636 matches
-
ochilor mei obosiți, strălucitor de frumoasă. Era încântată că ne vedem din nou ca și cum nu ne-am mai fi văzut de timp îndelungat. Părul, ce nu-i mai era prins în coc (uitare neglijentă sau calcul al unei altfel de cochetării?), i se oglindea în apele „lacului” lui Lamartine și o auzii recitând, ireal, în timp ce tălpile ei goale stârneau, în mișcarea sprintenă ca un dans, iarba catifelată de pe mal. Puseră din nou masa și spre seară mâncarăm împreună, domnul Pavel destupând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorba numai de intuiție - la dumneavoastră funcționează greu sau deloc - mai sunt și altele, derivate, creatoare de confuzii care fac să ne divinizați, e vorba mai ales de cei slabi de înger. - Chiar credeți în ce spuneți? sau e o cochetărie a inteligenței? - Sunteți la fel de naiv ca în urmă cu jumătate de an, în tren. De fapt ce gândeați atunci? - Nimic. O simplă curiozitate, pentru că citeați o revistă franceză, ceea ce mi se părea deosebit; mai era și dorința da a intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
face părtaș uneori la ideile ei, cu toate că erai împotrivă, adică un mod de a i te supune prin inteligența manipulată ca un joc. Se purta tot mai familiar, numai că întrebuința în conversație persoana a doua plural, cred că din cochetărie; eu îi vorbeam asemeni. Mai era din parte-i o anume ciudățenie de comportament, potrivit căreia i se părea firească (știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
gând, fără vise, uitând că sunt în lume, că sunt în pat, că am trup, că sunt bântuit de vise, de spaime, că mă dor umărul, ficatul, că inima merge prost, că tot mai aproape este Moartea. Nu mai este cochetărie cu Moartea. O simt tot mai în preajmă. Cum taie metodic, statornic, cadențat, zi după zi, viața mea. Aproape că-i aud satârul cum îmi retează zilele. Dormeam astfel în studenție când veneam acasă în vacanțe, după sesiunile de examene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reprezintă tipul cochetei prețioase, a femeii vesele, intuiția socială a autorului conferă tipului coloratura mediului. În opinia unor cercetători moderni Zița a fost, poate, judecată „cu o asprime nemeritată, căutându-se cu obstinație umbrele: ridicolul lingvistic, snobismul, vulgaritatea, romanțiosul ieftin, cochetăria, mahalagismul”<footnote Gelu Negrea, Dicționar subiectiv al personajelor lui I. L. Caragiale (A-Z), vol. I, București, Cartea Românească, 2004, p. 209. footnote>. Personajul este comic prin limbajul expresiv, care traduce stările psihice: „eram ambetată absolut”, spune ea pentru a.și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
căpitanului Oană. Era privirea lui, și mult mai mult decât atât. Cosmin Oană simțea, Însă, că aceasta nu era o schimbare, ci o renunțare. Erina devenise luptătoare fiindcă renunțase să mai fie femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de biscuiți și sandwich-uri, pe care le voi suprima, voi adăuga o tartină de morală, pe lângă cele ce i-am mai servit adineaori! - și, luând tava din mâinile Linei buimăcite, intră lovind ușa cu piciorul elegant. Nory avea o singură cochetărie: a încălțămintei. - Dumneata! Domnișoară Nory! seinei de dincolo bolnavul. - Gata și pentru voi acum! zise Lina încîntată de rezultat și dispăru iar în sofragerie. Nory se și întorsese. - Dacă pot ușura puțin pe Lina de ocări, tot e ceva! ... îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a p-'rfum și se umplea de haine subțiri și feminine, de aceie deshabille-uri a căror întrebuințare Lina, firește, nu o cunoștea. In oraș, dimpotrivă, verișoara era totdeauna simplu îmbrăcată, ceea ce, după gustul doctorului Rim, făcea un contrast savuros cu cochetăria ei intimă, cum se exprima. Pe Lina nu o putuse dezvăța de a se îmbrăca ridicol, cu flori roșii la pălărie. Doctorul Rim - cronicar de modă și expert feminin - era plin de noutate pentru Mini. în adevăr, buna Lina cumpăra
