1,269 matches
-
atroce tiran și criminal al tuturor timpurilor! Și-apoi, iarăși stau și mă-ntreb: ce-o fi dialogat, în gând, maestrul, lucrând la statuia lui Sadoveanu, despuindu-l, mutilându-l și în final, ucigându-l, pe acel Stalin care se cocoțase și stătuse ani în șir, pe-un soclu înalt și se arătase stăpân și la noi, în Piața Aviatorilor...? Poate că maestrul l-a mustrat în gând și pe Sadoveanu că și-a salvat tot ce-a scris bun, acceptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un biet țăran calic ce s-a lăsat înșelat atât de ușor de Fata Morgana a colhozului? * ... Anii au galopat. Și multe s-au schimbat. Cele două busturi în mărime naturală, care fuseseră ca și Stalin, odinioară, în Piața Aviatorilor cocoțate pe pilaștri de marmură din capătul scărilor ce urcau la etaj au fost date jos. E greu de spus, dacă cineva le-a dus în depozitul muzeului sau le-a distrus și făcut fărâme, fiindcă nu erau din bronz, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
nu se folosească de acele falii, prea înguste pentru a-i susține în siguranță piciorul și corpul, ci să ajungă direct pe celălalt balcon. Trebuia să fie foarte atent, căci totul era umed de la ploaia ce tocmai încetase. S-a cocoțat pe balustradă, fără a se uita în jos, în adîncimea amenințătoare și amețitoare. Și-a înfipt degetele într-o falie. Încordîndu-se, cu pieptul lipit de zidul umed și cu inima mai să facă o gaură pînă dincolo, și menținîndu-și greutatea
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
singura cale vizibilă, ușa din dreptul altarului. Pe fundalul absidei fusese ridicată o schelărie Îngustă, care ajungea aproape de ferestrele de sus. Două dintre acestea fuseseră Închise cu vitralii policrome, În timp ce a treia era Încă descoperită. Probabil că pungașul acela se cocoțase până sus, căutând să scape pe acoperiș. Reacționând cu o clipă de Întârziere la acea mișcare neașteptată, se năpusti, la rândul lui, spre schelărie. Brandan Încerca să fugă pe acoperișuri, nu pe străzile Florenței, unde ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
însă părul lui nu mai avea pic de strălucire și se subțiase. Fața i se buhăise și era livid, iar ochii foarte roșii. Îi lipseau câțiva dinți din față, însă gura îi mergea întruna. Îmi făcea impresia unei maimuțe bătrâne, cocoțată într-un colț de cameră. M-a observat una dintre fete și i-a făcut un semn cu ochiul domnului Uehara. Și-a întors capul spre mine și, lipsit de orice expresie, mi-a indicat cu bărbia să intru. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
dar întotdeauna există o a treizecea, când fir-ar să fie nu mai poți și gata, când te simți ca o muscă prinsă de primul ger al iernii, când te uiți în jur și te gândești că ești Bătrânul Mării cocoțat pe grumazul lui Sindbad; și în definitiv de ce să care cineva în spate o epavă umană roasă pe dinăuntru de invidie? Dacă societatea ar avea cât de cât bun simț, m-ar eutanasia. M-ar abandona așa cum își lasă eschimoșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a vechilor râuri îngemănate, de orașele de pe fereastră, pestrițe asemeni podelelor lor. Moartea asta era un pungaș bătrân cu oase ce se zăreau prin franjurii pantalonilor de piele întoarsă, nu un gentil Sir Cedric Hardwicke ce le dă binețe băieților cocoțat pe creanga unui măr, dintr-o piesă pe care am văzut-o odată. Einhorn n-avea idee de așa ceva, dar era superstițios în legătură cu acest Tâlhar înspăimântător, și doar făcea pe stoicul Thanatopsis, când de fapt manevra în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spunea „Sigur, duceți-vă“. Renling nu striga și nici nu se înfierbânta în timpul rundelor, însă le mânca din ochi. Tot ce presupunea energie nestăvilită îl fascina - cursele cicliste care durau șase zile, maratoanele de dans, de mers, de stat nemișcat, cocoțat pe un stâlp de steag, zboruri neîntrerupte în jurul lumii, greve ale foamei îndelungate făcute de Gandhi sau de prizonieri care protestau, zile în șir petrecute sub pământ de oameni care se îngropaseră de vii și primeau aer și de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
