680 matches
-
prânz, sicriul descoperit a fost urcat pe platforma unui camion. În jur fuseseră clădite coroanele funerare, cu panglici pe care se promitea veșnica neuitare. Convoiul negru mergea în urma camionului care umplea centrul Botoșaniului cu claxonul său răgușit. Mai înainte de cimitir, coșciugul a fost depus în biserică. S-a făcut o slujbă, cei apropiați au plâns, soția i-a aranjat răposatului reverele costumului. Răposatul i-a dat peste degete: trebuia s-o faci când era cazul, nu acum! După înmormântare au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cocoțată în balcoane sfâșiind cina sub mirosul roșcat al sarmalelor; dincolo de spărtură când eram deja în mijlocul spitalului descompus în clădiri vechi mâncate și risipite printre gardurile vii înalte până la burlane. Răsucind un aer tare peste cadavre pârâitoare de frunze fără coșciuge și Internatul 2 atât de confortabil cu cărămizile-i aparente și albul murdar al câinelui din poartă urmărit de piciorul asistentei Fufi, posesoarea acelui hohot legendar: două săptămâni oaspeți-salvatori, după care vă dăm la rezidenți, și ieși trântind ușa fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de oase frânte. Două frânghii fură trecute pe sub conserva de lemn negeluit și Ulrich fu zdruncinat într-o groapă vecină cu mormântul lui Tinel Păpușoi, „gunoier șef și tată de familie model”. Cerșetorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
retrăsese discret spre a nu-i tulbura durerea. ― Leonte, trebuie să pleci îndată la Costești! zise Grigore cu glasul puțin plâns, dar liniștit, parcă lacrimile i-ar fi redat stăpânirea de sine. Logofătul fu însărcinat să aducă chiar astă-seară două coșciuge și cele necesare pentru înmormîntare. Unul va fi lăsat la Lespezi; preotul de acolo va îngriji ca trupul Nadinei să fie așezat în sicriu pentru a putea fi transportat aici mâine dimineață... Socotea măsura aceasta absolut urgentă, cea mai urgentă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
blestemată? Toader Strîmbu își ferea capul de plesniturile cravașei și bocea ca o muiere: ― Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul simplu cu rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul din Lespezi în odăjdiile cele mai bune, cu crucea într-o mână și cădelnița în cealaltă. Dascălul, bătrân și slăbănog, cânta versurile morților, uitîndu-se curios spre curtea primăriei plină de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a gândit la nimic material... De-abia aseară, după ce a văzut cadavrele, și-a zis că cel puțin Gogu cu Eugenia ar trebui să vie la înmormîntarea Nadinei și că deci trebuie să-i aștepte. Azi însă, după ce a văzut coșciugul în carul urmat de preotul din Lespezi, i-a venit în minte că Gogu n-are să vie acum la țară nici chiar pentru înmormîntarea surorii sale și că, de altfel, nici nu e timpul pentru o înmormîntare pompoasă când satele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
stăpânea nu numai conacul, ci toată împrejurimea. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite, rămâneau dedesubt, se amestecau cu rumegatul indiferent și mut al boilor, ale căror cozi lungi se legănau ritmic, alungând muște imaginare. Grigore Iuga stătea lângă loitra carului cu coșciugul tatălui său, având alături pe Titu Herdelea ca un aghiotant credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
când s-a isprăvit slujba, când au pornit spre cimitir. De-abia ajungând în uliță, șopti lui Titu Herdelea: ― Poate c-ar fi trebuit să-l anunțăm și pe Baloleanu... În sfîrșit! Mergea în urma carului al doilea în care era coșciugul tatălui său. La câțiva pași mai înapoi se auzeau pașii celorlalți și plânsetele femeilor, mai zgomotoase. Înaintea celuilalt car văzu strălucirea odăjdiilor preotului și apoi îi auzi și glasul cântând parcă dintr-o mare depărtare. Se miră de mulțimea adunată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum v-am spus, căci sunt obligat să respect Directiva UE. E clar? Se adresă pe un ton aspru, poruncitor. - Păi, de ce părinte, ne faci una ca asta? Strigă Ilie, feciorul de vreo 60 de ani al decedatului. Cel din coșciug nu auzea și nu înțelegea ce se întâmplă cu el, că doar morții nici nu aud și nici nu văd și nici nu vorbesc. Cum, adică, să nu-i faci slujbă creștinească de înmormântate? - Nu-i fac, reluă preotul, până
