1,118 matches
-
expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului său. În luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleacă din Timișoara să-l pedepsească pe fostul său vasal, Basarab I, cneaz al ținutului. Ocupă Banatul de Severin și înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, spre Curtea de Argeș. Datorită acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare se instalează foametea încă de la intrarea în Țara Românească. Pe drum, Carol Robert primește
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
-o de la un călugăr grec, fiind înzestrata cu puteri vindecătoare. Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariția Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a întors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a convins de sacralitatea locului. Această a condus la mai multe danii din partea acestuia precum și la intervenția pe langă
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
arată o cronică a vremii "se recrutau învățăcei, copii prinși, furați de prin sate, din care se făceau oameni de treabă, vlădici și egumeni și preuți și diaconi pre la svintele mănăstiri". Cercetările istorice au demonstrat că primii voievozii si cnezii români din Maramureș știau să scrie în slavonește. De asemenea domnii, atât în Moldova cât și în Țara Românească învățau carte. Chiar aceia care nu puteau scrie erau datori să știe să vorbească slavonește. Diaconul Coresi, argumenta și el în
Istoria educației în România () [Corola-website/Science/315676_a_317005]
-
scaunul de judecată întrunit la Hațeg, în ziua de 2 iunie 1360: "Petrus archydiaconus de Oztro, Zampa de Clopotiva, Balk de Possana, Dalk de Domsus et Dragomyr de Tusta, ecclesiarum sacerdotes Olachales". Începuturile sfântului lăcaș se pierd în negurile istoriei. Cnejii Neagomir și Litovoi (Litinoia), contemporanii lui Zampa, sunt considerați potențialii săi ctitori. În 1711, ca urmare a unei ample renovări, vechiului nucleu al bisericii i-au fost adosate turnul-clopotniță și tinda. La mijlocul secolului al XVI-lea, odată cu îmbrățișarea ideilor Reformei
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Clopotiva () [Corola-website/Science/326948_a_328277]
-
Evdochia din Kiev (n. prima parte a sec. XV - d. 25 noiembrie 1467, Suceava) a fost prima soție a voievodului Ștefan cel Mare, sora cneazului Simion Olelkovici și fiica principelui Olelko. Căsătoria a avut loc la data de 5 iulie 1463 și a luat sfârșit prin moartea Evdochiei. Spre deosebire de celelalte soții ale lui Ștefan cel Mare care au fost înmormântate în gropnița bisericii mănăstirii Putna
Evdochia Olelkovici () [Corola-website/Science/308948_a_310277]
-
numit Aspra la gura de vărsare a râului Mavros și a întărit cetatea Kalamita (modernul Inkerman). Turcii devenind din ce în ce mai amenințători, principele Isaac de Mangup (1458-1474) se decide în 1471 să accepte a fi vasal al lor, dar simultan îi propune cneazului Ivan al III-lea al Rusiei să o ia de soție pe fiica sa. Ștefan cel Mare, cumnatul lui Isaac (prin Maria de Mangop), este atunci în lupte crâncene cu Turcii, și politica lui Isaac îi șubrezește poziția. Ștefan îl
Principatul de Theodoro () [Corola-website/Science/327119_a_328448]
-
ungurii au traversat Munții Carpați și au intrat în Câmpia Panonică. În 899, maghiarii au invadat regiunea nordică a Italiei și au jefuit zona orașelor Treviso, Vicenza, Verona, Brescia, Bergamo și Milano. În aceeași perioadă, ungurii l-au înfrânt pe cneazul croat Braslav. În 901, maghiarii au reluat raidurile în Italia. Un an mai târziu, ei au lansat o campaniei împotriva Moraviei Mari, reușind în cele din urmă să contribuie la dispariția acestui stat. După anul 900, aproape în fiecare an
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
de drumurile de plai și de celelalte „cetăți din pădure” începând de la Breaza (județul Brașov), până la Cucuiș (jud. Hunedoara). Fără discuție este recunoașterea administrației autorităților voievodale sau episcopale și mai târziu a mandatarilor sași asupra ansamblului defensiv sud transilvănean. Implicarea cnezilor români împreună cu plăieșii în securizarea regiunii este o ipoteză bazată pe dimensiunile reduse, planul, tehnica de construcție (generate de starea social-politică și experiența constructorilor) și de distrugerea (evidentă la Tălmăcel, ipotetică la Avrig-Racovița) ce poate reflecta relațiile antagonice între constructori
Fortificația medievală de la Avrig-Racovița () [Corola-website/Science/323305_a_324634]
-
