1,605 matches
-
urâcios. Era clar că nătăflețul de Dică fusese determinat să-i transmită un mesaj de “admirație” din partea unor proști. Cum, necum, coana preoteasă, fire delicată și un caracter de excepție, integru, nu a acceptat prostiile unor mitocani, spuse de ... XVII. COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. "DOMNIȘORA IULIA"), de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1881 din 24 februarie 2016. Trecuseră câteva zile de când domnul Fusulan își dăduse demisia, dar spiritul lui tot mai plutea în clasă. Mihăiță, deși nu mai era monitor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
mănînce viermii... știi că l-a lăsat? — De cine vorbiți, de Tomoioagă? Cum l-a lăsat? — Așa bine, cum să lasă. Am zis io Încă de-atunci, că nu să făcuseră nici șase luni de cînd s-a prăpădit biata coana Didina și și-a adus-o În casă, că boarfa asta n-o să facă pureci lîngă el. — Nu mai vorbi așa, că pare de treabă, i-a făcut și un copil. — Eh, brava, știi că-mi placi. Păi cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
făr-de gură, dă ziceai că-i un balot de zdrențe — O să vă mai duceți pe la ea s-o vedeți? — Că n-oi fi nebună, cînd nu-mi văz capul de treburi, c-acu vine ăl mic și să te ții, coană Aneto, spală-1, piaptănă-1, dăi să mănînce, plimbă-1, culcă-1, șterge-l la fund. Asta-i viața, morții cu morții, viii cu viii. Mă duc. Leon a murit acum paisprezece ani nespovedit, neîmpărtășit și fără lumînare. L-au găsit vecinii căzut deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ochi de sticlă. Urcă băiatul și urcă. Se-ndepărtează Bătăi puternice În ușă. Un glas butucănos de bărbat. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! Bătăile se Întețesc. Vocea se sparge, devine nerăbdătoare, Îi simt neliniștea, mi-e frică să deschid. — Veniți repede, Coana Aneta... deschideți, vă rog Nu știu ce să fac. Vreau să mă ascund, să nu mai aud, să nu mai știu. Ce am eu cu ei, cu viața lor. Tot timpul degetele astea brutale Îmi umblă prin creier, Îmi Încurcă ideile, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ei, cu viața lor. Tot timpul degetele astea brutale Îmi umblă prin creier, Îmi Încurcă ideile, Îmi răvășesc sufletul. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! acum mai stins, mai descurajat. — Da, da, vin. Cine-i. — Huțan, vecinul de la cinci. Veniți că moare Coana Aneta. Simt că mi se oprește inima. Deschid. — Pentru Dumnezeu ce s-a Întîmplat? — A Înghițit un os de pește și i-a rămas În gît și nu-i mai vine aer. E vecinele acolo și Rădița și Tanța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rîme sub piele și capu Îmi luase foc, numa deștele ierea reci ca țurțurii de gheață că gîndii că moartea d-acolo Începe. Și vecinele toate În jurul meu să-mi deie apă, să-mi deie pîine, pîn ce-a venit coana Didina și nu zici că-mi trage un pumn după ceafă, de-am gândit că atît mi-a fost. Și numa ce-ncep a tuși să-mi scot bojocii nu alta, simții că mi s-a rupt ceva În beregată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Îmi e rușine că povestea doamnei Oprișan m-a emoționat cu adevărat oare În ce lume am ajuns să trăim dacă ne jenăm să fim buni?) Doamne, prin ce-ați trecut. Cred că a fost Îngrozitor. Bine că a avut coana Didina prezență de spirit și a intervenit la momentul oportun. Eu n-aș fi putut. Știți, nu vreau să mă scuz, dar În situații limită mă blochez, nu mai fac nimic, aștept să hotărască Dumnezeu. — Eh, Dumnezeu, Dumnezeu trimite un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fac nimic, aștept să hotărască Dumnezeu. — Eh, Dumnezeu, Dumnezeu trimite un gînd, d-acolo de pe unde o fi stînd el, da musai să fie totdeauna un om să-l făptuiască. Așa, doamnă Norico, ți-o spui, că de nu ierea coana Didina, nu mai ierea nici Aneta. D-aia zic io mereu că avem nevoie unii de alții că nu știi niciodată... eh, ducă-se pă pustii. Auzi, da ziseși de-o cafea. Parcă-mi veni chef, să mai vorbim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
