1,095 matches
-
pleacă din drum ca să trecem! Leul a luat prescura și a plecat. CAPITOLUL 126 RĂSPUNSUL MINUNAT AL LUI AVVA ORENT DIN MUNTELE SINAI Părinții aceluiași loc ne spunea despre avva Orent că într-o duminică a intrat în biserică cu cojocul în afara și s-a așezat în strana cântareților. Părinții care erau acolo i-au spus: - Calugare, pentru ce ai intrat așa în biserică spre a ne face de râs față de străinii care au venit la biserică? Și le-a răspuns
LIVADA DUHOVNICEASCA (41) de ION UNTARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347127_a_348456]
-
așa în biserică spre a ne face de râs față de străinii care au venit la biserică? Și le-a răspuns lor avva Orent: Voi ați întors Sinaiul pe dos și nimeni nu v-a spus nimic. Eu mi-am întors cojocul și mă acuzați. Duceti-va și îndreptați ce ati întors pe dos și atunci voi îndrepta și eu ce am întors! CAPITOLUL 127 VIAȚA LUI AVVA GHEORGHE SFANȚUL DIN MUNTELE SINAI ȘI DESPRE O BĂTRÂNĂ DIN GALATIA FRIGIEI Damiana sihastra
LIVADA DUHOVNICEASCA (41) de ION UNTARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347127_a_348456]
-
și fără să privesc spre cei patru dușmani, am trecut prin fața lor, ce-i drept cu puțină frică în sân. Nu am făcut decât doi pași, că am auzit în urma mea un fâlfîit de aripă și doi cocoși îmi trăgeau cojocul aruncat pe umeri. Prima reacție a fost un țipăt atât de tare, că i-am simțit derutați, prilej ca să o iau la fugă înapoi spre prispă. După câțiva pași m-au prins din urmă și toți patru au început să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjîind agitat pe la ferestre, viscolind zăpada în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea ca un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi striga
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi striga tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și unsuros. -Da ce, bre, nea Gogule, eu le-am lăsat neudate toată iarna?! Am terminat bre, butoiul! Vezi să-mi păstrezi vin la Paște! și, bucuros de isprava lui, scuipa printre dinți și se grăbea spre fântână. Tataie
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... Citește mai mult CAPITOLUL VBERZELE NOASTREPrimăvara a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Singurele senzații de ireal pe care le păstrez până acum bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă.Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții.-Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții.-Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... XII. GLORIE COPILĂRIEI ÎI, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul III TATAIE ÎMI POVESTEȘTE Una dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
sexuală și... viața de apoi. Din primăvară au înflorit toate din abundență natura fiind darnică peste măsură cu ploi. În vară și toamnă secetă mare! Anotimpuri când, incredibil de ușor, se moare. De multe m-am lepădat ca Dochia de cojoace, simțind că timpul de mult mă păștea și-am să fiu dus la iarbă verde, ca orice miel, unde, oricât aș fi de iubit, nimeni nu mă mai poate vedea. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: TIMPUL DE MULT MĂ PĂȘTEA
TIMPUL DE MULT MĂ PĂŞTEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357517_a_358846]
-
locuitorii nu pot să-și ducă o viață normală. Voi încerca să aduc în memoria cititorilor pe unii dintre vechii meseriași ai localității Coronini, dispersați în timp. Cojocarul cel mai renumit era Vasile ȚUNDREA, zis Vasile Cojocarul, care executa diferite cojoace cu mâneci sau fără mâneci, așa zisele pieptare pentru bărbați și femei, celebrele cojocele cu vrâstele. Materialele proveneau de la animalele sătenilor. Mai era și cojocarul CARACOANCEA, a lui Pârvu, care executa cojocele mai simple. Croitorii satului erau Nicolae CARACOANCEA și
