1,113 matches
-
e frig, sunt răciți, bolnavi copți, le curg franjuri de muci și li se înnoadă sub bărbie și li s-au umflat ochii-n cap cât cepele... Și ce dacă se scapă pe ei pe culoare până să ajungă la closet, de lasă dâre de balegă ca vacile, că tot ei or să spele, vezi de treabă, trimite-i numai după teu și cârpă și-s băieți de-nțeles, bine crescuți, că doar cine i-a crescut dacă nu noi? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Velicu, deh, ce-o fi zis el, că-i face un bine văzând-o așa pleoștită, mereu întoarsă pe dos și fără chef și mai dăi dracului cu căninele lor, păi, bineînțeles că nu face de ea. La mătură, la closete, deh, asta-i libertatea și democrația... Păi, la prezența și aspectul ei, nici nu s-ar pune problema, și lasă c-o să-i găsească el ceva, un post de secretară sau dispeceră... O vreme chiar se lăsă În nădejdea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe lângă afacerea aia. Păi, viață de trăit, de s-o fi ținut nu doar pe Mirela și pe nevastă-sa, ci încă trei-patru femei cu trei-patru rânduri de copii. Măcar că nu dispăruse peste noapte ca să-și trimită salariații la spălat closete, IMGB-ul fusese pentru Velicu cam ce fusese pentru Mirela cantina concentraților. I se tăiase de-acum și lui. Nu mai putea să fure fiare și nici salariul nu mai era ce fusese, și totuși nu era ăla care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în chestia asta. În Italia, da, îi povestise ei Getuța că-n Italia îți găsești mai ușor de lucru decât în alte părți. Să muncești la negru, bineînțeles, în restaurante, la spălat vase, la spălat pe jos sau la spălat closete. Nu-i e greu și nici rușine. Acolo munca-i plătită, da, muncești pe bani adevărați. Nu ca aici, pe bonuri de masă și tichete de tramvai de fapt, ba de multe ori nici pe-atât... Fetița asta habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Fir-ar să fie! Nu poți termina odată cu povestea asta?”, izbucnea tata, când mama o istorisea iarăși la telefon. „Să termin? Cum adică? Doar e nostim. Soția ta aduce pe lume un copil, iar tu, între timp, speli colacul de la closet”, răspundea mama zeflemitor, acoperind receptorul cu mâna. „Încetează odată. De ce trebuie să asculte băiatul toate astea?” „El a înregistrat de mult, de mult totul. Însă nu te teme, are capacitatea să discearnă. E inteligent.” „Nu poți să-ți ții gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
auzea pe tovarășul. Când începea emisiunea politică, încremeneam toți pe unde ne găseam în clipa aceea: tata cu puloverul tras peste cap, mama cu o farfurie în mână și cu șervetul de vase în cealaltă, iar eu pe colac la closet. Rămâneam pe el uneori și o jumătate de oră, pentru că ușa băii scârțâia ascuțit și, dacă smuceam de lanț, apa din rezervor gâlgâia, făcând prea mult zgomot, încă nu se inventase un sistem de tras apa special pentru emisiunile politice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
altceva, numai pentru spălat pe mâini nu. E liber și toate ușile sunt larg deschise. Nu, m-am înșelat. E cineva, totuși. Îl văd pe Liam O’Connell în compartimentul pentru persoanele cu dizabilități. Stă în genunchi, aplecat peste capacul closetului și întinde niște linii de cocaină pe suprafața neagră, strălucitoare. Are tricoul ridicat din cauza poziției și pot zări un tatuaj care se oprește exact deasupra feselor. E scris cu litere gotice, nu-mi dau seama ce înseamnă, mă chinui însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
își confecționează Fratele o reintroducere dramatică, aducând cu sine un iz de clor și agitând cu frenezie o bucățică sfâșiată, dintr-o pagină jegoasă de jurnal. Uită-te, ca să râzi și tu, ce-am putut găsi aici, sub scară, la closetul comun al Bossului și al băieților veseli, de la "Foi de plăcintă & co"! Un articol de ziar. Un articol despre Georg Cantor. N-am autorul. Uite și titlul: "Aleph 1, Aleph 2, Aleph 3, Tau și Cardinalele transfinite" . Doamne-Dumnezeule! E, oare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
