KorAP: Find »[drukola/base=codificator & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 >

396 matches

Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482

schimbare conduce la exprimarea lui Cα, realizată în urma recombinării dintre Sα1 și regiunea de macaz Sµ, γ1 care a fost generată în cadrul primului eveniment de macaz. Se admite că toate segmentele genice CH prezintă regiuni S în amonte de secvențele codificatoare. Nu se cunoaște dacă există vreo restricție în utilizarea regiunilor S. Apar într-adevăr evenimente secvențiale de macaz, dar nu se cunoaște dacă ele sunt mijloace opționale sau obligatorii în desfășurarea lor spre segmentele genice CH ulterioare. Ar fi de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
să răspundă la activatori care, la rândul lor, răspund la condiții specifice de mediu, precum ar fi stimularea de către citokine, creându-se astfel un sistem de reglare a evenimentului de macaz. Deoarece regiunile S stau în cadrul intronilor care preced regiunile codificatoare CH, mecanismul de macaz nu determină schimbarea cadrului de citire. În cursul schimbării clasei imunoglobulinei, enhancer-ul rămâne asociat suprasegmentelor VHDJH, pe când acestea sunt plasate în imediata vecinătate a unei noi regiuni constante (de exemplu Cγ) (fig. 6.5). Este de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
IgM, la IgG). Inițial, aceasta pare a fi consecința splicing -ului alternativ al unui pre-ARNm extrem de lung, care se extinde de la situsul 5’ de start normal al transcrierii secvenței lider a regiunii V, la semnalele de poliadenilare, de la capătul regiunilor codificatoare Cγ, Cδ sau Cα. Splicing-ul de la capătul 3’ al segmentului V HDHJH, la joncțiunea intronică 3’, în amonte de regiunile C alternante, duce la formarea de ARNm pentru aceeași secvență VH, dar pentru secvențe CH diferite. Totuși, mecanismul de schimbare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
T helper cu celulele prezentatoare de antigen (APC). De asemenea, aici intră și proteina N-CAM, o moleculă de aderență a neuronilor, implicată în realizarea contactelor neuronilor din creier, precum și receptorii pentru limfokine și receptorii pentru factorii de creștere. Genele codificatoare pentru proteinele superfamiliei imunoglobulinelor sunt alcătuite dintr-un domeniu structural comun, aparținând de regulă unui singur exon, dar care poate fi repetat de mai multe ori, ceea ce sugerează rolul duplicației genice și al procesului de reunire exonică variantă (shuffling sau

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
telomer și urmate de alți clusteri genici ai CMH clasa III și CMH clasa II. Dar, în linii generale, organizarea regiunii CMH este asemănătoare la specia umană și la specia murină. Locusul genic de histocompatibilitate de la șoarece conține numeroase elemente codificatoare care inițial au fost definite din punct de vedere genetic. Fiecare dintre aceste subregiuni conține multe gene. La șoarece, există doi loci genici CMH clasa II, desemnați H-2A și H-2E. Regiunea „clasică” H2, de la șoarece, ocupă aproximativ 2000 kb ADN

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
și în limfocitele B;- ARNm pentru proteinele TCR trebuie că se asociază cu polisomi legați la membrane, polipeptidele receptoare nascente fiind atașate la reticulul endoplasmic printr-un peptid lider (secvența semnal);- asemănător genelor pentru imunoglobuline, genele pentru TCR prezintă secvențe codificatoare pentru regiunea constantă și secvențe codificatoare pentru regiunea variabilă, precum și secvențe codificatoare pentru regiunea de reunire a primelor două regiuni. Regiunea constantă a TCR este implicată în îndeplinirea unor funcții metabolice, pe când regiunea variabilă este implicată în legarea antigenului specific

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
proteinele TCR trebuie că se asociază cu polisomi legați la membrane, polipeptidele receptoare nascente fiind atașate la reticulul endoplasmic printr-un peptid lider (secvența semnal);- asemănător genelor pentru imunoglobuline, genele pentru TCR prezintă secvențe codificatoare pentru regiunea constantă și secvențe codificatoare pentru regiunea variabilă, precum și secvențe codificatoare pentru regiunea de reunire a primelor două regiuni. Regiunea constantă a TCR este implicată în îndeplinirea unor funcții metabolice, pe când regiunea variabilă este implicată în legarea antigenului specific;- asemănător genelor pentru imunoglobuline, genele pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
cu polisomi legați la membrane, polipeptidele receptoare nascente fiind atașate la reticulul endoplasmic printr-un peptid lider (secvența semnal);- asemănător genelor pentru imunoglobuline, genele pentru TCR prezintă secvențe codificatoare pentru regiunea constantă și secvențe codificatoare pentru regiunea variabilă, precum și secvențe codificatoare pentru regiunea de reunire a primelor două regiuni. Regiunea constantă a TCR este implicată în îndeplinirea unor funcții metabolice, pe când regiunea variabilă este implicată în legarea antigenului specific;- asemănător genelor pentru imunoglobuline, genele pentru TCR sunt asamblate printr-un rearanjament

