16,530 matches
-
Tare ar fi bine ca aici, ca și în cazul altor poeți mai tineri, să nu se adeverească, pînă la urmă, aceste cuvinte ale lui Cioran: "neavînd nimic de rostit, se specializează în rostire", ceea ce trimite la atît de cunoscuta "coada sunătoare" despre care vorbea Eminescu. Poezia lui Nicolae Leahu este într-atît de altfel, încît m-aș mira foarte mult să se fi găsit cineva care să o fi diagnosticat, toată, răspicat. Pe de o parte sînt bucăți de text care
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ce nu și-o putea lămuri se Întoarse. Urcarea celor două etaje Îl obosi. Deschise ușa cu greutatea trupului silit să se miște cu o iuțeală nefirească. Intră În bucătărie pe dibuite, aprinse din nou bricheta, și apucă din sertar coada satârului. Îl apucă cu o mână tremurândă. Genunchii i se muiară și ei. Cu satârul Într-o mână și bricheta În cealaltă se așeză să-și tragă sufletul pentru câteva clipe, pe scaunul melaminat din bucătăria nouă, abia cumpărată pentru
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
sete. Sfera de pe umerii celui lovit plesni. Satârul se dovedise puternic. Cel lovit căzu. În cădere se sprijini de umerii celor din față, Întorși odată cu zgomotul produs spre imprudentul atacator. O lumină stranie Îl orbi pe atacator. Mâinile-i sloboziră coada satârului. Căzu cu zgomot pe mozaicul holului. Sprijinit de ceilalți, străinul se lăsă mai mult târât decât purtat de soții lui, spre ieșire, În vreme ce Georgescu, orbecăind cu mâinile Întinse dădu peste tocul ușii vecinilor de la parter peste pragul căreia se
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
am structura, Îmi place și prefer structura, construcția, dar parcă aș căuta mai mult, altfel cădem sub clișeu... nici măcar metodă...”. Am ajuns apoi În perimetrul urban dedicat exclusiv festivalului. Primul lucru șocant a fost să vedem ce lungi puteau fi cozile la bilete. La acele ore matinale, pe câte un trotuar sau altul, vedeai sute de oameni, aranjați frumos de-a lungul pereților clădirilor, În cozi de un kilometru uneori, care așteptau În bună-dispoziție să prindă un bilet la unul din
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
urban dedicat exclusiv festivalului. Primul lucru șocant a fost să vedem ce lungi puteau fi cozile la bilete. La acele ore matinale, pe câte un trotuar sau altul, vedeai sute de oameni, aranjați frumos de-a lungul pereților clădirilor, În cozi de un kilometru uneori, care așteptau În bună-dispoziție să prindă un bilet la unul din cele peste 150 de filme din festival. Apoi, am fost uimiți de numărul de săli În care rulau filmele concomitent, Începând cu orele 10.00
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
22.15. Corneliu glumea amar și spunea că e mai bine așa, cu sala mai goală, oricum nimeni n-o să Înțeleagă nimic din film. Dar surpriza a fost că după ce am luat cina și am plecat către sala de cinema, cozile se vedeau din depărtare. Numai În acel cineplex rulau simultan 10 filme, Începând cu orele 21.30, iar când am ajuns noi a fost imposibil să ajungem la ușa de intrare fără ajutorul unui organizator. După aceea, pentru a aștepta
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
multe tipuri de limbaj (cel al teatrului, al filmului), când Internetul a deschis o cale de acces de neimaginat pe vremuri, literatura a pierdut din importanță. Literatura nu mai deține primul plan ca în comunism, că atunci la librării erau cozi imense pentru câte o carte. Acest fenomen este de neimaginat azi. Societatea s-a schimbat și statutul literaturii o dată cu ea. Literatura trebuie să țină cont de piața actuală liberă, scriitorii nu mai sunt înregimentați într-un sistem politic, ei trebuie
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
cu mișcările respiratorii nedureros, tranzit intestinal prezent. ECOGRAFIE ABDOMINALĂ Ficat cu aspect de stază și 8 chiste esențiale în lobul drept; VB mult destinsă, CBP cu diametrul 4 mm, formațiune 40/32 mm la nivelul extremității cefalice pancreatice, corp și coadă normale; Splina 115 mm; rinichi drept chist voluminos de 9/8 cm; rinichi stâng eco normal; fără ascită. Formațiune expansivă ovoidală, net conturată, cu diametre maxime de aproximativ 9,8/5,8/6,2 cm dezvoltată paracardiac drept. Leziunea vine
Revista Spitalului Elias by NICOLETA BIBIRUŞ () [Corola-journal/Science/92037_a_92532]
-
pe mâna unui sistem corupt, nu vom fi decât niște sclavi controlați și manipulați. Priviți, pur și simplu, fețele românilor! Tristețe, frică și furie! Bieții oameni arată de parcă ar fi văzut o stafie când aud de măsurile guvernanților învîrtite în jurul cozii, prin asumarea răspunderii, pe planuri neortodoxe. Sintagma ”asumarea răspunderii” e un matrapazlâc care a aruncat țara în afaceri ce au subordonat interesele naționale altor interese străine țării. Plătim impozite și taxe uriașe pe lipsa de atitudine și iată, după atâția
