1,794 matches
-
mătură străzile toate. Apoi ia de un capăt râul ca pe un furtun și udă bulevardele încinse ce curg cu farurile aprinse... Când soarele se așează pe creștetul orașului acesta se oprește din lucru să-și tragă sufletul. Așezat pe coama dealului în formă de cal fumează trăgând fum printr-un coș de fabrică, tușind de se aude pe celălalt mal. E satisfăcut că a făcut curat pe dinafară uitând să curețe murdăria mentalităților balcanice a oamenilor ce așteaptă în viață
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367151_a_368480]
-
13 Un tunet răzlet - căzând secerate florile de prun... 14 Casa de bătrâni - luna printre zăbrele singurul opaiț 15 Văruit proaspat - păianjenul începe o pânză nouă 16 curtea goală - păscând iarba înaltă umbra unui cal 17 Acoperiș de lemn - pe coamă doi guguștiuci își cheamă puii 18 leagănul de lemn - două mâini de copil cuprinzând luna 19 Copil cu trișcă- pe miriștea uscată doi boi costelivi 20 Pe pragul tocit un câine făcut covrig - în blid soarele... 21 Gura mamei și
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
folos. Într-o seară, Dacia se află alături de Sergio, la un spectacol de circ. În program urmează o dresură de cai. „Brusc, Dacia se ridică din căruciorul supersofisticat... De la locul ei, din sală, văzuse armăsarul din vis,- un cal cu coama spulberată ca o zăpadă... Era el, mânzul inorog! Retrăia cu intensitate colosală clipa, limita dintre real și poveste. Printre oamenii cu grija facturilor care le umpleau zilnic cutiile poștale, trecea Inorogul!” „Până când coama sa albă acoperi palmele ei” Ființa aceasta
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
văzuse armăsarul din vis,- un cal cu coama spulberată ca o zăpadă... Era el, mânzul inorog! Retrăia cu intensitate colosală clipa, limita dintre real și poveste. Printre oamenii cu grija facturilor care le umpleau zilnic cutiile poștale, trecea Inorogul!” „Până când coama sa albă acoperi palmele ei” Ființa aceasta din altă lume, o recunoaște. Știe cine e Dacia, nu a uitat că ea l-a ajutat să vină pe lume. „Inorogul nu mai știa, uitase ce-i teama stăpân, de povară, ce
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
să vină pe lume. „Inorogul nu mai știa, uitase ce-i teama stăpân, de povară, ce-i cravașa sau găleata cu apă stătută, din regie. Era iar un simbol fără dimensiune precisă. Se cambră falnic, își aplecă doar grumazul până când coama sa albă acoperi palmele ei.” Tragismul este ilustrat indirect în carte, prin descrierea stărilor Daciei, care oscilează permanent între speranță și deznădejde. Semnificația paradisiacă a visului Daciei, în care este descris un univers nevăzut, naște o întrebare - ceea ce am citit
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
așezat pe marginea terasei, cu cățelușă ghemuita în iarbă, la picioarele mele. La un moment dat, a trecut o învolburare, un amestec între presimțirea galaxiei și valul înspumat, doborâtor de corăbii cu pânze, între câmpul de bătălie cu mii de coame de cal fluturând eroic și despicarea bruscă a covorului de nuferi pe un lac din adâncurile pădurii. Și acolo, cumva, era Goya. Nu știu cum mi-am dat seama, dar el era, trecând liniștit pe deasupra acoperișurilor. Am știut că nimeni altcineva nu
GOYA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349479_a_350808]
-
aripi de vânt.. trec prin ea cu gleznă udă, călătoare ce nu știe să-și mai pună somn pe gânduri și răbdare pe „curând”. și alerg pe cai de noapte ce frâng stele sub copite iar cu luna prinsă-n coamă intră-n ape răscolind cerul nopții frânt de șoapte, jarul umbrei ce-mi trimite bani de aur, să trec vamă și apoi să îl aprind... tu, din umbră, ieși în cale, frâul strângi și le dai pinteni, nu te-ascultă
GALOP DE ARMĂSARI STELARI de DAN NOREA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349558_a_350887]
-
apoi închegându-se din nou, răspândea conuri de lumină halucinante printre crengile arborilor. Către apus, dealul Golgotei văzut de pe zidurile Ierusalimului părea o insulă, scăldată la poale de ceață, care aici părea mai învolburată și mai compactă. Sus însă, pe coama înălțimii, cele trei cruci dădeau locului o tentă înfricoșătoare. Cei doi tâlhari răstigniți odată cu învățătorul cel milostiv fuseseră și dânșii dați jos de pe cruci și îngropați într-o groapă comună undeva în gej-Hinnom la sud de Ierusalim, acea vale care
AL UNSPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349543_a_350872]
-
