-l mai recunoșteam acolo, printre oglinzi, carpete, șiruri de umerașe cu haine, cu opt etaje mai sus de Loop; era mare, rapid și ocupat, cu un trup zdravăn și cu sângele clocotindu-i în vene, în obraz. Eu lucram jos la un raion cu solduri, sub nivelul trotuarului, zărind și auzindu-i pe cumpărători cum trec peste cercurile verzi de sticlă care erau prinse în betonul caldarâmului, cu poalele hainelor grele fâlfâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
gura. Mi-a spus: Domnule March, contez pe ajutorul dumitale. Imediat m-am simțit copleșit. I-am zis: Sigur, bineînțeles. O să fac tot ce-o să pot. M-a scuturat un fior de bunăvoință. Judecata mi-era încețoșată, însă sângele îmi clocotea în vene. Cu ce pot fi de folos? Păi poate ar fi mai bine să îți spun care e situația. Hai să scăpăm de aglomerația asta. Da, am fost eu imediat de acord, privind în jur. Ea a crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu apucasem să mă uit încă la Chicago de când mă întorsesem. Ei bine, iată-l din nou, vederea de vest de la fereastra aceasta, acest oraș cenușiu și noduros cu chingile negre și dure ale căilor ferate, cu industria uriașă ce clocotea și vaporii ce tremurau în aer, cu suișul și coborâșul stadiilor în care erau clădirile în construcție sau demolare asemeni unor platouri, și peste toate acestea diversele puteri și sub-puteri ședeau ghemuite și priveau ca niște sfincși. O muțenie îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în apă. Fumul negru a început să se ridice în culoarea pură a aerului. Am continuat să îmi flutur cămașa. Parcă simțeam deja brațele Stellei cum îmi înconjoară talia și fața ei atingându-mi umărul. Și între timp sufletul îmi clocotea de gânduri ucigașe la adresa nebunului ăla de Basteshaw, care ședea la coada bărcii cu brațele încrucișate. Mă înnebunea această priveliște. Dar iată că nu se mai zărea nimic la orizont și a trebuit să mă întreb dacă nu cumva îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de nepractic ar fi fost acesta. — Nu știu ce anume le-aș fi spus. Probabil că aș fi bâiguit ceva idiot. Dar, fir-ar să fie! Zău așa! Nu suport să văd că cineva care a comis o crimă scapă basma curată. Clocotește sângele în mine! Și-a suspendat însuflețita pledoarie doar atât cât să primească sprijinul unei priviri de simulată empatie din partea doamnei Silsburn. Aceasta din urmă și cu mine eram acum cu totul răsuciți, supersociabil, pe strapontinele noastre. — Vorbesc serios, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
regulă, am spus. Iar în casă s-au investit și banii ei, nu numai ai mei. O să împărțim lucrurile pe cale amiabilă. Ești absolut formidabil! spuse Rosemary. Nu simt la tine nici un strop de amărăciune. Dacă aș fi în locul tău, aș clocoti de furie. Te-ai purtat cu omul ăla de parcă ți-ar fi fost cel mai bun prieten. — El este încă cel mai bun prieten al meu. — Văd că iei lucrurile cu multă detașare, spuse Rosemary. Vezi numai să nu exagerezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înșelat m-a afectat profund. Dar cred cu adevărat că m-ai iubit în tot acest timp. Așa că n-ai motiv să te simți vinovat sau îngrijorat, dragul meu Martin. Nu mă simt nici vinovat, nici îngrijorat, pur și simplu clocotesc de furie, am spus. Nu vreau să mă ajutați să trec prin încercarea asta. Nu vreau decât să mă lăsați amândoi în pace, în sfârșit! — Te înșeli în privința dorințelor tale, Martin, spuse Palmer. Nu e ușor să scapi de chinurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
După o clipă, când m-am simțit în stare să vorbesc din nou, am zis: Îți dai seama că sunt absolut uluit. Fii bună și lămurește-mă! — După ce m-ai scos afară în grădină, n-am plecat acasă, spuse ea. Clocoteam de furie. Îți explic imediat de ce. M-am dus la Biblioteca Universitară și am încercat să citesc ceva, dar n-am reușit. Apoi am intrat undeva să beau o cafea și apoi m-am dus acasă. Eram îngrozitor de amărâtă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dezorientat. Unde se evaporase? Auzise parcă un zgomot înspăimântător, lugubru. Și îl durea un braț, înțepenit parcă în urma unui efort violent. Pe urmă sărise în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că era capota mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bizare perioade“. A urmat și un alt semn prevestitor, la care am fost eu însumi martor. Pârâul lui Lud, „Micul poznaș“, modestul izvor cald din Grădina Dianei, s-a însuflețit subit și a început să zvârle jeturi puternice de apă clocotită până la o înălțime de șapte metri (când am fost eu de față) și, ulterior, până la zece metri. Câteva persoane care la prima erupție a jetului se aflau prin preajmă, au suferit arsuri serioase. Grădina a fost închisă. Izvorul și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]