așa și este, cum te văd și cum mă vezi! întărește Fratele, luând o gură îndestulătoare din sticla de pălincă, chipurile, autentic-ardelenească, adusă de Iulică la priveghi și dându-i-o mai departe, lui Dănuț. M-am prins fulgerător, în closet, în clipa în care am observat data gravurii...! În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de apa care șiroia din părul umed. Se privea în oglinda mâncată de umezeală de la baie, în care se mai vedea un perete muced, vopsit, prin cine știe ce capriciu de gust, în albastru ultramarin, culoare de ulei. Se mai vedea și closetul, spart într-un loc și lipit grosolan cu ipsos. Folosise drept cremă de ras pasta parfumată, albăstruie, dintr-un spray unguresc, unul dintre cele două-trei tuburi policrome de pe policioara de sticlă murdară de sub oglindă, pe care se mai aflau și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era cu-atît mai dezolant cu cât așteptasem primăvara ca pe o renaștere după infernul iernii. Lăsasem baltă paltoanele grele și, sub soarele umed și strălucitor, învîrtejiți în mirosul acela de cruditate, până și lepra atelierelor de pe Venerei, și galbenul de closet al școlii Silvestru ni se părea că au farmecul unei lumi noi și curate. Din curți auzeai tropot de copite, iar granitul lucios al caldarâmului începea să reflecte strâmb albastrul cerului; în locul beznei prin care-o condusesem toată iarna pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
copleșită de copii mici, anul și cârlanul, mirosea mereu a murdar, a stătut. Eu tot trăgeam să mergem totuși pe-acolo (stătea în Ferentari, undeva pe o uliță de țigani, întortocheată și gălăgioasă, cu o biserică galbenă, oribilă, și un closet public care puțea de la o poștă) pentru că, din întîmplare, nașa avea televizor, un TEMP 6 cu ecran minuscul, dar la care puteam vedea primele episoade din Robin Hood și filme pentru copii ca Amnarul fermecat și Soldatul de plumb, care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doar uneori o gură cât o șură), și când mă plictiseam ceva mă atrăgea spre centrul de oroare al curții. Mergeam la bucătărie și luam un cuțit mare, cu tăișul zimțat, din cele pentru tăiat pâine. Astfel înarmată, mergeam la closet. N-aș fi intrat acolo pentru nimic în lume altfel. Nici nu mergeam pentru vreo nevoie, preferam să mă stăpânesc până acasă. Dar cabina aceea minusculă, de scânduri văruite și acoperită cu carton gudronat, ca o gheretă de paznic, mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
alte uși, care dădeau în alte culoare tăcute. Mereu mă așteptam să intrăm în salonul mamei și mereu coteam, urcam, coboram pe culoarele întortocheate. Din loc în loc, câte o ușă numerotată era deschisă și vedeam înăuntru o chiuvetă și un closet de faianță sau o boxă cu mături murdare, teuri cu cârpe împuțite și cutii de sodă. Mai vedeam cămări cu vrafuri de pijamale ștampilate, în sfârșit, când amețiserăm atât de tare încît nu am mai fi știut să găsim ieșirea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în alte culoare interminabile. Mirosea a closet, a clor și aerul era de un verde-negru, nesănătos. Deodată, dând un colț, am văzut ușa întredeschisă și am ieșit în fugă, în plină lumină matinală. Mă aflam în pădurea veșnică, fără început și sfârșit, muiată în aur și tărcată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fie atât de suspicioasă : să susțină că, atunci când Niki merge să pună o vorbă cuiva sau să depună unui cunoscut un memoriu, intră cu tupeu în clădire, trece cu tupeu pe lângă portar, tu rămâi afară, el urcă scările, merge la closet, mai rătăcește cât mai rătăcește pe săli și pe urmă coboară foarte sigur pe el. Și ție îți spune că a vorbit cu cineva foarte important, dar că nu poate să îi divulge numele... Aceasta era teoria lui Muti - altă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ar fi dat cu motorină, cu stânga - zidul de pe care curge tencuiala coșcovită. Totuși, pe alunecuș lor le-a prins bine că e așa de strâmtă : se țineau de gard, se țineau de zid, și așa reușeau să ajungă până la closetul din fundul curții. Iar alunecuș tot e, de prin noiembrie până prin martie. E de-ajuns să plouă, e de-ajuns să se topească zăpada rămasă pe lângă gard : apa se adună între cărămizile vechi și strâmbe cu care e podit pământul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