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de zile. Nu se dau vase, prosoape și batiste. Nu sînt 24 de vămi pe care trebuie să le traversezi după moarte. La biserica anglicană nu sînt lumînări pentru cei morți, și arareori sînt pentru cei vii. În nici un caz coșciugul nu e deschis. Moartea e ținută igienic și discret ascunsă de lume, ca să nu o tulbure prea mult. și jurnalista britanică încheie mica sa meditație despre moartea la români cu următoarea declarație surprinzătoare : Acum cîțiva ani, mama mea m-a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
firmelor de toate formele, dimensiunile, culorile, scrise pe sticlă sau pe lemn, cu litere de mână, caligrafiate frumos, sau cu cele mai variate caractere de tipar. Sobari, plăpumari, croitori, "Geamuri și oglinzi", ceasornicari, "Pompe funebre" (aici era mereu câte un coșciug proptit de ușă, căptușit pe dinăuntru cu valuri de satin), câte o cheie uriașă de lemn atârnată perpendicular pe perete, și pe care scria YALE, câte un ceas de sticlă, mare ca acelea din gară, dar cu limbile pictate și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
orice râcă dintre noi. Țopăiam pe arătură până seara, cântând "Ești o floare, ești un crin / Ești parfumul cel mai fin". După ce cântam frumos câtva timp, începeam să ne prostim și mîțîiam versuri caraghioase: "Și-ți trimit din depărtare / Un coșciug și-o lumînare..." La fel făceam cu "Zăresc trei prinți călare". Când se întreba " Și ce-aveți să-i dăruiți?" fetei pețite, noi, prinții, - răspundeam: "Un bărbat cu capul spart / Peste mare aruncat / I-ha-eu..." Dar cea mai buna prietenă a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-s tunuri rusești. Sânt ai noștri. Urcă spre Oglindești. Moșu mă privea și pe mine lung, parcă i-ar fi fost greu să mă recunoască. - Dar Vasile unde e? de ce-a plecat? întrebă el deodată. Cine o să-mi facă coșciugul? - Nu te mai gândi, îl întrerupse Popa. Nu te îngropăm noi fără coșciug. Om găsi noi, în șapte sate, dulgher să-ți facă coșciugul. - Dar nu ca Vasile, spuse Moșu. Nu mai găsim noi meșter ca Vasile. Întoarce încet capul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe mine lung, parcă i-ar fi fost greu să mă recunoască. - Dar Vasile unde e? de ce-a plecat? întrebă el deodată. Cine o să-mi facă coșciugul? - Nu te mai gândi, îl întrerupse Popa. Nu te îngropăm noi fără coșciug. Om găsi noi, în șapte sate, dulgher să-ți facă coșciugul. - Dar nu ca Vasile, spuse Moșu. Nu mai găsim noi meșter ca Vasile. Întoarce încet capul spre Ilaria: De ce-o fi plecat? - I-a fost frică. A fugit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
recunoască. - Dar Vasile unde e? de ce-a plecat? întrebă el deodată. Cine o să-mi facă coșciugul? - Nu te mai gândi, îl întrerupse Popa. Nu te îngropăm noi fără coșciug. Om găsi noi, în șapte sate, dulgher să-ți facă coșciugul. - Dar nu ca Vasile, spuse Moșu. Nu mai găsim noi meșter ca Vasile. Întoarce încet capul spre Ilaria: De ce-o fi plecat? - I-a fost frică. A fugit și el ca ceilalți, spre munte. - Poate că nu știe, spuse
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar nu cum ați săpat până acum. Ne trebuiesc șanțuri adânci și largi, șanțuri antitanc. Ascultam zâmbind. Îl zărisem de departe pe Vasile și îmi venise inima la loc. - Credeați c-o să-L las fără coșciug? strigă el. Vasile oprise, după obiceiul lui, cu o mână în șold, și toată fața i luminase: I-am adus bradul, spuse. Brad împărătesc. - Ce e cu dumnealui? întrebă Leopold. - A venit pentru coșciug, îl lămurii. Coșciug pentru Moș. Trage
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Credeați c-o să-L las fără coșciug? strigă el. Vasile oprise, după obiceiul lui, cu o mână în șold, și toată fața i luminase: I-am adus bradul, spuse. Brad împărătesc. - Ce e cu dumnealui? întrebă Leopold. - A venit pentru coșciug, îl lămurii. Coșciug pentru Moș. Trage să moară. Are peste nouăzeci de ani... Soldatul ne privea pe rând, nedumerit, încercînd să ghicească ce se întîmplă. M-am întors spre el: - Sörg, i-am spus. Ein schoner Sörg für Grossvater. Neunzigjahre
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