acestei cărți pe care o scriu. Bătăi scurte, timide, În ușa de la intrare. Cine-o mai fi? Probabil că iar a confundat cineva scara. — Pe cine căutați, Întreb fără să deschid. După cîteva ezitări Îmi răspunde o voce de copil. — Coana Aneta a spus să veniți repede că v-a ținut rînd la carne. În spatele alimentarei, despărțită printr-o curte interioară de restaurantul Alba, se vînd produsele rare. Ca să se evite aglomerația În incinta magazinului, cumpărătorii se așază la rînd În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asta. Ileana îl condusese spre centrul orașului, chiar în piațeta centrală. Față în față cu primăria, într-o clădire impozantă din perioada interbelică, era restaurantul. Cina fusese plăcută, deși cu totul diferită de cea pe care ar fi servit-o coana Maria acasă. O masă mai ușoară cu mâncăruri foarte bune, dar mai ales fără pălinca lui Pop. Șeful de sală se ocupase exclusiv de ei, stătea la zece pași de masa lor și dirija cu gesturi scurte pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Toma, încercând să-i amintească de discuția lor de la birou. Cristi se făcu că nu vede și ieși repede din casă însoțit de fiica lui Pop. Aruncă în portbagaj geanta cu mâncare și pătura pe care le-o dăduse coana Maria și se urcă în mașină. Ileana îl urmă imediat și porniră imediat la drum. Nu prea sunt de acord ai tăi cu excursia noastră, spuse Cristian, în timp ce conducea spre ieșirea din oraș, cel puțin tatăl tău era gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nopții: insectele și celelalte vietăți încetau să mai scoată orice sunet când aceasta se apropia. Apoi, mai era ceața. Deși, odată ce apărea negura, însemna că bestia era deja lângă ei. Imediat ce ajunseseră în Baia de Sus și scăpaseră de pupăturile coanei Maria, Cristian îl trăsese pe tata socru în grădina din spatele casei. Calistrat, unde este Moș Calistrat? întrebase el de cum rămăseseră singuri. Calistrat? Ce treabă ai cu el? Abia ați ajuns și tu mă întrebi de ciudatul acela? se arătase Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și înmormântați de oamenii din sat. Țin minte că, împreună cu fratele meu, tata ne trimitea să le ducem la boieri câte ceva de mâncare. Apăruse atunci laptele praf în cutii, se dădea ca rație, și dimineața le duceam lapte, despre care coana Sofia spunea, spre hazul tuturor: „Laptele ăsta a lui Cernat e prea dulce”. Săraca, pierduse la vârsta ei, contactul cu realitatea dură și nemiloasă. N-au trăit mult, au murit unul după altul, și au fost înmormântați în cimitirul de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
privirile noastre, o conduse la merceria lui Augustine Marchoprat. La cererea ei, aceasta îi arătă unde sunt primăria și casa primarului: era ceea ce tânăra dorise să afle, cu o voce „de zahăr“, aveau să povestească mai târziu smochinele uscate. Iar coana Marchoprat, care era o gură spartă fără pereche, dădu fuga să-i povestească vechii sale prietene MĂlanie Bonnipeau, o bigotă cu bonetă, care își petrecea timpul scrutând strada de la fereastra joasă a casei sale, dintre plantele verzi care își desfășurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
serile de iarnă, povestindu-și toate episoadele și făcându-le chiar mai gogonate și mai prostești, până la sosirea, o jumătate de oră mai târziu, a lui Louisette, bona primarului, o fată curajoasă ca o gâscă. — Așadar, cine-i? o întreabă coana Marchoprat. — Cine să fie? — Toanto! Fata cu cele două bagaje! — O fată din nord. — Din nord, din care nord? Întrebă din nou negustoreasa. Nu știu nici eu, din nord, că n-or fi mai multe. — Și ce vrea? — Vrea locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de la magazinul sătesc, e făcut la presă, virgin, nu e rafinat, dublu rafinat, cum se face la fabrică. Icoane și tablouri pe pereți, doar frigul o deranjează pe învățătoare, frigul de iarnă și răcoarea de vară din bucătărie. E acasă coana învățătoare, preotul e plecat la Brezoi, după una-alta. Femeia discută cu Marinică, bunul ei cumnat, bărbatul se uită la ea, e uscățivă, înaltă, o femeie extrem de subțire, fața prelungă, obișnuită, doar nasul cam mare, un nas absolut masculin, puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