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pat, albă și pufoasă ca o lebădă. Mini își confirmă în gând imaginea exactă. La unu, când se întorcea, îi bătea în ușă pentru dejun și apărea proaspătă și "aperitivă", sublinia spiritual profesorul, împrăștiind parfum ele baie, de pudră, de cochetărie feminină, ceea ce schimba cele două mirosuri ale Linei: iodul și tutunul. Doctorul Rim nu fuma și nu practica medicina, având oroare de țigară și de medicamente. Grija Linei de a se purifica de urmele 68 dezinfectantelor diverse, pentru a nu-1
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu avea altă atitudine când rămânea singură cu ea. Nu! Asculta micile noutăți pe care i le spunea de Rim, de Lică. . . Primea îngrijirile ei cu docilitate. Atît!. Când Drăgănescu venise într-o zi la moșie, Lenora, pe motive de cochetărie, dejunase la ea în odaie. Cafeaua o luaseră toți în buduarul ei și vizita se petrecuse ca oricare alta. Nu era nimeni care să turbure cu vreo imprudență complotul tacit cu care ai casei o înconjurau. Ascultând pe Lina, care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
slabă păru a-1 înviora. Fața lui bronzată se roși puțin. Mini îi privi atunci pe amândoi. Atitudinea, așa de ciudată și de bătătoare la ochi a Lenorei, o făcea curioasă. Eliza era cu totul neturburată și cu obicinuitele ei cochetării de mers, de vorbă, părea o cănăriță grațioasă și nepăsătoare. Doru era absorbit de idei triste, dar nu aveau desigur între ei nici o complicitate. Se reîntoarseră. Lina profitase bine de timp. Păreau a fi terminat o conversație foarte animată. Lenora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
piepteni, acoperind numai urechile cu două stufuri crețe, cu o rochie dreaptă de mătase gris, care era robe-chemise a modei curente, dar pe corpul lemnos putea fi o hlamă rigidă; și, în orice fel, era o îmbrăcăminte stângace. Pretenția la cochetărie punea mai mult în evidență la Mika-Le ceva rudimentar și sărăcăcios. Avea ochii ei galbeni și, cum vîlvoiul de altădată nu mai prelungea capul, creștetul drept completa aparența ei dreptunghiulară. Mini o așezase definitiv în formula asta geometrică simplă. Resorturile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lacustră, un teren paludic care trebuie asanat punct cu punct". Parcă ai fi fost tu, cu ,,trupul tău sufletesc". . . Să vezi asanarea! O artă întreagă! Cultivarea sistematică a "atenției", îngrijirea "bunei dispoziții", exercitarea "voinței", supravegherea și dezvoltarea "aspirațiunilor" și reînvierea "cochetăriei". Somnul, apetitul, gimnastica corporală - cela va sans dive. Când a văzut întîi bolnava, a luat Linei un interogatoriu de inchizitor. Ca la cărturăreasă, unde te duci decis să nu dai nici un indiciu și de la prima întrebare spui tot, așa și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Și asta vreau și eu, a mințit ea. Numai că nu-i vreau chiar acum. Nu suntem căsătoriți decât de doi ani și vreau să te mai am o vreme, să fii numai al meu, a continuat ea zâmbind cu cochetărie. Însă James n-a dat vreun semn c-ar fi sesizat respectivul zâmbet. Avem destul timp ca să ne gândim la copii. —Ești sigură? a replicat el dubitativ. Ai treizeci și trei de ani și-n toate articolele pe care le-am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unui gen literar minor, ușor și chiar vulgar, potrivit pentru poeții mahalalelor. Faptul că un savant ca Omar Khayyam Își permite să compună, din când În când, un rubai poate fi considerat drept o distracție, un păcat ușor, aproape o cochetărie; dar ideea că el Își asumă sarcina de a-și consemna versurile, În modul cel mai serios de pe lume, Într-o carte Înconjurată de mister, iată ce uimește și neliniștește o poete să consacrată normelor elocinței. Omar pare jenat; Djahane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cea scumpă cunoștea probabil destul de bine casa, căci se afla deja În ușa cabinetului și, fără să ne privească măcar, În penumbra zilei ce se apropia de sfârșit, se Îndreptă cu pas sigur către Agliè, Îl mângâie pe față cu cochetărie și-i zise: „Simone, doar n-ai de gând să mă lași să fac anticameră!” Era Lorenza Pellegrini. Agliè se-ndepărtă ușor, Îi sărută mâna și Îi spuse, arătând spre noi: „Draga mea, scumpa mea Sophia, dumneata știi că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu ce vă pot fi de folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut doar ca să-i cunoașteți și pe mama mea, doamna Maria Firidă, și pe logodnicul meu, Leo Tupilat. Știți că sunt urmărită peste tot de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
