4,113 matches
-
de folos...” După miezul nopții, amărâtul o intrat în casă abia bleștind. „N-am găsit nimic și nu mai pot săpa. Pământul îi cremene, iar borțile cotesc în toate părțile...” De fapt ce o fost acolo, Hlibocene? Cine o luat cocoșul? a întrebat Pâcu. Povestea asta îi ca și cea cu dracii din podul matale. Eu cred însă că acele găuri erau ale unor dihori, care se oploșesc prin locuri ca cele din curtea neisprăvitului acela - a lămurit Hliboceanu. Ce au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din anul acela. Cu o zi înainte de cea sorocită, însă, s-a pornit o viforniță de îți tăia răsuflarea. Moș Dumitru i-a „convocat” la el pe Pâcu și pe Vasile Hliboceanu, pentru a se sfătui... Dumitre! Tu mai ai cocoșul cela care cântă înainte de schimbarea vremii sau aista pe care îl ai cântă după? l-a luat peste picior Pâcu, de cum a trecut pragul casei. Se vede treaba, Pâcule, că de la sărbători tu încă nu te-ai trezit - i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
putem pleca - a judecat situația moș Dumitru. Voi nu știți vorba ceea că nu aduce anul ce aduce ceasul? In loc să se potolească, vifornița ar putea să se întețească mai rău - a filozofat Pâcu... Moș Dumitru era meteorologul, grație cocoșului lui năzdrăvan, iar Mitruță Ogaș curierul. El alerga zilnic pe la toți cu veștile proaspete: „Nu plecăm nici mâine, că vifornița nu are de gând să se înmoaie deloc.” „De unde știi tu asta, măi Mitruță?” l-a întrebat Pâcu într-una
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Mitruță Ogaș curierul. El alerga zilnic pe la toți cu veștile proaspete: „Nu plecăm nici mâine, că vifornița nu are de gând să se înmoaie deloc.” „De unde știi tu asta, măi Mitruță?” l-a întrebat Pâcu într-una din zile. „De la cocoșul lui moș Dumitru” - a răspuns Mitruță. „Uite că am uitat de cocoșul năzdrăvan cititor în stele al lui Dumitru. Da’ ce, te pui cu orătania?” a aruncat o săgeată Pâcu. Mitruță însă a luat-o din loc, neuitând să spună
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plecăm nici mâine, că vifornița nu are de gând să se înmoaie deloc.” „De unde știi tu asta, măi Mitruță?” l-a întrebat Pâcu într-una din zile. „De la cocoșul lui moș Dumitru” - a răspuns Mitruță. „Uite că am uitat de cocoșul năzdrăvan cititor în stele al lui Dumitru. Da’ ce, te pui cu orătania?” a aruncat o săgeată Pâcu. Mitruță însă a luat-o din loc, neuitând să spună: „Asta mi-o spus moș Dumitru, asta ți-am spus și eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trecut prin cap lui Pâcu. Indată, însă, și-a revenit, zicându-și: „Măi hodorogule, la ce îți zboară gândul? Tu ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Ai băut o ulcică de vin acolo și gata, te dai cocoș?...” Soarele zgribulit al dimineții abia s-a ivit de după o perdea de ceață vineție, când cărăușii erau gata de drum. Costache le-a deschis poarta mare. Drum bun și să știți că până săptămâna viitoare am să vă duc dorul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îl frământă pe Mitruță. De fapt, el bănuia de multă vreme ce îl rodea pe flăcău. Incă de astă iarnă a ghicit că Mitruță se luptă cu gândul că nevasta lui nu-i este credincioasă, dar nu știa care-i cocoșul ce cântă pe gardul lui. Acum se gândea cum să-l descoase. A aruncat întrebarea la întâmplare: Ce mai face Zâna, nevastă-ta? Păi...ce să facă? Ca primăvara. Cu treaba prin casă, pe afară - a răspuns Mitruță cu jumătate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe coama dealurilor dinspre răsărăit, că flăcăii lui moș Dumitru se ghiloseau deja la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de vină... Flăcăi! Eu cred că trebuie să-i facem pocinogul cocoșului lui Dumitru - a propus Pâcu, în râsul somnoros al cărăușilor. Numai să te audă baba mea și ți-ai găsit nașul, Pâcule - i-a pus în vedere
