973 matches
-
hobby și nimic mai mult; ori la un cocteil unde era invitat fiindcă ieșise primul, sau al doilea, sau al treilea Într-o competiție internațională a sportului cu mingea albă pe pajiștea verde și chiar În după-amiaza aceea era un cocteil grozav În care-și lua rămas-bun de la argentinienii și chilienii care veneau cu nevestele lor, descendente ale cine știe cărui președinte, sau putred de bogate, sau foarte frumoase, sau care abia Își luaseră zborul și pătrunseseră de curînd În lumea bună după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
copii, fiindcă nu mai venise de mult și nu cunoștea pe nimeni. Pe la ora șase, Juan Lucas se Întoarse să se schimbe și să facă un duș, dădu pe gît cîteva pahare la bar, cam grăbit fiindcă diseară aveau un cocteil și mai tîrziu trebuia să meargă cu băiatul la un restaurant, că e ziua lui. Susan, fericită, trimise un chelner să-i spună lui Julius să fie gata și să vină la bar, unde ei Îl așteaptă și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trimise un chelner să-i spună lui Julius să fie gata și să vină la bar, unde ei Îl așteaptă și i-au pregătit o surpriză. „Darling, repede la mașină, Îi spuse cînd apăru Julius; trebuie să mergem la un cocteil, dar pe urmă ne ducem să mîncăm Împreună la Acvarium.“ Era Încîntată că putea să-i facă o surpriză și de fapt, fiind sub duș, nu putuse auzi ce spusese Juan Lucas Înainte de a pleca, azi de dimineață. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas Înainte de a pleca, azi de dimineață. În schimb, de data asta auzi cele trei bătăi timide În ușa apartamentului. Se Întorseseră abia de cîteva minute de la golf și beau un păhărel de Jerez, Înainte de a se schimba pentru cocteil. „Cine ar putea fi?“, se gîndea Susan, moartă de oboseală și abia ridicîndu-se În picioare. Julius coborîse pentru cîteva clipe, dar el ar fi deschis ușa fără să mai bată. Din nou se auziră cîteva bătăi ușoare. Juan Lucas se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înăuntru, În la suite, năucită. Susan băgă de seamă că Începea să se Întunece și acum asta ar fi putut s-o deprime, se duse să tragă perdelele, ca să se facă noapte mai repede și să meargă mai repede la cocteil. Aprinse apoi o lampă cu picior, Într-un colț al camerei și alta de pe masă, În dreapta sofalei, obținînd o atmosferă perfectă pentru Jerez, Într-adevăr păhărelele străluceau cu reflexe brun-roșcat pe tava de argint. Arminda stătea și acum Încremenită, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din pricina transpirației. Și tot așa pînă cînd scena Începu să semene prea mult cu o călătorie a reginei În coloniile imperiului său și nu mai avea nimic de spus și păhărelul de Jerez aștepta strălucitor, trebuie să mă schimb pentru cocteil, dar Arminda voia să-l vadă și pe domnișorul Julius și Întrebă unde e. „Trebuie să fie la bazin“, Îi spuse Susan, gîndindu-se că Julius nu putea să fie la bazin, pentru că Îl Închiseseră de mai mult de o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și din nou lucrurile Începeau de la zero, dar de data asta Îi veni deodată o idee și se repezi la sonerie. — Am chemat pe cineva ca să-l caute pe Julius, spuse; noi trebuie să ne schimbăm ca să mergem la un cocteil. N-a fost nevoie, fiindcă În clipa aceea Julius deschise ușa și apăru descoperind din prima clipă că În penumbra aceea din la suite totul era puțin cam ciudat, În același timp foarte trist și absurd, „Bună, Arminda“, spuse, Împiedicîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
reuși să alunge puțin din minte scena cadoului; În orice caz plimbarea Îl va ajuta să-și omoare timpul pe care ar fi trebuit să-l petreacă singur În apartament, așteptînd ca Susan și Juan Lucas să se Întoarcă de la cocteil ca să-l ia să mănînce Împreună la Acvarium. Stînd În față alături de Carlos, urmărea cu mare atenție drumul pe care mergeau de la San Isidro pînă la Florida. Arminda stătea pe canapeaua din spate. Amuțise de cîteva minute, năpădită de amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum?, Încă n-ai văzut-o?, s-a publicat fotografia ei În toate revistele! Erau foarte fini stăpînii casei de cristal de pe colina Monterrico și se spune că Juan Lastarria a strigat: „M-au chemat!