1,239 matches
-
aude pe prietena lui cum le povestește celor de lângă ea realizările lui și își dă seama că fata e foarte îndrăgostită. Face un tur al sălii să se asigure că părinții ei sunt în regulă și să admire ornamentele strălucitoare, cocoțate în cele mai ciudate locuri prin sala de conferințe. - Distrează-te, îi șoptește tata, plasând o sărutare pe tâmpla ei. Sus, la etaj, într-o sală mai mică, pe jumătate cufundată în întuneric, dansează câteva perechi. Cineva o apucă de
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
am strecurat printre clienții care beau în picioare. Fum, muzică, hărmălaie ... uiți de toate necazurile și, pentru o oră, două, scapi de stres. Cum am ocolit barul, nici n-am făcut doi pași, că am zărit o fată la bar, cocoțată pe scaunul înalt, din lemn masiv. Era roșcovană, minionă, cu pletele curgîndu-i pe lîngă obraji ... am mai făcut doi pași și m-am oprit. Ce-mi atrăsese oare atenția la ea? Nu mi-am dat seama. M-am întors și
14 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360717_a_362046]
-
cred să fi fost, mai ales că refuzasem de la început propunerea. Chestia cu politica care se face “altfel” a fost ani de-a rândul, obsesia reflecțiilor mele, ori de câte ori, câte un neavenit în politică (indifferent de treapta la care s-a “cocoțat” și la care i-a permis propria mediocritatea!) încearcă să dea lecții, despre un domeniu al activității omenești la care, nu-i așa? ne “pricepem” toți ... Într-adevăr, a și plecat la București unde a fost investit în funcția de
ERA SĂ INTRU ÎN POLITICĂ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360862_a_362191]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > O ALTĂ SULTĂNICĂ Autor: Ion C. Hiru Publicat în: Ediția nr. 229 din 17 august 2011 Toate Articolele Autorului O ALTĂ SULTĂNICĂ Pe dealul cimitirului, între vestigiile istoriei dacice, romane sau feudale, stă încă, cocoțat ca un turn de pază al Domneștiului istoric, semeț și solitar, conacul boierului Negulici, luminat din toate părțile de razele ocrotitoare ale soarelui, strălucind și străjuind castrul roman, casele domnești ale lui Negru Vodă, unde și-a odihnit bătrânețile Cârjoaica
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
cotețul porcușorului și asistase la încercările lui de a-și cânta melodia preferată: „Ceata lui Pițigoi”. - Lecții de canto? Porcușorul se lumină la față. Există așa ceva? - Normal că există, dar am auzit că un profesor este foarte scump. Puișorul se cocoță pe gard ca să ajungă în dreptul porcușorului. În fermă, cel mai bun profesor este cocoșul. - Dar eu nu am bani, suspină Marinică, sunt doar un porcușor! - Păi, poate că, dacă te învoiești la ceva treabă în locul cocoșului, el va accepta să
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
fâșiile de panglică colorată și baloanele agățate de grindă. Uimit de asistența adunată să vadă concertul, îl înghionti pe măgăruș. - O să se facă de râs la scenă deschisă, îi spuse Aurel cocoșului. Ce vom mai râde! - Liniște, strigară câțiva șoricei cocoțați pe baloții de paie ca să vadă mai bine scena împodobită cu buchețele de flori de câmp. - Bună seara doamnelor și domnilor, strigă veverița care purta o pălăriuță elegantă din paie, cu panglici pe margini. În această seară veți fi martorii
POVESTEA PORCUŞORULUI MUZICIAN de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368351_a_369680]
-
jucărie la „hepi mil”. Aha! Mă dumiresc că e vorba de faimosul fast - food și găsesc că, în preajma oamenilor, aș putea să fiu oarecum în siguranță! Așa să fie! Răcnetele lui de fericire nu se potoliră nici în mașină. Se cocoță cu genunchii pe bancheta din spate și începu să se strâmbe prin sticla parbrizului la trecători. Noroc că drumul nu e prea lung, că, mai știi, cu ochii mai mult pe năzbâtiile lui, aș fi putut intra într-un pom
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
-Ascultă, măi tovarășe! Trebuie să sprijinim medicina orașului... -Ce vorbești, dom’le? -Domnu’ doctor Ketangescu are operație. Și, mașina defectă. Trimite un băiat de-al tău la spital, la... -Sora Maria? Mă, tătuță, mă! Află că medicina orașului s-a cocoțat pe umerii mei, cu tot kentul vostru. Da’, nu-nțeleg de ce te ocupi tu de mașina lu’ sora Maria...ă-ă...vreau să zic, a lu’ dom’ doctor. Nu putea să-mi dea dânsul un telefon? -Mă, fii băiat deștept! Nu
UN KIL DE MĂSLINE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367867_a_369196]
-
