1,198 matches
-
o dagă încovoiată care, asemenea unui cârlig, amplifica efectul atacului de sus și din lateral, ce avea ca țintă spatele și șoldurile mirmilonului. — Atacul tracului e atât de învăluitor, încât îl obligă pe mirmilon să-și apere capul cu un coif special. Bagă de seamă că viziera și borurile de metal sunt întoarse în afară. Coiful acela devine un soi de capac drept, care îl sigilează ermetic pe gladiator înăuntrul scutului. — Un țipar ascuns între pietre... — Acum uită-te la trac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ce avea ca țintă spatele și șoldurile mirmilonului. — Atacul tracului e atât de învăluitor, încât îl obligă pe mirmilon să-și apere capul cu un coif special. Bagă de seamă că viziera și borurile de metal sunt întoarse în afară. Coiful acela devine un soi de capac drept, care îl sigilează ermetic pe gladiator înăuntrul scutului. — Un țipar ascuns între pietre... — Acum uită-te la trac. Are un scut mic, pătrat și concav, pentru că trebuie să îndoaie mult genunchii ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ajung dincolo de genunchi, ating mica parmula pătrată? Vezi cum sare în lături, încercând să lovească spatele adversarului? Pare un vultur care zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul să se apropie cât mai mult. Numai așa îl poate nimeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zboară în jurul prăzii și-și vâră ciocul prin crăpăturile unei vizuini. De aceea tracul are ca simbol grifonul pe coif, în timp ce mirmilonul, pe care l-ai asemuit cu țiparul, are șarpele de mare. Zgomotul metalic al lamei tracului ce lovea coiful adversarului ritma lupta. — Tracul are nevoie ca mirmilonul să se apropie cât mai mult. Numai așa îl poate nimeri. Dacă nu așteaptă până în ultima clipă, atacul e ratat. Proculus îl luă pe Valerius de braț; se îndepărtară de cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vei antrena ca ei... Știi ce-i un pinnirapus? Valerius clătină din cap. — Înseamnă „cel care fură penele“. O să ți se pară ușor, dar... Proculus nu-și termină fraza. Ceru un asistent mirmilon, îi dădu scutul mare, dreptunghiular, și un coif de antrenament, din piele. Pe coif, în dreptul tâmplelor, erau două pene roșii. — Acum, prietene, când acest mirmilon se va apropia de tine, va trebui să ridici brațul și să-i smulgi o pană, simulând un atac la cap. Mirmilonul înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-i un pinnirapus? Valerius clătină din cap. — Înseamnă „cel care fură penele“. O să ți se pară ușor, dar... Proculus nu-și termină fraza. Ceru un asistent mirmilon, îi dădu scutul mare, dreptunghiular, și un coif de antrenament, din piele. Pe coif, în dreptul tâmplelor, erau două pene roșii. — Acum, prietene, când acest mirmilon se va apropia de tine, va trebui să ridici brațul și să-i smulgi o pană, simulând un atac la cap. Mirmilonul înaintă spre Valerius, care, văzând că pana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
celuilalt, simulând tăierea ligamentelor. — Ai văzut? comentă Proculus. Dacă nu ar avea coapsa protejată, acel provocator ar fi acum șchiop pe viață sau mort. Valerius observă că provocatores, care își vârau de multe ori capul sub propriul scut, nu aveau coifuri cu creastă. Calota era perfect netedă, cu excepția celor două pene de păun din dreptul tâmplelor. În schimb, coifurile tracilor și ale mirmilonilor, ca și acelea ale secutor-ilor aveau o creastă metalică. — Proculus, la ce servesc crestele de pe coifurile gladiatorilor? — Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acum șchiop pe viață sau mort. Valerius observă că provocatores, care își vârau de multe ori capul sub propriul scut, nu aveau coifuri cu creastă. Calota era perfect netedă, cu excepția celor două pene de păun din dreptul tâmplelor. În schimb, coifurile tracilor și ale mirmilonilor, ca și acelea ale secutor-ilor aveau o creastă metalică. — Proculus, la ce servesc crestele de pe coifurile gladiatorilor? — Întreabă-mă asta mâine. Acum hai să ne gândim la antrenament. Dar a doua zi Valerius era prea obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu aveau coifuri cu creastă. Calota era perfect netedă, cu excepția celor două pene de păun din dreptul tâmplelor. În schimb, coifurile tracilor și ale mirmilonilor, ca și acelea ale secutor-ilor aveau o creastă metalică. — Proculus, la ce servesc crestele de pe coifurile gladiatorilor? — Întreabă-mă asta mâine. Acum hai să ne gândim la antrenament. Dar a doua zi Valerius era prea obosit ca să vorbească. Ochii larg deschiși și pupilele dilatate dădeau o expresie pierdută chipului său bronzat, cu obrajii supți din cauza foamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
trident și pumnal de lemn. Antrenamentul începu. Imediat, plasa rețiarului îl învălui, dându-i capul pe spate. Valerius nu se aștepta să fie atât de grea. Încercă să iasă din ea, să o smulgă, dar greutatea exercitată de plasă asupra coifului de piele pe care i-l dăduse Proculus mărea tensiunea din mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piele pe care i-l dăduse Proculus mărea tensiunea din mușchii gâtului. Cu cât Valerius trăgea de plasă, încercând să se elibereze, cu atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atât ea se strângea în jurul lui, imobilizându-l. Abia după o oră maestrul îi dădu un adevărat coif de secutor. — Găurile acelea mici din față împiedică vârfurile tridentului să intre și, în același timp, permit o bună respirație și vizibilitate. Coiful ăsta are o creastă subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa așa cum ai făcut mai înainte, are să-ți fie mult mai ușor să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