-L las fără coșciug? strigă el. Vasile oprise, după obiceiul lui, cu o mână în șold, și toată fața i luminase: I-am adus bradul, spuse. Brad împărătesc. - Ce e cu dumnealui? întrebă Leopold. - A venit pentru coșciug, îl lămurii. Coșciug pentru Moș. Trage să moară. Are peste nouăzeci de ani... Soldatul ne privea pe rând, nedumerit, încercînd să ghicească ce se întîmplă. M-am întors spre el: - Sörg, i-am spus. Ein schoner Sörg für Grossvater. Neunzigjahre alt. Ne spusese
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nume frumos. Dar nu i se potrivește. E prea tristă. M-am prefăcut că nu înțeleg și mi-am întors din nou privirile spre camion. - Când vă retrageți? l-am întrebat deodată. Voiam să-l ducem în biserică. Până la noapte coșciugul e gata, și vrem să-l ducem în biserică. Dar cu dinamita în clopotniță... - Am scos focoasele, mă întrerupse von Balthasar. Nu mai e nici o primejdie. - Dar dacă au să tragă cu mitralierele din clopotniță, stăruii eu. - Cine să tragă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să se ducă-n oraș și io mă-ntorc fuga-fuga, acasă, și-acu mă văz cum alerg cu sufletu la gură, s-ajung înainte să se întunece, mi-era frică să trec pe-ntuneric pe lângă biserica Capra, tot scotea dinăuntru coșciuge, tot atârna la poartă prapuri de mort, după biserică venea la rând cimitiru, plin de cruci noi, eee, ce frică mi-era ! Merg pe lângă zid cu ochii închiși și-mi fac cruce în gură cu limba, mi-e frică de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
două războaie și al comunismului. Deși aceste spectre sinistre o obsedează pe autoare, ea declanșează sarabanda unei scriituri pitorești, îndrăcite, în stilul oral al lui Céline, reinventând vorbirea populară și lirismul străzii într-o țară unde limba de lemn era coșciugul imaginației : dacă Vica, eroina Gabrielei Adameșteanu, este un om liber, este pentru că ea trăncănește ca personajul lui Céline, Bardamu... La peste 70 de ani, această femeie care muncește din greu pentru alții a asistat la toate cataclismele unei epoci pline
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și m-am dus la înmormântare. Vreți să-mi spuneți de ce? Cele două zile din ajunul înmormântării au fost, de altminteri, pline de interes. Nevasta portarului zăcea bolnavă în singura lor odaie și alături de ea fusese așezat pe niște capre coșciugul. Trebuia să ne luăm singuri scrisorile. Deschideam, spuneam: "Bună ziua, doamnă", ascultam elogiul defunctului, spre care portăreasa arăta cu mâna, apoi ne luam scrisorile. Nimic vesel în toate astea, nu-i așa? Totuși, întreaga casă s-a perindat prin cămăruța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
hogea în clopotniță la Sfete Neculaiu, ș-au stătut beserica pecetluită păn-la vinirea cu domnia lui Antonie-vodă (Ruset 1676 n.n). Doamne! Unde era vodă Ștefan biruitorul?” Își dormea somnul de veci la Putna și sigur s-a răsucit în coșciug pentru această pângărire a sfintei sale zidiri, părinte... Așa ajunsese Moldova măritului Ștefan vodă în vremea bicisnicilor urmași... Sfinția ta știe mai bine ca mine cum a fost... „Și totuși, marele voievod l-a sfătuit pe Bogdan, fiul și urmașul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
într-un fel nu prea puternic dar care nu mai putea fi întors, nici să nu fi fost, nici să mai fie," nu putea fi ceva inform, ee se umfla și se dezagrega în inconștientul lui mohorât, ca Sia în coșciug. Și pentru prima oară în viață" un ceas trecut într-un loc așa de trist, zgomote triste, un mort trist... el trist! Atâta cât viața și moartea puteau prelucra la fizic și la moral pe Lică, îl prelucrase. Ieșise acel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
însoțea, pe erou, către așa-zisul ultim palat. Bocitoarele făceau un huit,încât, pe orice om, oricât de tare ar fi fost, și tot lar fi înmuiat și l-ar fi făcut să participe la plânsul general, al celui din coșciug. Localitatea fiind alcătuită din oameni deosebit de evlavioși, cortegiul se întindea pe câteva sute de metri. Famfara și bocitoarele duceau vestea faptului care se petrecea, la Adâncata, până departe,în vecinătăți. În fața cimitirului, toată lumea a rămas pe loc. Nu-i săpase
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]