se treziră cu încărcătura de coșuri cu ouă și iepuri de câmp, direct sub boticul lor. Dar mai mare fu mirarea lui Hoț-Morcov-Cronț, care se trezi legat de tovarășii săi, în mijlocul celor de la care se încumetaseră să fure. Relu-Iepurelu zâmbea, cocoțat pe unul dintre vagoanele trenulețului, bucuros că ouăle frumos vopsite fuseseră salvate datorită lui și că Mica-Iepurica devenise prietena lui. - Acum că enigma a fost elucidată, zise el, să-i pedepsim pe hoți așa cum merită.! La semnalul său, iepurașii prinseră
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
văd parcă, undeva la casa bunicilor mei. Îi văd pe cei mai drăgălași căței întâmpinându-mă la poartă, ce veselie, ce gălăgie... Apoi, venea împleticindu-se gânsacul, făcea atâta tărăboi de parcă cine știe ce făcusem, firește, mândrul cocoș mă întâmpina și el cocoțat pe gard, certându-mă parcă pentru faptul că o lăsasem singură pe bunica... sunt multe amintiri frumoase. Autoarea, obișnuită cu lumea copilăriei, ne aduce și în această carte multă inocență, prospețime, o naivitate blândă, versuri despre animăluțe dragi. Ne vorbește
POVEŞTILE COPILĂRIEI, AUTOR ANGELA BACIU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367439_a_368768]
-
hăt departe în amonte și aval, și tot malul sârbesc, ceva mai înalt și frumos înverzit. Și multe alte case erau în Orșova, o mândrețe, pe toate le-au culcat la pământ afurisiții, când cu hidrocentrala lor, de ne-au cocoțat să locuim pe un deal, mereu în pericol aflându-ne ca într-o bună zi să ne prăvălim, cu toate șandramalele de pe coastă, în Dunăre. Dintre toți, mai mult m-am atașat de Georgescu, la începuturile mele prin partea locului
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
a strigat nevastă-mea: — Ia ieși, băiete, să vezi și tu pe dracu’! Din curiozitate am ieșit în stradă și mi-am aruncat ochii spre sursa zgomotului. De la vale se apropia către noi un alai ciudat: Corcodușe, Hapciurică și Afaceristu’ cocoțați pe zdrânc-cicletă, de care legaseră un țap roșu, care scotea niște sunete ciudate - jumătate zbierăt de animal, jumătate strigăt de disperare. Nici n-a fost nevoie să-i opresc pe derbedei, că au oprit ei singuri în fața mea, trăgând regulamentar
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
avea un glas melodios, cucerind simpatia nu numai a copiilor din gașcă, cât mai ales a părinților acestora. Împreună cu el, copii din marginea de sat unde era casa familiei Nechifor, stăteau seară de seară pe drum până târziu si cântau cocoțați pe parapeții care împrejmuiau grădina curții. Copiilor, ca la toți copii, le plăcea să se distreze mai ales pe seama lui Dany, când puteau să-i dea tot felul de pedepse dacă pierdea la “pitulacu”, jocul preferat de ei seara, sau
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
celui din urmă nu intereacționează nici pe departe cu curenții oceanici greu de stăpânit ai oceanului, în pofida hulei cumplite pe care am văzut-o iscată în toamna târzie a anului două mii, în drum spre Toronto. Venind spre Frisco zărim downtown-ul cocoțat pe dealuri, pante abrupte, culmi mai acătării și el crucificat în azurul încețoșat, scămoșat ce “inundă” orașul dinspre ocean și din care țâșnesc birourile și sediile firmelor și concernelor cu profil financiar-bancar, tehnologic, industrial, etc. Mașina rulează aparent monoton, vântul
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
dacă? Eu cu jazz-ul meu voi cuceri lumea... - Așa te vreau, prietene!, râse Marsh ridicându-se în picioare. Băieții se apucară de treabă, își traseră cablurile prin tot subsolul casei, își instalară microfoanele, aduseră hârtii pentru partituri și își cocoțaseră boxele pe două cutii mari abandonate în acea cameră imensă. Au început să cânte, să lălăie, să scrie note muzicale, să taie și s-o ia din nou de la capăt. Într-o seară s-au gândit să facă o mică
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
oraș să constituie filiala județeană a partidului celor mulți, partid recent întemeiat. Spre surprinderea sa, seara, uitându-se la televizor, Martinel a descoperit-o în imaginile difuzate de principalul canal de știri local pe mama sa. Mama sa, proaspătă pensionară, cocoțată pe tocuri, proaspăt coafată și fardată, pupându-se cu domnul Dan, îmbrățișându-se - cu o tandrețe ce-i este îndeobște străină - cu el. Printre bărbații cărunți sau cu chelii și burți proeminente, Nuța Cefan-Cenan făcea notă discordantă, ieșea în evidență
CANDIDATUL de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363708_a_365037]
-
cu un registru mare, Letiția dădea oamenilor câte un păhăruț de crampă, iar eu eram bucuroasă că am din nou ... spectatori. M-am încălțat cu cizmele noi, am luat singura carte ce exista în casă (o biblie) și m-am cocoțat în pat peste perinile brodate, prefăcându-mă că citesc. E foarte posibil ca nici măcar să nu fi ținut cartea cum trebuie, căci nu știam să citesc, însă descoperisem că Istin și Letiția erau fascinați când le ”citeam” câte-o poveste