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la fântână cu apă rece. Cum naiba faci, Dimitre, de te trezești înaintea tuturor? Parcă ai avea un ceasornic cu cuc în scăfârlie? Eu cred că tot cocoșul îi de vină... Flăcăi! Eu cred că trebuie să-i facem pocinogul cocoșului lui Dumitru - a propus Pâcu, în râsul somnoros al cărăușilor. Numai să te audă baba mea și ți-ai găsit nașul, Pâcule - i-a pus în vedere moș Dumitru. Amiaza i-a prins intrând în târg în hodorogitul carelor. Spre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Inserarea abia își mai putea ține în hățuri puzderia de stele gata să dea buzna peste purpura asfințitului. Seara se arăta liniștită și prietenoasă. Doar o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o limbă de nour se așezase ca o geană purpurie. Măi Dumitre, ce mai spune cocoșul acela al tău? a întrebat Pâcu, privind spre asfințit. Uite că nu l-am întrebat, Pâcule. Dar ce ți se năzare? Apoi nădejdea în cocoșul tău îi ca într-un cui de tei. Ascultă, Pâcule! Să nu-mi vorbești cocșul de rău, că cu mine ți-ai pus în cârd. Si mai ia seama că vorbești și în contra babei mele și asta nu ți-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ar spune - vorbe de clacă. Ei nu s-au supărat niciodată unul pe celălalt. Ba dimpotrivă, orice discuție care părea în doi peri sfârșea în râs...Nu mai departe chiar acum... Te-i supăra, nu te-i supăra, Dumitre, da’ cocoșul cela al tău nu face nici cât o ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai departe chiar acum... Te-i supăra, nu te-i supăra, Dumitre, da’ cocoșul cela al tău nu face nici cât o ceapă degerată. Si spunei babei tale - așa din partea mea - că am să trec eu pe la ea să tai cocoșul, că în nădejdea ta îmbătrânește și când îi vrea să faci borș din el ai să-l fierbi până s-o topi oala - a grăit Pâcu, deși a spus că el nu mai scoate o vorbă. Adică cum, Pâcule, să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cărăușii au înjugat boii și au pornit la drum. In față mergeau cei doi bătrâni, care continuau să-și spună vorbe de duh. Si zi-i așa, Dumitre. Baba ta mă așteaptă cu melesteul. Numai că ea nu știe că cocoșul ei s-o boierit. Uite asfințitul ista îi a schimbare de vreme, dar cocoșul tău tace mâlc. El cântă - cum îți spuneam eu altădată - după ce trece ploaia sau ninsoarea. Așa că, la borș cu el! Teamă mi-i că ai dreptate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bătrâni, care continuau să-și spună vorbe de duh. Si zi-i așa, Dumitre. Baba ta mă așteaptă cu melesteul. Numai că ea nu știe că cocoșul ei s-o boierit. Uite asfințitul ista îi a schimbare de vreme, dar cocoșul tău tace mâlc. El cântă - cum îți spuneam eu altădată - după ce trece ploaia sau ninsoarea. Așa că, la borș cu el! Teamă mi-i că ai dreptate, Pâcule. Cocoșul ista al meu o cam uitat de treburile lui. Puicuțele cotcodăcesc în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
s-o boierit. Uite asfințitul ista îi a schimbare de vreme, dar cocoșul tău tace mâlc. El cântă - cum îți spuneam eu altădată - după ce trece ploaia sau ninsoarea. Așa că, la borș cu el! Teamă mi-i că ai dreptate, Pâcule. Cocoșul ista al meu o cam uitat de treburile lui. Puicuțele cotcodăcesc în zadar, iar vremea se schimbă cum vrea ea și el nu vede, nu aude. Să știi că am să-i fac felu’ și gata. Da’ ia spune tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