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
silențiată. Asamblarea acestor segmente genice în gene active Ig și, respectiv, TCR se realizează atunci când celulele B și T suferă procesul de activare. Asamblarea segmentelor genice disparate se realizează prin mecanisme specifice, înalt ordonate care asigură combinarea lor în unități codificatoare, funcționale, reprezentând gene active pentru Ig, respectiv, pentru TCR. Asemenea mecanisme de asamblare de segmente genice separate în cistroni imunoglobulinici sau cistroni TCR implică mai întâi recombinarea de tip VDJ sau de tip VJ. Regiunile variabile ale moleculelor Ig și

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
cele două segmente Cβ. Segmentele genice pentru catena α sunt în număr de circa 50 pentru Vα, 50 pentru Jα și 1 pentru Cα. Ele se află localizate în cromozomul 14, atât la șoarece cât și la specia umană. Segmentele codificatoare pentru catenele γ sunt de asemenea separate, dar sunt aranjate în patru clusteri, fiecare având mai multe segmente V, J și C care pot fi reunite pentru a produce o catenă γ funcțională. Deși nu au fost studiate atât de

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
Limfocitele T H leagă epitopii asociați cu moleculele CMH clasa II, care se găsesc pe celulele specializate pentru înglobarea, prelucrarea și prezentarea antigenelor exogene. Aceste celule sunt reprezentate de macrofage, celule B și celule dendritice. Cunoașterea organizării structurale a genelor codificatoare pentru RCT este rezultatul tehnologiei ADN recombinant și a tehnicii Southern blotting asupra clonelor cADN și hibrizilor acestora cu fragmente ADN care au suferit rearanjări genice în limfocitele T. Inițial s-a izolat gena care codifică pentru subunitatea β a

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
care au suferit rearanjări genice în limfocitele T. Inițial s-a izolat gena care codifică pentru subunitatea β a moleculei heterodimerice a RCT. Ulterior s-au izolat genele pentru subunitatea α a RCT și pentru catenele γ și δ. Genele codificatoare ale catenelor RCT s-au dovedit a fi foarte asemănătoare genelor pentru imunoglobuline, motiv pentru care catenele RCT și imunoglobulinele au fost încadrate în aceeași suprafamilie moleculară a imunoglobulinelor. Asamblarea unei gene complete, funcționale pentru o subunitate a TCR implică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
molecule cu rol imunomodulator: TNF, LT-α (lymphotoxin α) și LT-β (lymphotoxin β), componente ale sistemului complement (C2, C4, properdin factor B), HSP (proteine de șoc termic) etc. Riscul de apariție a bolilor autoimune poate fi conferit de mutații în regiunile codificatoare sau reglatoare ale acestor gene sau de mutații în factorii trans- activatori. C.Dependența riscului de apariție a bolilor autoimune de structura genetică de bază a populației studiate a fost observată pentru diferite afecțiuni umane. Spre exemplu, lupusul eritematos sistemic

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
este cel în care este determinată alela purtată de individ în regiunea CMH, fără echivoc (tabelul 12.1). Similitudinea dintre locii genici HLA și alelele HLA adaugă un plus de complexitate și dificultate în identificarea moleculelor HLA și a genelor codificatoare corespunzătoare. Există numeroase argumente în sprijinul ipotezei potrivit căreia locii genici HLA au rezultat în urma mecanismului duplicației genice, pornind de la o singură genă primordială copiile rezultate suferind diversificare prin mutație și recombinare genetică între locii genici și alele. Această origine

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
nu și față de celulele de Trypanosoma, dau reacție încrucișată. Determinantul antigenic al glicoproteinei este capătul NH2 expus la suprafața celulelor parazitului. Glicoproteinele variabile ale suprafeței celulare, izolate din Trypanosoma, derivă din precursori polipeptidici cu secvențe suplimentare la ambele capete. ARNm codificator al glicoproteinei antigenice a fost reverstranscris în ADN. Acesta cuprinde aproximativ 100 nucleotide ale secvenței leader 5’ netraduse, urmate de 99 nucleotide care codifică pentru un peptid de 33 aminoacizi cu rol de semnal, și care nu se regăsesc în

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
antigenice a fost reverstranscris în ADN. Acesta cuprinde aproximativ 100 nucleotide ale secvenței leader 5’ netraduse, urmate de 99 nucleotide care codifică pentru un peptid de 33 aminoacizi cu rol de semnal, și care nu se regăsesc în VSG. Regiunea codificatoare a peptidului semnal este urmată de secvențe care codifică VSG matur de 50 kDa, după care urmează 60-70 nucleotide care codifică regiunea C terminală, regiune care, ca și peptidul semnal, lipsește din peptidul matur. Extensia C-terminală este foarte hidrofobă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
dar care poate fi și ușor clivată. Genele pentru variantele VSG formează o familie multigenică. Oricare serodemă distinctă, asociată cu fiecare dintre clonele diferite de Trypanosoma, este codificată de un set de gene. Fiecare clonă conține întregul set de gene codificatoare pentru toate variantele antigenice ale glicoproteinei. Există dovezi că în genomul de Trypanosoma, cel puțin unele gene VSG sunt organizate sub formă de clusteri. Unele dintre cele aproximativ 103 gene VSG genomice pot fi foarte asemănătoare sau chiar identice, pe când