Estetica morţii, estul sălbatic şi incinerarea [Corola-blog/BlogPost/93872_a_95164]
-
UE. Raportul a fost publicat săptămâna trecută de către Biroul Federal de Statistică (Destatis) al Germaniei, pe baza datelor preliminare furnizate de Eurostat. Astfel, cu 272 kg deșeuri pe cap de locuitor, România închide clasamentul. Cum s-ar zice, e la coadă, însă în sens pozitiv. Este intr-adevar un record bun, dacă ar fi și vizibil pe străzile, în orașele și în natură României. În timp ce Germania are de trei ori mai mult gunoi, iar Luxemburgul și Danemarca sunt vârf de listă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93902_a_95194]
-
care a fost vândut asemenea lui Iuda pentru vina de a-și iubi patria și de a vedea Ardealul Românesc unit cu Țara Mamă. Ceea ce este consternant, este faptul că istoria se repetă pentru neamul românesc de milenii, cu trădători, cozi de topor, lași, datorită cărora au căzut pradă istoriei ulte personalități marcante, printre care și poetul, jurnalistul și patriotul Mihai Eminescu, Poetul Nepereche. Asasinarea lui continuă și astăzi prin trecerea sub tăcere a activității sale de jurnalist politic, a atitudinilor
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93907_a_95199]
-
Iar ideea că Eminescu nu mai este citit este falsă și menită să distragă atenția de la chestiuni culturale reale. Câți englezi mai citesc azi integral piesele sau chiar sonetele lui Shakespeare, câți spanioli pot citi și comenta de la cap la coadă „Don Quijote”, câți tineri unguri mai știu poeziile lui Petőfi? Și, totuși, manualele îi cuprind, îi comentează, iar oamenii - chiar și cei simpli - se mândresc în continuare cu ei. Ei continuă să fie - în universalismul lor - și simboluri ale spiritualității naționale
Eminescu şi străinii – o reconsiderare [Corola-blog/BlogPost/93899_a_95191]
-
sovietic A. Malîșko, precum și a lucrărilor pentru copii ale lui Maiakovski."; Zaharia Stancu: "Este de datoria mea să demasc în cuprinsul unei cărți, care va purta titlul Cavalerii de Santa Croce, figurile mârșave ale spionilor americani și englezi și ale cozilor lor de topor, care au încercat să acționeze pe teritoriul Republicii noastre Populare, împotriva cuceririlor democratice ale poporului și care și-au primit dreapta pedeapsă din partea justiției..." În numărul din 25 ianuarie își face cunoscute proiectele și A. E. Baconsky
Din epoca secerei și ciocanului. Anchetele literare de sărbători by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12150_a_13475]
-
bogatul, de ce pe bogat nu-l interesează ce mănîncă săracul? De ce nu-l interesează pe editorul din Frankfurt, să zicem, cum miroase parfumul din cartea Norei Iuga. Editorul din Frankfurt vrea un raport exhaustiv despre dictatura din România pe paragrafe: cozile, frigul, întunericul, informatorii, cenzura, cultul personalității, carcera națională, noaptea, harta cu punctele de trecere ale Dunării pe malul iugoslav, împușcăturile. De ce editorul din Frankfurt selectează cărțile din Est după ponderea procentajului politic și nu-l interesează, vai, nici un pic, disperata
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
ploios palatul învelit în lințoliu m-am rătăcit pe drumul spre baie femeile-au râs uite cum vine Lu Li e udă gata s-au jucat cu mine explozia norului am pălmuit-o pe micuța Chen că mi-a împletit cozile prea tare n-are decât doisprezece ani mintea-i e de pe acum aiurea se gândește la părul ei toată ziua se uită pe lângă mine în oglindă și pe mine m-a pălmuit stăpâna noi femeile coborâm de veacuri pe scara
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
a dumneavoastră unghia asta? exersează conduita eșecului vîră firul de păr prin urechea acului fă peruci la sachsenhausen era de lucru nu glumă en ten tina saura ca tina perciunații la 5 poponarii la 8 marxiștii la 3 manglitorii la coadă îți povestesc de holocaust jucînd șotron călărind o rață de lemn învîrtind cheia în butoniera unei manșete ascultă: un balerin blond căra un bolovan de la dreapta la stînga un balerin brunet căra un bolovan de la stînga la dreapta între răsărit
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
om mic, „umilit și obidit”, în haine boțite, negre, cu șapca-n cap, avînd într-o mînă un harbuz și-n cealaltă, într-un fel de sacoșă de piele, un cățeluș, tot negru, căruia i se văd doar capul și coada. Omul, nervos, clătinîndu-se ușor. Harbuzul, extrem de verde. Cățelul, foarte serios. Poate că azi voi primi cărțile de autor. Încă nu mi-am citit Dulapul ca să văd dacă are greșeli! Nu pot, pur și simplu. Mi-ar trebui o grădină liniștită