am văzut un marfar care se ducea înspre Cleveland în care erau oameni care ședeau unii pe acoperișul vagoanelor, alții pe platformele de la marginea lor, iar alții agățați de peretele vagoanelor neacoperite, ba chiar vreo opt sau zece indivizi erau cocoțați și se balansau pe scările trenului. Am alergat și eu, părăsind șoseaua aceea fără noroc, până când am ajuns pe solul stâncos pe care-l simțeam prin tălpile subțiri ale pantofilor și am apucat mânerul unei scări. Nu eram agil, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încotro îi erau îndreptate toate grijile: spre propria persoană; senzualitatea lui. Și părea foarte lovit și supărat de această problemă, în ciuda profilului său mândru de Bourbon, și acest lucru i se reflecta până în fundul ochilor lui negri. Arăta asemeni garguiului cocoțat pe acoperișul unei biserici vechi, iar mâinile îi erau acoperite cu pete albe și i se odihneau de-o parte și de alta a pantalonilor săi ce adesea dădeau impresia că nu au nici un rost pe trupul lui. Părul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din Chicago nu-mi dădea pace, mă trăgea de mânecă și îmi spunea: „Nu, ce-o mai fi și prostia asta?“ Și, de vreme ce ne aflam foarte aproape de grădina zoologică, m-am dus până acolo să le văd vulturul, care stătea cocoțat pe un trunchi de copac într-o colivie înaltă de vreo zece metri, conică, asemeni unei colivii de papagal, cu culorile sale de fum și soare împroșcate cu verde, și postura bipedă, cu pantalonii lui turcești de pene, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ținea un bebeluș, și la vederea păsării, chiar și cu gluga pe cap, a început să se retragă spre bucătărie. Am dus pasărea în altă parte. L-am băgat în baie, acolo avea să-și aibă reședința; el s-a cocoțat pe rezervorul cu apă sau cisternă, căci sunetul apei care se prelingea părea să-l încânte. Băiatul, Jacinto, a venit după noi să vadă cum ne descurcam cu el. Era înnebunit de plăcere. Uneori mă gândeam că dacă motivul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
exersăm. Afară din oraș, după cimitir și oasele sale care zăceau accidental pe pământ, cu efluviile grele ale florilor înșirate de-a lungul pereților albi ai cavourilor: întâi veneam eu, pe animalul sur care mergea încet cu tropot, cu vulturul cocoțat pe braț; apoi Thea, pe alt cal; și Jacinto în vestmântul lui alb ce semăna cu o pijama și picioarele lui negricioase, care mai că atingeau pământul, cum stătea călare pe un măgar. Treceam pe lângă un cortegiu funerar, deseori al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să mă gândesc la pictura cu proștii cu pește și prăjituri și vâslașii cu vâsle făcute din polonice pe care am văzut-o într-unul din tablourile bătrânului maestru Hieronymus B. - acest vas leneș, cu cântăreții excursioniști și puiul fript cocoțat într-un copac; și tigva morții ițindu-se în rămurelele de deasupra. Și alte scene: ouă trase în țeapă pe lama cuțitelor și tropăind pe niște piciorușe minuscule; oameni închiși în cochilii de scoici, duși spre un banchet de canibali. Hering
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
îi corup - întreabă orice psihiatru. În condițiile astea, cum te poți bucura de o copilărie normală? Capul ei, încununat de un cerculeț de flori strâmb, a ieșit brusc la iveală. Ca și cum ar fi fost detașat de trup, capul s-a cocoțat pe marginea spetezei canapelei, cu fața spre locotenent și spre mine. — Asta s-a întâmplat probabil cu fratele ăla al dumitale, a grăit capul. Vreau să spun că ați avut o copilărie bizară și de asta, firește, n-ați învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
arătat că, deși nu cred că poemele lui ar fi putut să fie mai personale, că l-ar fi putut revela mai complet decât o fac, totuși Seymour trece prin fiecare dintre ele, chiar când Muza Bucuriei Absolute i se cocoață pe umăr, fără să verse măcar o picătură autobiografică. Ceea ce presupune, indiferent dacă nu-i pe gustul tuturor, o înaltă acrobație literară - o performanță tradițională, un om care ține în balans pe bărbie cuvintele, emoțiile și un cornet de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
toți de iarba fiarelor, dar că ar fi fost de-adevărat, asta n-o mai crezuserăm. Și oamenii erau mulțumiți, le mergea bine, primăvara nu mai erau inundații, făcuseră case frumoase, cu înflorituri din lemn la cerdac, cu odăi multe, cocoțate pe temelii înalte, tot din pietre de râu, satul coborâse până lângă dig, apa era bună și rece, pește din belșug... Totul până într-o zi. Mai bine zis, pe-nserat. Era ca acum sau, poate, ceva mai înspre toamnă: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