un chef...Da’ ce, îi pe vruta mea? Da’ lasă că am eu grijă de pezevenchi! Spusele lui Pâcu ascundeau un of al lui, care nici după o viață nu s-a stins...Si pe gardul lui a cântat un cocoș străin cândva...Moș Dumitru, aproape fără să vrea, a zgândărât în rana din sufletul lui Pâcu: Stiu eu de ce spui tu asta, dar nu-ți pune mintea cu el. Dă-i să facă treabă până a scoate limba de un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
asta? Nu am mai văzut noi ploaie? Da’ ploaia va veni abia mâine. Credeam că n-ai băgat de seamă și de asta te-am întrebat. Stiam încă de aseară că se schimbă vremea, când mă încontram cu Pâcu de la cocoș... Apoi, după ce ne-ați facut să râdem cu lacrimi, mai spui că v-ați încontrat? Așa facem noi de-o viață și tot n-am ajuns la nici un capăt. Ce pun la cale gospodarii? a întrebat Pâcu, care s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Volaille de Bresse en fricassée, crêtes et rognons de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne servești creste de cocoș și - să mă ierte Liliane - coițe de cocoș? În România, crestele de cocoș se aruncă la pisici, iar pisicile trebuie să fie flămânde rău ca să le mănânce. Nu accept să fiu luat de prost. — Îmi pare rău, domnule, dar crestele
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de coq, truffe noire! — Stop! strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne servești creste de cocoș și - să mă ierte Liliane - coițe de cocoș? În România, crestele de cocoș se aruncă la pisici, iar pisicile trebuie să fie flămânde rău ca să le mănânce. Nu accept să fiu luat de prost. — Îmi pare rău, domnule, dar crestele de cocoș fac parte din patrimoniul gastronomic național
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
strigă Lionel exact când picolii vor să ridice, sincron, clopotele de argint care acoperă felul de mâncare anunțat. Adică vrei să spui că ne servești creste de cocoș și - să mă ierte Liliane - coițe de cocoș? În România, crestele de cocoș se aruncă la pisici, iar pisicile trebuie să fie flămânde rău ca să le mănânce. Nu accept să fiu luat de prost. — Îmi pare rău, domnule, dar crestele de cocoș fac parte din patrimoniul gastronomic național. — Bagă mare! îi face semn
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să mă ierte Liliane - coițe de cocoș? În România, crestele de cocoș se aruncă la pisici, iar pisicile trebuie să fie flămânde rău ca să le mănânce. Nu accept să fiu luat de prost. — Îmi pare rău, domnule, dar crestele de cocoș fac parte din patrimoniul gastronomic național. — Bagă mare! îi face semn Lionel lui Jean că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să fiu luat de prost. — Îmi pare rău, domnule, dar crestele de cocoș fac parte din patrimoniul gastronomic național. — Bagă mare! îi face semn Lionel lui Jean că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și și-o leagă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu s-a mai văzut. Robert se gândește că acum poate să iasă liniștit la pensie: le-a văzut pe toate. Încă în stare de șoc, îl întreabă pe Lionel: — Cum să vi-l decupăm? — În formă de creastă de cocoș. Să fie de sufletul lui Kiril, spune Lionel cu tristețe în glas și varsă niște Château Pétrus pe mocheta restaurantului, după care își șterge o lacrimă și își linge dosul palmei. — Kiril bulgarul? întreabă Robert. Am auzit că s-a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
la mine. — Nici o problemă. După ce ia hârtia de cinci sute, Lionel aruncă o vorbă în vânt: — Pe mâine? Depinde de ce rating am făcut, răspunde circumspect Robert. — Să ne ținem pumnii reciproc, se mănâncă bine la voi. Mai ales crestele de cocoș - au fost un deliciu. — Domnul e prea amabil. Acum vi le-am pregătit à la Demidoff, data viitoare le facem Villeroy. Să vedeți atunci. — Mă ling pe degete de pe-acum. Auzi, nu poți să-i spui unui băiat să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]