amândoi pe bancă, cu ochii explodați de albul peretelui ce ne înconjoară, din trei părți. În partea cealaltă e un acoperiș de țiglă învechită, un coteț mai înalt. În față e magazia de lemne a Moapsei și, lipite de ea, closetele gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele închid bine ușa. Pe jos un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bancă, cu ochii explodați de albul peretelui ce ne înconjoară, din trei părți. În partea cealaltă e un acoperiș de țiglă învechită, un coteț mai înalt. În față e magazia de lemne a Moapsei și, lipite de ea, closetele gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele închid bine ușa. Pe jos un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
explodați de albul peretelui ce ne înconjoară, din trei părți. În partea cealaltă e un acoperiș de țiglă învechită, un coteț mai înalt. În față e magazia de lemne a Moapsei și, lipite de ea, closetele gemene : closetul Negulescu și closetul Delcă, făcute din aceeași scândură geluită, la fel cu OO scris pe ușa de lemn maro. Foraibărele închid bine ușa. Pe jos un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare își ține cheia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vecie cu un sentiment de pierzanie. Visul meu se predă. Îmi Închei tura de planton privind mișcarea abia vizibilă a acestor trupuri În care ființa trebuie trezită acum, pentru a se desăvîrși prin absurd, prin abandonarea speranței, așteptînd rîndul la closet pentru a elibera prima urină a zilei. Cum dracu’ se spune „sudoare“ În engleză? Deșteptareaaa! Se pare că zilele bune ajung la un sfîrșit. E din ce În ce mai toamnă și pe aleile dintre dormitoare noaptea se instalează prea devreme. Iar știrea venirii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de ticuri bizare. N-o să mai pot trece pe lîngă un pat fără să-i Întind maniacal cearceaful. N-o să mai pot intra pe vreo ușă fără să bat În ea. N-o să mai pot intra pe vreo ușă de closet fără să o deschid cu un șut, ca să-l surprind pe veteranul ascuns acolo gata să facă o farsă sau ca să-l anunț pe nefericitul ostaș cu pieptul ca oțelul, prins Într-un act de pasiune singuratică, că are musafiri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a spus, deși nu are nici un sens - Înlocuim o pedeapsă cinstită și pilduitoare cu una umilitoare și fără rost. Dar e un ordin cît se poate de serios, așa că nu-mi rămîne altceva de făcut decît să mă Îndrept spre closetul din spatele pavilionului. O oră car rahat soldățesc, după ce-l pescuiesc din fosa infernală cu un hîrdău și o cange special pregătite pentru o astfel de Îndeletnicire. Mă execut Încercînd să privesc fără gînduri bazinul de ciment, a cărui adîncime e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
despre o mulțime de alte chestii. Nu-mi e ușor să mă abțin să povestesc ce am văzut În excursia din Cehoslovacia (magazine În care miracolul comerțului funcționează), deși la un moment dat, În toiul unei discuții, cînd frecăm cimentul closetelor cu niște mături tocite, menționez În treacăt episodul de la sfîrșitul verii, ca pe un element exotic care Îmi conferă un anumit statut. Ăștia sîntem noi craiovenii, care avem o cultură comună În acest sens, și uneori la discuții se alătură
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Dacă ei sînt așa, cum arată părinții lor? Iulian, cel mai mic, ne povestește despre discuția la care a tras cu urechea sub geamul biroului OS-ului. SÎntem la locul de fumat - se află la intersecția cîtorva alei care leagă closetul de cele două pavilioane și de centrala termică. O burniță fină i se scurge din dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]