din ei, rămași de noaptea trecută, cînd n-au mai putut pleca spre satele învecinate din cauza întroienirii. Fetele din laboratorul de analize își văd de aparate, fără să-l fi observat cînd a intrat. Una singură, o ochioasă tunsă scurt, cocoțată pe un scaun rotativ, să ajungă la clemele de sus ale dinamometrului, îl urmărește un timp cu privirea. Întîlnindu-i ochii mari, negri, expresivi -, Mihai înclină privirea în semn de salut, apoi își vede de drum, roată, prin toată încăperea. Sînteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Radu, am o pagină doar cu nume de băieți... Hai să sărim gardul pe aici, că dacă tot am mers de-a dreptul... Lazăr îl ajută pe Mihai să treacă dincolo, în șoseaua dinspre gară, apoi, dintr-un salt, se cocoață pe marginea de beton și stă așa, cu picioarele spînzurate. Două fete... clatină el din cap, amintindu-și. Ce cacealma, bătrîne, aruncă din nou privirea în sus uite că pe tine n-am avut cum te trișa, da' mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de la isprava lui Georgie. Stătuse în comă mai bine de douăsprezece ore, dar acum era în afara oricărui pericol și-și revenise destul de bine. Palmer ședea la capul patului, foarte aproape de ea, pe o parte iar eu pe cealaltă. Antonia se cocoțase în pat, cu picioarele strânse sub ea, iar Alexander se sprijinea de bara de la picioarele patului. Honor Klein, în spatele lui Palmer, se sprijinea de pervazul ferestrei. — Of, Doamne, v-am dat atâta bătaie de cap! spuse Georgie. Mă simt cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o să-i spună lui Palmer totul despre viața ei intimă. Am întins mâna și am mângâiat mâna agitată a fetei. Georgie s-a înfiorat. — Și acum, copila mea, trebuie să o șterg! zise Antonia. Nu pot să stau toată ziua cocoțată în patul tău. Am programare la coafor. Se dădu jos din pat fără să se uite la mine și își îndreptă ținuta primăvăratică. Era de-a dreptul strălucitoare. — Te duc eu cu mașina, se oferi Alexander. Trebuie să mă ocup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
zvonuri rău intenționate. Au fost trei camioane, și În fiecare camion s-a urcat, după rând, unul dintre polițiști, care răspundea de transportul respectiv. Și Tănase s-a cățărat cu doi soldați pe un astfel de camion: „Pe deasupra a fost cocoțat gardianul Tănase și striga În gura mare că și evreii din Tg. Frumos XE "Tg. Frumos" vor avea aceiași soartă”. Când l-a văzut pe evreul care a descris această scenă, „a oprit mașina și l-a bătut până ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
uitat la celălalt polițist, care ședea discret Într-un colț, cu un carnet În poală. Dacă tot avea de gând să facă pe secretara, trebuia să-și Îndeplinească misiunea cum se cuvenea: să-și țină picioarele Încrucișate elegant și să cocoațe carnetul pe genunchiul Îmbrăcat În pantaloni gri. Pixul plutea pe suprafața hârtiei, În aparență aproape fără să-o atingă. Nu părea pus În Încurcătură de rapiditatea cu care vorbeam. Mi-am spus că ar trebui să fac pauze de respirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ai grijă de lucrurile tale? Îmi pare rău... Era sâmbătă dimineața. Sâmbătă toată lumea se duce la Băi. (Și eu mă aflam acolo în acea sâmbătă.) Era o dimineață înghețată și peste Baia Exterioară plana un baldachin de abur dens. Supraveghetorul, cocoțat pe scara lui, putea desluși doar câte un înotător ici-colo, când norul de abur alb era destrămat de vântul pișcător dinspre răsărit. Brian, Gabriel și Adam se aflau pe promenadă și priveau pe fereastră. Tocmai sosiseră. Fereastra era aburită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a lui Judy, lui Tom îi plăcea cel mai mult dormitorul cu vederea spre grădină, deși erau frumoase și cele două din față, din care se putea zări, printre platani, coșul cu aspect de minaret al țesătoriei. Cartierul Biggins era cocoțat pe o ridicătură și, prin fereastra din spate, i se înfățișară lui Tom aproape toate monumentele importante din Ennistone: Institutul, cupola aurită a Sălii Mari, turnul cenușiu, retezat, al bisericii St. Olaf, turla vărgată a bisericii St. Paul („prăvălia“ părintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]