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
unele gene VSG sunt organizate sub formă de clusteri. Unele dintre cele aproximativ 103 gene VSG genomice pot fi foarte asemănătoare sau chiar identice, pe când altele diferă în mod considerabil. Diferențele scad, în general, spre capătul 3’ al secvenței genei, codificatoare a capătului C-terminal, mai bine conservat, al glicoproteinelor variabile. Gradientul diferențelor devine evident după subclonarea diferitelor secvențe de cADN și utilizarea lor în experiențele de hibridare blotting cu fragmentele de restricție ale ADN genomic. Subclonele capătului 5’al cADN

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
evident după subclonarea diferitelor secvențe de cADN și utilizarea lor în experiențele de hibridare blotting cu fragmentele de restricție ale ADN genomic. Subclonele capătului 5’al cADN se pot reasocia la una sau câteva benzi, probele de la mijlocul aceleiași secvențe codificatoare, dau adesea un număr mai mare de benzi, iar probele de la capătul 3’ al cADN hibridizează cu un număr mare de benzi, de ordinul 50. Puține dintre acestea sunt repetiții perfecte, deoarece condițiile de reasociere, din ce în ce mai stringente, elimină multe dintre

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
duplicativă este cel mai frecvent mecanism de comutare a genelor VSG din starea silențiată în cea activă. În consecință, o linie de Trypanosoma, care sintetizează o anumită variantă antigenică a unei glicoproteine de suprafață, are o copie suplimentară a genei codificatoare. La următoarea schimbare a tipului antigenic, copia suplimentară a genei este de regulă pierdută prin acțiunea unor endonucleaze specifice, locul său fiind luat de copia altei gene VSG activate. Un mecanism alternativ este recombinarea reciprocă, ce poate avea loc atunci când

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
recombinarea omologă între capătul 3’ al unității transpozate și capătul 3’ al VSG pe care aceasta o înlocuiește. Datorită migrației catenei, punctul de cross-over al recombinării poate să apară, în principiu, oriunde în regiunea omologă, care se extinde în regiunea codificatoare 3’, spre terminalul regiunii netraduse. Astfel, orice copie exprimată, desemnată ELC (Expressed Linked Copy) poate fi alcătuită dintr-un amestec de secvențe, unele derivate de la gena veche, altele de la copia genică nou-venită. Apar astfel două elemente care contribuie la presiunea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
copia genică nou-venită. Apar astfel două elemente care contribuie la presiunea selectivă pentru conservarea capătului 3’, unul reprezentat de menținerea structurii terminalului carboxi- al VSG și altul reprezentat de menținerea unei secvențe care promovează recombinarea omoloagă. Lungimea ADN dintre regiunea codificatoare de VSG și telomeră este în general mai mare pentru o genă exprimată decât pentru una silențiată. Proprietățile capetelor 5’ ale moleculelor de ARNm și lungimea unităților de transcriere sunt neobișnuite. Secvența de la capătul 5’ al ARNm VSG este foarte

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
catalizată de ARN polimeraza II. Formarea ARNm la Trypanosoma, purtător de mesaj genetic pentru VSG sau purtător de mesaj genetic pentru alte proteine, implică transferul segmentului 5’ de 35 de nucleotide, bonetat cu 7-metilguanozină, de la med ARN la transcriptul regiunii codificatoare. Deoarece tripanosomele au în general o concentrație mare de med ARN, este improbabil ca acesta să fie important în reglarea transcrierii situsurilor de expresie genică a VSG. În consecință, reglarea pare a fi asociată mai probabil cu transcrierea la nivelul

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
în cursul procesului de comutare) apar simultan activ, într-o singură celulă, mai mulți decât un singur asemenea loci. Transcrierea poate fi inițiată la 60 kb în amonte de gena VSG, dar distanța este variabilă. Transcriptul primar lung conține regiuni codificatoare multiple, neînrudite, alături de regiunea codificatoare pentru VSG, în apropierea capătului său 3’. Formarea ARNm funcțional pentru VSG implică joncțiunea med-RNA cu regiunea transcriptului primar ce conține mesajul pentru VSG. Cele două tipuri de ARN sunt unite printr-un transsplicing, care

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
apar simultan activ, într-o singură celulă, mai mulți decât un singur asemenea loci. Transcrierea poate fi inițiată la 60 kb în amonte de gena VSG, dar distanța este variabilă. Transcriptul primar lung conține regiuni codificatoare multiple, neînrudite, alături de regiunea codificatoare pentru VSG, în apropierea capătului său 3’. Formarea ARNm funcțional pentru VSG implică joncțiunea med-RNA cu regiunea transcriptului primar ce conține mesajul pentru VSG. Cele două tipuri de ARN sunt unite printr-un transsplicing, care reunește direct transcriptul fragmentului exonic

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]