Autorului Lumina ochiului în lumina dorului, în lumina stelelor ce mor în lumina dorului cu aripi de cocor- ce ne colindă prin neînțelesul meu cu aripi de lumină de la Zeu. Sunt într-o zi în care asfințitul se pierde pe coama de flutur, sunt doar umbra ce zace în cuvânt și care apare în depărtarea, sunt! Referință Bibliografică: Lumina ochiului / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1671, Anul V, 29 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa
LUMINA OCHIULUI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350369_a_351698]
-
era rezervată pentru M.S. Regele CAROL II și pentru ASR Principele NICOLAE și suita lor. Pe terenul de instrucție al Regimentului era aliniat un escadron de onoare, călare, cu căștile, săbiile și lăncile perfect lustruite și cu caii țesălați, cu coamele împletite, iar pe crupă cu desen făcut cu tesla, dând aceeași impresie ca și gazonul de pe un stadion. Caii mai nechezau din când în când și tropăiau din copite. În cele din urmă, s-a produs agitație, a sosit mașina
VIZITA REGALA de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350359_a_351688]
-
era rezervată pentru M.S. Regele CAROL II și pentru ASR Principele NICOLAE și suita lor. Pe terenul de instrucție al Regimentului era aliniat un escadron de onoare, călare, cu căștile, săbiile și lăncile perfect lustruite și cu caii țesălați, cu coamele împletite, iar pe crupă cu desen făcut cu tesla, dând aceeași impresie ca și gazonul de pe un stadion. Caii mai nechezau din când în când și tropăiau din copite. În cele din urmă, s-a produs agitație, a sosit mașina
VIZITA MS REGELE CAROL II LA BACAU de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350358_a_351687]
-
să se retragă în Grecia natală. Arhitectura clădirii se caracteriza prin folosirea predominantă a ornamentelor reprezentând scene cu personaje mitologice, asimetric plasate în ansamblu, pentru realizarea unor compoziții complexe, chipuri de heruvimi, de lei fioroși, armăsari cu gâtul cambrat și coama stufoasă, împodobite de curbele ornamental florale încolăcite, șerpuind în jurul clădirii. În fața casei se afla o curticică, care din primăvară până toamna târziu era plină cu flori. Lui Narcis Condurache și prenumele îi era predestinat spre frumos, de aceea îi plăcea
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
magic Mă tulbură... Alergi prin poiene cu flori Și te joci prin sânziene, Până-n zori. Albul virginal Strălucește pe cerul sideral. Doresc să te-nsoțesc Până la ceruri și mai sus. Oh! Îmi place a ta libertate, Venită din eternitate. Ți-i coama împletită Cu fragede flori, Stropite de rouă. Cornul din argint făurit Cu nestemate e împodobit Iar copitele de diamant Scânteiază printre stele, Pe cerul îndepărtat, Când zbori spre Calea Lactee. Ușor îți freamătă nările, Când te privesc în ochii În care
INOROGUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350405_a_351734]
-
speriat sub o mașină Și privește pe furiș, Ploaia ce cade pieziș. Prin băltoace trec galoși Care-și scutură mirarea... Și întreabă cu franchețe: -S-a mutat pe-aicea marea? Dar bagheta unui Mag, Ce nu are beteșug A lovit în coamă norii Și speriați cu toții fug... foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Furtuna / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
FURTUNA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348569_a_349898]
-
309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului în dimineața asta În dimineața asta trenul meu pornise fluierând cu toamna-n plete lăsase-n urmă gările cochete și către zări se adâncea mereu. În juru-i munții se plecau ușor cu coamele involte și senine, păduri de foc veneau încet spre mine în trenul meu c-un unic călător. Era atâta soare-n univers și mângâierea i-o simțeam pe frunte, izvoare mă-nsoțeau pe vârf de munte cu blândă murmurare dintr-un
ÎN DIMINEAŢA ASTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348594_a_349923]
-
Mă momea deci cu melancolia lui Ceaikovski colorată, cu tristețea omului consumat și încă puternic, dornic să-și transmită mesajul. Trebuia să plec. Era imposibil să mai rămân, fie chiar și Ceaikovski. Am părăsit-o tocmai când capul îi căzuse, coama încărunțită și răsfirată dezordonat o acopereau a jale. Eram în a treia zi a aceleiași săptămâni când repetam acest drum. De astă dată devenisem mai prevăzătoare. Am avut grijă să-mi las ziua liberă. Am traversat cu pasul grăbit drumul
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
Maria? Nu vă deranjați! Sunt deprins să mă descurc singur.” Timpul poate fi anulat, oglinda realității devine poartă între personaj și iluzie, iar erosul straniu concretizează o stare psihică în spațiul edenic. „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea.Doar coamele dințate ale culmilor dadeau ocol lunii, din obișnuintă... Când m-am tezit patul avea miros de cetină...(...) - Unde era strada mea!? - Strada Florilor, vă rog, unde se află?” Și răspunsul vine ca un energetism atavic: „În secol trecut.” Potopul de