urmează, cine intră, mă rog, ce scria acolo, între parantezele textului, și lumea râdea, mă plăcea. În timp ce actorii ceilalți jucau de zor, eu mă uitam prin sală, cochetam cu cuconetul, am și avut ceva succese, de ce să mă ascund, mulțumesc, coane Mihai, pentru un tinerel căruia tocmai i se născuse primul copil era exact rolul de care aveam nevoie. Îndată după asta am avut o ciocnire cu Bopsi Dinulescu, semn că mi se urcase la cap, că mă consideram important acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Rece” în căutarea unor „amici de pahar”. Dârâia de frig. Mi-a fost milă de el și l-am dus la mine pentru a-i oferi o haină îmbănită care îmi era prea mare. De cum a intrat m-a somat: „Coane, ai ceva de băut?”. Din (ne)fericire nu aveam... După câteva minute vede un borcan cu zeama rămasă de la niște gogoșari murați. „Dai, bre... un gât de acritură, să mă dreg și eu puțin?”. I-am spus că poate să
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Escaladează brusc fereastra. Fără pendulă, bineînțeles. COR STÂNGA: Stați așa că mai sare unul. COR DREAPTA: ăsta e al doilea. (Halviță se
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
Să vezi cum îi las eu fără țuguiate pe 'mnealor, pe... fruntașii ogoarelor, (Scărpinându-se amărât în cap) No, hai să mergem că acolo unde nu este cap... Întinde mâinile și i se pun cătușele). sfârșit partea I Referință Bibliografică: Coana mare se mărită, 4 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Coana mare se mărită Scenariu pentru o comedie trăznită, în 2 părți Personajele: - CUCU: După vârstă ar trebui să fie un
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Coana mare se mărită Scenariu pentru o comedie trăznită, în 2 părți Personajele: - CUCU: După vârstă ar trebui să fie un bărbat copt la minte, altminteri scund, chel, de profesie... casnic. - DOAMNA CUCU: Nevasta și egala lui în drepturi, în realitate
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
trăznită, în 2 părți Personajele: - CUCU: După vârstă ar trebui să fie un bărbat copt la minte, altminteri scund, chel, de profesie... casnic. - DOAMNA CUCU: Nevasta și egala lui în drepturi, în realitate cu un cap mai mare ca dumnealui. - COANA MARE: Mama dumneaei și soacra dumnealui. Debordantă și plină de energie, întotdeauna imprevizibilă în mișcări, într-un cuvânt, capul răutăților. - HALVIȚĂ: Recidivist, răsfățatul penitenciarelor și spaima celor de bună credință, care pot fi luați drept gură-cască. - FIRICĂ: fotograf - norocul lui
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
eliberarea cui o fi de sub cine o fi eliberarea aia. Fiecare își eliberează vecinii de cine poate. CUCU: Tu, ca mercenar? Am trăit s-o aud și p-asta. Sau în forțele ONU: Armata mondială a femeilor libere. Referință Bibliografică: Coana mare se mărită, 1 / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 269, Anul I, 26 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
poartă. - Sărut dreapta părinte, răspunse bunica emoționată, de onoarea de al avea oaspete pe bătrânul preot. Bine ați venit la noi. Poftiți, luați loc la masa de sub salcâm. - Lasă Floareo că de stat am să tot șez. Să sosească și coana preoteasă. I-am trimis vorbă să vină și ea. - Foarte bine părinte. Chiar, nu am mai stat de vorbă de ceva vreme cu coana preoteasă. Părintele ca și ceilalți invitați trecu pe la țarcul oilor și binecuvântă animalele, să fie sănătoase
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]