subțire, ascuțită. A fost studiată ca să limiteze cât mai mult greutatea exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa așa cum ai făcut mai înainte, are să-ți fie mult mai ușor să te eliberezi. Fii atent însă... Coiful ăsta e din bronz și e foarte greu. Într-adevăr, coiful de bronz era cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
exercitată de plasa rețiarului asupra calotei. Dacă acum încerci să smulgi plasa așa cum ai făcut mai înainte, are să-ți fie mult mai ușor să te eliberezi. Fii atent însă... Coiful ăsta e din bronz și e foarte greu. Într-adevăr, coiful de bronz era cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
însă... Coiful ăsta e din bronz și e foarte greu. Într-adevăr, coiful de bronz era cu neputință de purtat. În ciuda găurilor, Valerius avu imediat senzația că se sufocă. Căzu de mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai multe ori, strigându-le celorlalți să-i scoată coiful acela care-i apăsa gâtul. Proculus îl îndemnă să reziste și să continue, să-și încordeze mușchii gâtului ca să reziste loviturilor de trident. Valerius rămase așezat pe iarbă. Lângă el, coiful strălucea în soare. — Nu reușesc, zise în șoaptă. — Ai să reușești, răspunse Proculus, așezându-se în fața lui. — Ar trebui să faci una din vrăjile tale, ca să-mi dai putere să continui. Cu un gest imperios, Proculus le ceru celor patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi fie de nici un folos. Tu nu trebuie să încerci să lupți. Nu există „a încerca“ - există „a putea“, zise Proculus pe un ton sever, apoi le făcu semn celor patru rețiari să se apropie. În clipa următoare, Valerius luă coiful. — Hai s-o luăm de la capăt. — Așteaptă. Uită-te mai întâi la plasa rețiarului. Trebuie să-ți dai seama cum e făcută. Vezi, laturile sunt de mărimea unui om; e lungă de vreo patru ulnae și cam tot atât de lată. Cântărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
frânghiile de cânepă din care e făcută? Sunt groase cât a treia parte din degetul mare - e greu să le tai. Rețiarul ridică plasa și o aruncă în lateral, lăsând-o apoi să cadă. — Ești gata? — Da. Valerius își puse coiful. Îl atacă pe primul rețiar, împingând scutul în față și nelăsându-i adversarului spațiu de manevră; îl obligă astfel să se retragă și să alerge, ca să ajungă la distanța potrivită. — Bravo! strigă Proculus. Dar rețiarul veni în stânga lui Valerius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
plasa. Valerius o văzu deschizându-se asemenea unui evantai și transformându-se într-un zid vertical ce-i bloca toată partea stângă. Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea, fiindcă funiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl dezechilibra, amețindu-l. Se întorcea disperat spre adversar, pe care nu-l mai vedea, fiindcă funiile de cânepă acopereau găurile coifului. Încercă de mai multe ori să facă un pas înainte ca să atace, dar de fiecare dată ajungea prea târziu, fiindcă plasa era prea grea, iar el nu-și putea mișca gâtul. — Haide, haide! îl îndemnă maestrul. Valerius luptă cu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi răvășise părul, iar maestrul semăna cu un cocoș sălbatic gata de luptă. — Trebuie să faci în așa fel încât plasa să alunece pe partea rotunjită a scutului. Acoperișul sub care îți ascunzi capul lasă partea din spate a crestei coifului să iasă puțin în afară, împiedicând plasa să acopere capul și umerii. Trebuie să faci o legătură între creastă și scut, și când simți că plasa se sprijină pe aceste obiecte, anume concepute pentru a reduce cât mai mult frecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
își înfășură în jurul pieptului o bucată de piele cu ținte metalice, care avea să-l protejeze de loviturile în abdomen, mai ales de cele care aveau ca țintă splina și ficatul. Flamma termină înaintea lui Valerius, pentru că nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de loviturile în abdomen, mai ales de cele care aveau ca țintă splina și ficatul. Flamma termină înaintea lui Valerius, pentru că nu avea nici coif, nici jambiere. Se aplecă deasupra plasei, verificând cele două sute de noduri ale acesteia. Valerius luă coiful greu, din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât cât să poată vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din fier și bronz, mult mai gros decât la alte categorii de gladiatori, ca să poată rezista loviturilor violente ale tridentului. Depărtă cele două jumătăți atât cât să poată vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi și-l puse iar. Repetă de mai multe ori operațiunea, până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vârî capul, apoi le închise și strânse șireturile de piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi și-l puse iar. Repetă de mai multe ori operațiunea, până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]