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
trufași, Si nechezând arată că sunt ași În lupte și păzesc de bunăvoie. Și clocotul îi duce către seară Pe drumuri și cărări cu luturi moi, Se-opresc ades cu botul în trifoi Și cu nesaț adulmeca pe nara. Iar coame albe scutură în vânt; Săgeți de raze le lucesc pe crupe, Perechi, perechi, se strâng în grupe - Minune-a existenței pe Pamant! Referință Bibliografica: Căi bălani / Elenă Negulescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016
CAI BĂLANI de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/348715_a_350044]
-
apelor și plină toată de bozi verzi și îndesați, amestecați cu pietroaie și cu oase înălbite de mortăciuni”. Martori ai teribilului act sunt doar salcâmii: „Coborâră în văgăună și, într-un loc, Florea Gheorghe se opri. În clipa aceea, peste coama înaltă a salșcâmilor care abia se zăreau spre sat, razele soarelui țâșniră pe nesimțite și umplură cu lumina lor roșie întreaga văgăună.” Pare că soarele va umple văgăuna de sângele calului, trimițând suliți subțiri, ori cuțite cu tăișul în jos
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
o asemenea năpastă căzută pe capul nostru, important este ce formă ia invidia din nenumăratele fațete pe care ni le arată și în ce măsură pune stăpânire pe noi.” (Elena Buică - Invidia și invidioșii”) „Noaptea săgeta egal fereastra și viața mea. Doar coamele dințate ale culmilor dădeau ocol lunii, din obișnuință... Când m-am trezit patul avea miros de cetină... Am întins mâna și am dat de un loc gol. Desculță am alergat la fereastră. Copacii nu mai sufereau. La infinit rămăseseră înnodate
„ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1230 din 14 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349750_a_351079]
-
Articolele Autorului Când dorul... doare Noaptea înfrigurată se furișează sub vălul de cristal al stelelor. Ora obosită se așează pe cadranul ceasului, să-și respire clipa trecătoare... Invăluită în tăcerea nopții, privesc de la fereastra camerei adormite, albastrul nemișcat, înghețat pe coama orizontului... Privirea-mi sculptează visul gândului în perdeaua albă, care se lasă încet pe fața pământului... El, gândul, îmi este neobosit și câteodată când tristețea îl întunecă, aș dori să-l luminez cu sclipirea împrumutată de la stele și să-l
CÂND DORUL... DOARE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347520_a_348849]
-
general și pentru cine dorește în special. Au și cai și persoane special antrenate. - Când mergem? Vreau să călăresc și eu un cal alb, frumos, cum am văzut într-un film cum alerga pe malul mării ținându-și cu fălnicie coama și coada în vânt, se repezi ca un copil alintat Dalia. - Și aici puteți vedea între Saturn și Venus, în general seara când nu mai sunt turiști pe plajă, călăreții din herghelie plimbându-și pe malul mării, caii din rasa
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
cu scriitorul Petre Anghel Eu am scris despre tăcere, tăcerea iluzorie că de fum, ca un tratat de mângâiere peste al scrisului taifun. Apoi am auzit clopotele tăcerea lor a fost o adiere, a zbaterii, a peștelui ce moare, pe coama valului, plăcere. Mă caută călâul iar la dinți sunt un căluț cu coama despletita, timpul ucide clipă cu clipă un ornic ce se zbate în clepsidra. Am scris, plăceri și șoapte peste trecute clipe sparte! Referință Bibliografica: Am scris despre
AM SCRIS DESPRE TACERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347639_a_348968]
-
fum, ca un tratat de mângâiere peste al scrisului taifun. Apoi am auzit clopotele tăcerea lor a fost o adiere, a zbaterii, a peștelui ce moare, pe coama valului, plăcere. Mă caută călâul iar la dinți sunt un căluț cu coama despletita, timpul ucide clipă cu clipă un ornic ce se zbate în clepsidra. Am scris, plăceri și șoapte peste trecute clipe sparte! Referință Bibliografica: Am scris despre tăcere / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1159, Anul IV, 04
AM SCRIS DESPRE TACERE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347639_a_348968]
-
să mă lasați cucuvelei, că rămâneți cu păcatu’... N-apucați a lua dezlegare di la mine, că mă găsiți fără suflare. Am zis, și mai zic o dată, că mâine, când soarele se va înălța la un băț de prăjină de la coama Gruiului, vă liberez de corvoada asta la care v-am supus... Trecu lunga noapte a supravegherii, când, pe la prima geană a dimineții, vocea celui aflat îngropat în pernele patului său de suferință, deloc mai stinsă decât cea dinainte, se auzi
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]