masă cu zgomotul unei monede scăpate într-un pahar. O iau repede cu mâna și trag de ea cu colții. Are duritatea și gustul unei geci de motociclist. Se întoarce. E bună? Delicioasă. Ronțăie câteva măsline și îmi cere cu cochetărie o bucățică de friptură. Cu multă stăpânire de sine, reușesc să decupez un fragment. Îl introduce în gură zâmbind. Molfăie puțin, se schimbă la față: vai de mine, nu trebuia să programez cuptorul la jumătate de oră! A fost prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și continuă să gâfâie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor, să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un lucru rămâne indiscutabil: că noi toți, dar absolut toți, trăim de pe urma trudei acestui țăran, așa prost, și leneș, și rău cum îl categorisești dumneata! Arendașul fu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ștrengari, ar fi părut frați și cu ea, dacă mândria și dragostea de mamă n-ar fi strălucit atât de fierbinte în privirile ei. ― Mulțumesc de compliment, dacă ai făcut aluzie la noi, interveni sora Doamnei Predeleanu, cu o cochetărie familiară, dar nu primim, fiindcă... ― Atunci, îl retrag în ce te privește pe dumneata și-l ofer numai Teclei, căci ea cu siguranță nu-l va refuza! întrerupse Grigore. ― Așa e, eu primesc orice, chiar și complimente! zise doamna Predeleanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de frate. Acuma se trudea să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și chiar datoria să trăiască, să se bucure de omagiile lumii, nu să vegeteze în umbră, cum ar fi vrut-o el dintr-un egoism meschin. Rezistența ei firească el a socotit-o lipsă de atașament veritabil. I-a imputat cochetăria ca o crimă, în loc să o vadă drept ceea ce este: dorința firească de a străluci. El n-a înțeles că, prin persistența ei de a-i oferi mereu ceva nou, de a fi veșnic alta, ea căuta și izbutea să-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi totdeauna, indiferent de legăturile de familie. Firește, Nadina e o femeie cam dificilă. Oricât obișnuiește dânsul să fie de rezervat față de afacerile intime chiar ale rudelor, ei i-a spus de mai multe ori, ca unei surori, că exagerează cochetăria și abuzează de toleranța amabilă a bărbatului ei... În sfârșit, se însărcină să se intereseze, din partea lui Grigore, la Nadina, dacă a început demersurile divorțului și-n ce stadiu se găsesc, înțelegînd perfect că Grigore, din moment ce a plecat din casă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a auzit că vrea să se însoare cu Nadina, firește delicat, fiindcă în cazuri d-astea orice povață negativă e rău venită. De fată s-a cunoscut ce femeie are să fie. Nu zice nimeni, unei fete îi șade bine vioiciunea, cochetăria, flirtul ― totuși, cu oarecare măsură. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori după ea. Măcar după ce s-a măritat să se fi potolit. Profitând de iubirea oarbă a bărbatului, nu s-a sfiit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Sper că ai să-mi faci curte, iar nu să mă sperii cu ororile țăranilor? glumi Nadina către Stavrat pe când Platamonu își lua rămas bun. Olimp Stavrat își mângâia zăpăcit bărbuța, cu un surâs în care îngrijorarea se lupta cu cochetăria. Afară, în curte, Aristide era nerăbdător. Ciupise puțin pe Ileana, în glumă și de față cu tatăl ei, cu care se apucase să discute, ca să-și omoare plictiseala, despre mișcările țăranilor de prin alte părți, Dumitru interesîndu-se grav dacă e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]