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
dintre cei care îngroașă rândurile formațiunii apolitice Hornarbaconorofiri Automatiști și Hidrofiți. Doar cipul îți mai lipsește... vă veți continua discursul aberant dar, vorba voastră, cine sunt eu să fac canoane? Mai bine mă întorc la viața mea banală. Mă aflu cocoțată pe o bicicletă medicinală și vizionez un film. În rolul principal este o actriță cunoscută. Când mă gândesc la ea îmi vine în minte dantura sa impecabilă, ce îi conferă feței banale un zâmbet luminos. Este un film despre o
MERIŢI SĂ FII SPECIALĂ ÎN VIAŢA UNUI BĂRBAT (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349682_a_351011]
-
mere Iarba era un strat subțire din argint înnegrit Pașii ei deveneau petec lucios pe-un covor cafeniu presărat cu gutui proaspăt căzute din pomul vieții Stăpânul cel tânăr rumega o lămâie suflet în trup buhăit Părul ei = o căpiță cocoțată-n boltă Flămând oceanul rodea stânci Grădina era terminată la sfârșit de furtună Putredă infiltrație acvatică Cor înfuriat contra năvalei din zori Funii-ncurcate-n ore Mișcătoare nisipuri nespus chinuite de gânduri Zâmbet de himere necoapte Prin conversații șoptite, vătămate
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
credeți că nu s-a descurcat, vă înșelați! Un motan negru, lucios, cu ochii verzi-fosforescenți poate, dacă el vrea, să facă ravagii. N-a alergat vesel doar prin platourile cu ouă umplute, salată de beuf...ci mai ales s-a cocoțat în tort...unde a și fost surprins lingând cu pasiune cifrele...1 era prea slab...dar 7 era perfect...și pe lungime...și pe lățime. Cine să se supere pe Trișpe? Toată petrecerea s-a transformat în...prinderea motanului cremos
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
plan diabolic). După ce am ascultat povestea ochilor de strugure verde...am adormit. Trișpe...după mine...în vis! Eu sunt o alergică, ce a privit mâțele, toată viața de la 3-4 metri distanță (cel puțin), dar, în visul meu, Trișpe mi se cocoțase în brațe. Avea blănița moale...pufoasă...îl strângeam la piept, ca pe un odor scump, grijulie, să nu-l strivesc. Mă miram cum de a lăsat petrecerea zgomotoasă și veselă, ca să „cânte” cu mine câteva rânduri pe tastatura calculatorului. Trebuia
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
mi-a pus mama cămașă curată, m-am dus și eu să casc gura la cazan, apoi mi-am văzut de drum la centru. Am văzut acolo un camion în fața casei lu' nea Gogu care avea prăvălie și mulți copii cocoțați în codirlă, așa-i ziceam noi platformei. M-am urcat și eu amestecându-mă printre ei. După câtva timp au ieșit gazda și musafirul și ne-au spus tuturor să stăm cuminți că ne plimbă până la Căminul Cultural la Ștefănescu
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
să zbârnâie mai ceva ca firele de telegraf. De mâine, mă pun pe treabă! Știu exact cum am iau taurul de coarne! Adormisem cumva în patul îngust, pe salteaua numai ghemotoace, datorită, în cea mai mare parte, lui Geo, care, cocoțat în vârful patului său, cântase până după miezul nopții niște melodii divine, în care era vorba despre iubiri neîmpărtășite și disperări deprimante. Am și visat, cred... Cel puțin cu acea stare de moleșeală m-am trezit scuturat zdravăn de colegul
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
picioare șubrede, de-o parte și de alta. Ah, dar stau lângă Mara, pe care o privesc fix în timp ce ea îmi decojește un ou. Decoji-m-ar și pe mine de haine, așa cum decojește oul! Cu coada ochiului o văd pe Simona cocoțată pe genunchii lui Geo. Aha! Ceilalți doi membrii ai echipajului au pornit-o în față, anunțând că nu le e foame și că se tem că se lasă ceața. Mara îmi zâmbește, strecurându-și în gură o felie de măr
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
un ceas. Zgomotele pluteau în jurul lui, liniștitoare, dar parcă îndepărtate. Lumini colorate îl învăluiră într-o mare scânteietoare și o muzică divină coborâtă parcă din cer, îi bucură toate simțurile, făcându-l să deschidă ochișorii negrii de îngeraș năzdrăvan. Era cocoțat într-un brad, lângă o stea mare roșie și copilașul lui, cel pe care trebuia să îl îndrume în viață, îl privea într-un zâmbet știrb, întins până la urechi. Se mișcă ușor, stânga-dreapta, și îi veni să chiuie de fericire
POVESTEA UNUI ÎNGERAŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349838_a_351167]