“, cînd a primit invitația pentru cocteilul de inaugurare, În orice caz e sigur că s-a gîndit la Juan Lucas, trecuse o bună bucată de vreme de cînd erau membrii aceluiași club și acum lumea Îl saluta mai des ca Înainte și ce bine-i veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o de oaie“, se gîndi bietul Lastarria ajungînd În dreptul locului de parcare, În fața casei inundată de lumini: nu mai era nici o mașină, venise cel dintîi: „Juan Lastarria e grăsanul ăla fandosit care vine Întotdeauna primul și pleacă ultimul la toate cocteilurile din Lima“, spuseseră odată și el aflase. Întoarse volanul și era cît pe-aci să calce un băiețandru efeminat pe care l-ar fi călcat bucuros, unul din aceia pe care-i Închiriezi și se pervertesc Într-atîta, Încît uneori, văzîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
blonda, care se așezase la volanul unui MG decapotabil, ascultă cum se freacă aripa de marginea colinei și porni din nou motorul luînd-o În sus, prăpădindu-se de rîs și spunîndu-și că pesemne așa erau toți cei care veneau la cocteil și că o să rămînă cu pantalonii ei murdari și minunați. Toate camerele dădeau spre enormul patio cu o mică lagună În mijloc și nimeni nu știa de unde vine lumina care o inundă atît de minunat. Casa de cristal avea formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
suedeza asta: nu Înțelegea că doamnele se Îmbrăcaseră foarte elegant și se machiaseră cum nu se poate mai bine și că În realitate singura ființă ciudată de acolo era ea: cum se poate!, ce nerușinare!, să apară așa la un cocteil!, dar fata stă aici, dragă, e Încă o fetiță; n-are a face, chiar dacă ar sta la Polul Nord, are obligația să-și scoată pantalonii ăștia slinoși și cămașa asta care probabil că miroase de la o poștă!... „Frumoasă obligație!“, exclamă Juan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lăsase singură pe suedeză; au Înțeles și au plecat spre bucătărie, cu gîndul să mai bea puțin whisky feriți de privirile părinților. Unora, dintre invitați nu le plăcea de loc faptul că suedeza se purta ca o tîrfă În plin cocteil, dar cei mai mulți băuseră destul ca să lase la o parte chestiunea asta și Încetul cu Încetul să nu-și mai amintească de loc de ea. Numai pe Lastarria Îl mai deranja și acum faptul că Juan Lucas stătea de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se apropie și să-l determine pe Juan Lucas să stea de vorbă cu el și cu alți bărbați, dar murea de frică să nu fie Întîmpinat cu o Înjurătură de mamă, cu accentul acela ciudat de data asta În mijlocul cocteilului, că atunci ar fi intrat În pămînt de rușine. Nu știa ce să facă, sărmanul de el și pe Susan n-o zărea nicăieri. În schimb, pe arhitectul la modă Îl vedea peste tot; era prezentabil arhitectul și nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Suferea pentru că Beba era În stare să-i pună și alte Întrebări, Îi tremura zîmbetul pe buze, dar se străduia să fie foarte amabilă cu musafirii care o chemau din toate părțile, silind-o să se dăruiască trup și suflet cocteilului, deși leșinul era iminent. Între timp, Ernesto Pedro, pentru moment cu amîndoi ochii deschiși, Înainta reușind să scape de diferite grupuri care-l solicitau cînd trecea prin dreptul lor; le zîmbea, ce-i drept și În ordinea meritelor: trei sferturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîlniri pe care și le dăduse cu prietenii din Madrid. Era un coșmar să te instalezi În casa cea nouă, dar Juan Lucas era topit după noul lui palat și ardea de nerăbdare să sărbătorească odată clipa inaugurării cu un cocteil formidabil. Pe Susan a Încîntat-o gîndul de a se Întoarce atît de repede, fiindcă-i lăsase pe copii singuri În apartamentul de la Country Club și Bobby, mai ales, era În stare de orice. „Nu m-aș mira să-l fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În limitele Îngăduite de lumea bună din Lima. Continuau să meargă Împreuna la biserică, de exemplu, dar el o scotea foarte rar la cinema, n-o ducea niciodată la cluburile pe care-i plăcea să le frecventeze și nici la cocteilurile unde credea că singur o să facă o impresie mai bună. Biata Susana nu mai călcase pe la clubul de golf, iar cît privește viața sexuală se produseseră cîteva fisuri serioase, ba chiar se săpase o prăpastie. Era mai bine așa. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius avea dreptate, Își aducea aminte perfect că Întrebase, protestase, „toate?“, cînd Juan Lucas poruncise să pună sticlele În locuri strategice. Nătărău sau așa ceva i-a spus cînd el a protestat și cine era acum nătărău? Cine se dusese la „cocteilul de la familia Pratollini? Cine o luase și pe mămica, singura ființă În stare să-l liniștească pe Bobby? Și mai ales, cine uitase să poruncească să strîngă sticlele puse În locuri strategice? Cine, poți să-mi spui? Tu, Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cred c-o să apară, darling... În bucătărie, cu uniformele aranjate perfect, Celso și Daniel Își beau ceaiul În timp ce chelnerii de la „Murillo vă servește la nunți, banchete și recepții“ completau ultimele mese cu platouri afară, pe terasă și Începeau să pregătească cocteilurile pe care aveau să le servească peste cîteva minute. Abraham zîmbi sceptic În fața tăvilor cu sendvișuri pentru aperitive și Carlos se amuza remarcînd: nu lucrează rău concurența, ce zici“? — Dumneata le-ai gustat, don Carlos? — Am gustat din toate În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scîrbosul ăsta!... Scîrbosul ăsta află că tatăl ei o să distribuie niște filme argentiniene!... că o să inaugureze o sală de cinematograf cu filmele astea!... că o să aducă două artiste cu renume pentru premieră!... că o să dea un banchet În cinstea lor!... cocteiluri! sigur! scîrbosul! — Domnișoară Puica... Scîrbosul ăsta Încă nu are o actriță de film pe lista cuceririlor lui L. Și cîți bani Îi poate aduce afacerea asta! Aveai motive să dispari, scîrbosule!... Nu voiai să te vadă cu verișoara mea!... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mâna lui Weber și mimează un surâs slab. Atunci, când mi-ai spus asta, eram convins că ai luat-o-n pula mea pe arătură. Strânge din ochi și clatină din cap. Nu mai are timp. Își pierde luciditatea din pricina cocteilului chimic care i se scurge în brațe. Nu poate numi exact lucrul pe care vrea să-l spună. Bătălia se dă în tot corpul lui. Se zbate să ajungă la lucrul aflat la doar un metru de el. — Creierul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
LOCULUI, ZÎMBIND SARDONIC, ȘI ÎNDATĂ SE REGĂSI. CALM, CU UN UȘOR ZÎMBET PE BUZE, TRECU PRINTRE MESELE CURTENILOR ZGOMOTOȘI ȘI SE AȘEZĂ PE SCAUNUL LUI, AL CINCILEA DE LA CAPUL MESEI UNDE URMA SĂ SE INSTALEZE ÎMPĂRĂTEASA. DOI TRECUSERĂ DEJA DE COCTEILURI ȘI SUPĂ. HEDROCK ȘEDEA, MAI GÎNDITOR ACUM CÎND NU SE AFLA FIZIC ÎN MIȘCARE, AȘTEPTÎND SĂ VADĂ CE URMEAZĂ. ÎI STUDIE PE BĂRBAȚII DIN JURUL MESEI, PE TINERII PUTERNICI ȘI AROGANȚI ȘI INTELIGENȚI, DE CIRCA TREIZECI DE ANI, CARE ALCĂTUIAU SUITA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
masă plină cu tot soiul de brânzeturi, struguri și biscuiți. Se putea vedea din afară, de parcă ar fi ieșit din propriul ei trup: singura femeie care nu arăta perfect dintre toți cei de-acolo, oprindu-se la prima masă de cocteil și gustând din bunătățile servite. La naiba, avea să mănânce, să devoreze, să soarbă, să râgâie, să bea, să se bucure de toate! Oricum nu era nimeni care s-o vadă. Ba nu, un bărbat se uita la ea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În fața hotelului, Kitty sări de pe genunchii lui Charlie și intră, căutându-l pe Matthew. Traversă holul și se Îndreptă spre un bar În aer liber, În stil hollywoodian: piscină mare, dreptunghiulară, Încadrată de palmieri, oameni frumoși care se delectau cu cocteilurile lor și petreceau la mesele de-afară sau În corturile albe de lângă piscină, pe canapelele de catifea gri și albastră. Matthew nu se afla printre ei. Se Întoarse și intră Într-un bar mic, cu scaune pătrate de piele, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vorbă cu mine. Uneori nici dacă vreau nu pot sta cinci minute Întregi singură. Zâmbi și Începu să bată cu degetele În pahar. Nici nu mă miră. Am senzația că semănăm destul de mult. Când te-am văzut la măsuța de cocteiluri păreai atât de deschisă, Încât am simțit imediat că trebuie să vorbim. Mai târziu, când m-ai invitat la rulotă, am știut că așa trebuia să fie, pentru că... — ... pentru că? — Am locuit nouă ani Împreună cu o femeie minunată, producător de filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]