numit-o pe mama sa ca regent, Otto al III-lea și-a putut salva tronul. Însăși Theofano s-a purtat ca un împărat, emițând acte sub titlul de "Theophanu imperatrix augusta", acordând privilegii și numind episcopi. În alianța cu cneazul Poloniei, a inițiat campanii împotriva slavilor. L-a sprijinit pe Hugo Capet în Francia apuseană la ocuparea tronului în 987 în schimbul renunțării revendicării Lotharingiei. După moartea ei, Adelaida, bunica lui Otto, a devenit regent.Abia în 994, Otto al III
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Otto a trebuit să-l numească pe fostul său magistru, Gerbert d’ Aurillac, ca Papa Silvestru al II-lea. În 997, Otto și-a stabilit reședința pe colina Palatin, în calitate de "imperator augustus Romanorum". După negocieri purtate la Roma cu trimișii cneazului Boleslaw, în anul 1000, s-a decis înființarea unei arhiepiscopii a întregii Polonii, la Gniezno, unde Otto a făcut un pelerinaj la mormântul lui Adalbert, episcop de Praga. A vizitat vechea reședința imperială de la Aachen, unde a deschis și a
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
Moscovei în timpul Războiului Livonian din secolul al XVII-lea. Numele de „Rutenia” este uneori substituit cu cel de „Rusia”, și astfel „Rutenia Albă” este denumită uneori „Rusia Albă”. Această confuzie a fost încurajată de regenții moscoviți după căderea Rusiei Kievene. Cnejii moscoviți, începând cu Ivan al IV-lea, s-au considerat succesori de drept ai dinastiei ducale rutene, iar utilizarea numelui de „Rusia” cu referire la toate fostele pământuri rutene (ale slavilor răsăriteni) a devenit o armă politică și casus belli
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
dar în 1399 a fost înfrânt de rivalii săi, sprijiniți de Timur Leng, Timur Kutlug Han și emirul Yedighe (Ideghei,Edigu) în bătălia de pe Worskla. Se menționează că Devlet Berdi trăia în exil în Lituania bucurându-se de auspiciile marelui cneaz Și după cronicari poloni, Hadji Ghirai ar fi fost fiul sau nepotul lui Tohtamâș și s-ar fi născut la Trakai, capitala de atunci a Lituaniei. Într un document provenit de la nepotul său, numit și el Hadji Ghirai, din anul
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
cu sprijinul lui Vitautas, el a reapărut în Crimeea, în fruntea a 16,000 de luptători nogai.La un moment dat s-a văzut silit să fugă înapoi în Marele Cnezat al Lituaniei, la Lida,fiind oaspetele și vasalul marelui cneaz Sigismund Kestutatitis sau Kejstutovici (1432-1440). Primele documente în care este menționat Hadji Ghirai datează din anul 1433 și se referea la luptele ce le a dus cu genovezii din Kaffa (Kefe). Prin anul 1440, după cum relatează cronica lui M.Stryikowski
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
anul 1440, după cum relatează cronica lui M.Stryikowski aristocrația tătarilor crimeeni în frunte cu șefii triburilor perekop, barân, după alte surse - argân și șirin, în primul rând, Tekine Mirza, rivalul tradițional al descendenților emirului Yedighe (Edigu), s-au adresat marelui cneaz al Lituaniei Cazimir Jagiello (1440-1492), cerându-i să sprijine urcarea lui Hadji Ghirai pe tronul Hanatului Crimeii. Și în adevăr Hadji Ghirai s-a întors în Crimeea, cu întăriri lituaniene sub comanda mareșalului Radziwill. După unii specialiști, primele monede (sikke
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
regilor Jagielloni. În deciziile sale cu privire la război sau pace, hanul își ținea la curent aliații săi polono-lituanieni. În primăvara 1442, așa cum relatează surse genoveze, Hadji Ghirai a înfrânt forțele adversarului său, hanul din Saray, Said Ahmed I, și cu ajutorul marelui cneaz Cazimir Jagiello, cu care s-a aliat oficial în anul 1445, până în august 1449 a ajuns să domine toată Crimeea și regiunea limitrofă. Hadji Ghirai, la rândul său, a intervenit la luptele pentru putere din Polonia și Lituania. El l-
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
în regatul polonez, mai cu seama în Podolia, la întoarcere, Hadji Ghirai i-a ieșit în cale și l-a biruit lângă Nipru. Said Ahmed s-a refugiat la Kiev la aliații săi dintre nobilii din Lituania, în frunte cu cneazul Simeon Olelkowicz. După un prim refuz, acesta a consimțit să-l predea regelui Cazimir, care l-a închis la Kaunas. Fiii lui Said Ahmed s-au refugiat în Moldova lui Ștefan cel Mare, care a hotărât să nu-i extrădeze
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
a-l convinge să ajute o eventuală cruciadă împotriva sultanului otoman Mehmed al II-lea. In 1461 Hadji Ghirai a făgăduit să susțină pretențiile regelui Cazimir al IV-lea asupra Novgorodului Mare, ceea ce l+a adus in conflict cu marele cneaz al Moscovei Vasile cel Orb. În schimb, în timpul domniei lui Ivan al III-lea Vasilievici, în vara anului 1465, victoria lui Hadji Ghirai asupra lui Said Ahmed han, a ajutat (se pare, fără existența unei înțelegeri prealabile) efortul militar rus