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
în roșu, mică, blondă, cîrnă, pentru că, zice el, tutungeria este închisă! probabil e soția lui, nu protestează, îl privește doar intens. 3) În plină zi, lîngă o casă proaspăt demolată, pe Ștefan cel Mare, văd doi șobolani roșcați, iuți, cu cozile foarte subțiri și lungi. Acum, după masă, e lumina cea albă, rece, sfîșietoare, pe care altă dată o transformam în poezie. Mi-a sosit semnalul la Dulapul îndrăgostit. Am întors cartea pe toate părțile, trist, fără pic de bucurie. O
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
mai poate fi un preludiu la ceva, prevăzător, deși obișnuit pînă mai sus de cap cu lumina împrăștiată de lampadarele de stradă, vîscoasă și, vai, atît de înclinată încît umbrele se lungesc peste tot, ies pe sub uși ca niște cozi de șobolan, cotrobăiesc și se preling de-a lungul ungherelor, pe ziduri și prin șanțuri - un duel al umbrelor și nimeni nu mai are răbdarea sau curiozitatea să se întrebe de unde vin ele, cine sau ce le lasă și, mai
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
încît pateticele lui pînze aveau pe panou („panoul lui”) locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea liniște își panota singur și pleca. Incredibil! Într-un an, autoportretul lui de doi metri făcea coadă. Sfidător la maximum, hipnotic prin crîncenă privire, capul, cu bască rembrandtiană, era în teatrală juxtapunere cu mîna princiară, în prelungirea căreia garoafa cădea aprinsă pe inimă. Fascinant! Zilele trecute, revăzînd, ritualic, secția contemporană a Muzeului ieșean de artă, mă opresc
Însemnări by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13422_a_14747]
-
se apuca de lucru (tricotau flanele, șosete, berete și mânuși de lână), de obicei tăifăsuiau despre întâmplări cu totul neinteresante legate de menajul în comun - acces la baie, la bucătărie - cu locatari jegoși, ignari, obraznici, sau despre succese obținute la cozile la carne, își împărtășeau rețete culinare - budinci, sufleuri, prăjituri, plăcinte - schimbau păreri despre toaletele de vară (sau de iarnă), sporovăiau cuminți, cu vocea coborâtă (să nu mă deranjeze!), evitau confesiunile intime ce se opreau la sutiene, furouri și jartiere, o
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
activității cadrelor didactice în lumina directivelor Congresului al treilea al P. M. R. - dezagrementul era că în vremea asta nu puteam citi, înghesuit cum mă aflam între femei feroce, ce se zbăteau să prindă rândul la vorbire, așa cum se luptau la cozi pentru trei sute de grame de parizer, în fine „lectorul” trăgea concluzii largi, elaborate, cărora, asasinat de atâta limbuție, mă străduiam să le fac față eroic reamintindu-mi versete din „Infernul”, apoi ieșeam în stradă amețit, orașul mi se părea străin
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
aproape un metru, dar n-avea decît 15 cm lățime. Avea patru picioare foarte scurte, iar labele înarmate cu gheare strălucitoare, lungi și stacojii, ca de coral. Trupul era acoperit cu un păr lins și mătăsos, alb ca zăpada, iar coada ascuțită ca la șobolani și lungă de vreo jumătate de metru. Capul semăna cu al unei pisici, în afară de urechi, care atîrnau ca la cîine. Colții aveau culoare stacojie strălucitoare ca și ghearele. Ceea ce izbește este, fără îndoială, culoarea colților, stacojie
Ea mi-a promis că-mi va păstra scrisorile într-un sutien uriaș by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13737_a_15062]
-
într-o zonă împădurită; majoritatea rămîn pe loc, să se coacă în apartamentele încinse și să iasă doar la o bere. Reumatismele mă silesc să fac niște fizioterapie, în locul unui tratament balnear. Lume multă și la policlinică. Ne așezăm la coadă ( cred că ne-am făcut un reflex, de pe vremea cînd te așezai automat la rînd, dacă erau 2-3 oameni în fața unei prăvălii; se "băga ceva, se "dădea ceva) și așteptăm. "E normal să fie atît de cald, zice unul. N-
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
treptat cu soarele, nu ca noi care ieșim, nepregătiți în vipia de afară, nu se lasă domnul cel pesimist. Nu ați văzut la televizor, cîți au ajuns la spital din cauza căldurii? Ascult zîmbind și-mi amintesc de Mărin al lui Coadă, care a murit pe cîmp, la prășit, într-o vară fierbinte din copilăria mea. S-au speriat rudele, s-au mirat oamenii ce soartă a avut bietul om, să moară cu sapa în mînă, dar nimeni n-a văzut în
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]