Hadji Ghirai I () [Corola-website/Science/326895_a_328224]
-
lor erau păstrate în familie generație după generație, dacă nu erau vândute către altă spiță de boieri. În acest caz, trebuia plătită către domnie o sumă care ajungea chiar până la jumătatea valorii moșiei vândute. Pe o treaptă inferioară se situau cnezii (sau moșnenii), oameni liberi care-și lucrau singuri pământul. Și în cazul vânzării, și în cazul moștenirii, către domnie trebuia plătită darea calului (un cal, sau un cal și o cupă) pentru confirmarea stăpânirii în continuare asupra pământului de către cumpărător
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
apoi să treacă în Polonia. Aici, Béla s-a căsătorit cu o membră a casei Piaștilor. Andrei și Levente au plecat mai departe și s-au stabilit la Kiev. Andrei s-a căsătorit aici cu Anastasia a Kievului, fiica marelui cneaz Iaroslav I. Prelații catolici conduși de Gerardo Sagredo, episcop de Cenad, au decis să îi cheme în țară pe Andrei și pe frații lui. În momentul în care Andrei și Levente au ajuns în Ungaria, era în plină desfășurare o
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
dar a fost arestat de oamenii lui Béla, fiind ținut prizonier la Zirc, unde a și murit. Andrei a fost înmormântat în Abația Tihany. Andrei a a fost căsătorit cu Anastasia a Kievului (c. 1023 - c. 1074/1096), fiica marelui cneaz al Kievului, Iaroslav cel Înțelept. Cei doi au avut trei copii: De asemenea, Andrei a avut un copil din afara căsătorie, George.
Andrei I al Ungariei () [Corola-website/Science/329741_a_331070]
-
În secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt amintite ca "district militar valah", iar cetatea avea în jurisdicție patru scaune (Deva, Ilia, Șoimuș, moșiile crișene și împrejurimile Bradului), care făceau parte din domeniul regal și erau conduse de cnezi. Localnicii aveau îndatoriri militare și obligații privind întreținerea, reparațiile și construcțiile din cetate. În 1302, cetatea aparține voievozilor transilvăneni. În 1580 este întărită, aici câștigând lupta Török János împotriva pașei Kasim. Cetatea a început să capete valoare militară de abia
Cetatea Deva () [Corola-website/Science/302446_a_303775]
-
Cnezatele rusești din vest erau singurele amenințări însemnate din punct de vedere militar. În secolul al XI-lea, Bulgaria a fost devastată de mai multe atacuri rusești. La sfârșitul secolului al XII-lea și începutul celui de-al XIII-lea. Cnezii Vladimirului, (în special Andrei cel Pios și Vsevolod al III-lea), nerăbdători să-și extindă granițele către est, au atacat și prădat în mod constant orașele bulgărești. Ca urmare a presiunilor crescânde ale rușilor, bulgarii au fost obligați să-și
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
lui Nestor", elita rusă era constituită, inițial, din varegii din Scandinavia. Varegii au fost, ulterior, asimilați de populația slavă locală și au devenit parte din prima dinastie rusă, dinastia Rurik. Rusia Kieveană era compusă din câteva cnezate (principate) guvernate de cnejii înrudiți din dinastia Rurik. Cnezatul Kievului, cel mai prestigios și influent din toate principatele, a devenit subiectul rivalităților între rurikizi, fiind premiul cel mai de preț în lupta lor pentru putere. Epoca de Aur a Rusiei Kievene a început cu
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
cealaltă a valului, fără întărituri, se aflau bordeiele țăranilor, olarilor, și a altor mici meșteșugari. S-au găsit aici și urme a unor gropi de topire a fierului. În cronicile vremii aceste triburi sînt numite Ulici. Nedorind să se supună cnejilor din Kiev, Ulicii și-au părăsit baștina mutîndu-se în bazinele rîurilor Bug și Nistru. Cei care s-au mutat pe malul drept al Nistrului, au luat cu forța un sat al băștinașilor, instalîndu-se cu traiul pe vatra acestuia. Negăsind limbă
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
apar în secolele XV - XVI și ele menționează existența a 55 de așezări rurale pe teritoriul și în jurul Balșului. Domnitorul Țării Românești, Vlad Călugărul, frate vitreg a lui Vlad Țepeș, întocmește la Târgoviște un hrisov în care scrie că "“venind cnezii Teodor și Ioan Balșul în țara noastră de peste Dunăre din pământul sârbescu și văzând că ei au fost așezați acolo și având obleduire peste mai multe țări dorind acești cnezi a dobândii pământ în țara noastră, noi am miluit aceasta
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]