VECHI MESERIAŞI AI SATULUI CORONINI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358325_a_359654]
-
fii jucată Că ești cea mai mândră fată.” „Fost-am omul pădurii Și nu m-o mâncat lupii, Că nici lupii nu te mâncă Dacă meri la care mândră.” „De-ar ști tata că eu joc Mi-ar face pielea cojoc. De-ar ști tata că-s aici Mi-ar face pielea opinci.” „Frunză verde măderană Ia mai zi-i o bihoreană.” În ciuda vremii mohorâte și a ploii ce se cerne fin peste munte și oameni, aceștia din urmă stau nemișcați
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
de o sută de ori mai bine pe jos. De atunci nu m-am plâns niciodată că mă dor picioarele la drum de munte. Dar, pe cât de hâtru era Ilia Polec cu alții, se găsi cineva de hac și de cojocul lui. Veni vremea să fie păcălit și el de cineva. Într-o vară, mama îl trimise pe fratele meu mai mic, Mihai, să meargă la stână, să aducă niște caș de la oile noastre. Și ce se gândi băiatul? Că e
ILIA POLEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350711_a_352040]
-
Tăcerile se las' peste noianul adormit, O liniște se-nvăluie încremenind pădurea Și o lumină arde-n munte, ca-ntr-un schit. Urcând încet pe creste, își picură iubirea. La Viflaim coboară-n staul magii Și lângă iesle sunt ciobanii în cojoace. Cu Îngeri ninge, și-nfloresc copacii Și Maica Sa, zâmbind, L-adoarme-n pace. De-aceea vin și azi colindători Sub vălul iernii, troienind cărări, Vestind pe Cel ce se învăluie în nori. Colindul cel duios răsune către zări. Referință Bibliografică: Noapte
NOAPTE DE NEA. COLIND. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358852_a_360181]
-
desprinsă din cărțile despre viețile sfinților: “Desculț, din sat în sat, când mai treceai / Te întrebau copiii fără vină: Ce ne mai dai, ce daruri, în ce rai, / Când n-ai decât o traistă de lumină? // Și prin orașe, cu cojocul rupt, / Când îți târai cucernica lumină, / Te întrebau: azi, din opritul fruct, / Ce ne împarți, când ești murdar de tină? // Ieri, Doamne, ai venit la un poet: / În satul lui, în casa părintească - / Desculț, flămând, sărac, trăgând încet / Atotputernicia Ta
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
Ce ne împarți, când ești murdar de tină? // Ieri, Doamne, ai venit la un poet: / În satul lui, în casa părintească - / Desculț, flămând, sărac, trăgând încet / Atotputernicia Ta dumnezeiască - // Era o zi de toamnă -n care toți / Ți-au luat cojoc, toiag (veșmintele)- sărăcăcioase - / Cuvântu-Ți mut, l-au răstignit la porți, / Ți-au lăsat doar lumina peste oase - // Și a plecat la masă-ntregul sat, / Și te-au lăsat cum te-a făcut Fecioara, / Doar cu lumina stelei, îmbrăcat, / Să
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
oricine poate să se ia de piept cu destinul, iar eu voi sta alături de dumneata în toate încercările. O durere de cap nu înseamnămai mult decât o durere de cap și medicina noastră clasică sau tradițională are leac și de cojocul ei. Toate gândurile mele bune se vor îndrepta de acum numai către, îndrăznesc iarăși să-l numesc pe dragul domn Sebastian, lupul meu singuratic și, inimile noastre vor reuși să iasă învingătoare din această nedreaptă și inegală încercare. Să ne
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359051_a_360380]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > E TOAMNĂ ȘI MIROASE A GUTUI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului E toamnă. Mândra mea și-a pus cojocul, Pământul s-a răcit și trist sunt foc Că-n iarbă nu mai pot să mă mai joc, Spre alte zări fugi de-acum norocul. Degeaba mai alerg flămând prin crâng Printre tufișuri ca să caut mura, Cireșele s-au dus
E TOAMNĂ ŞI MIROASE A GUTUI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359313_a_360642]
-
tu, rămâi aceeași / pasăre rară / tinerețe !” Vis pierdut) Valoarea estetică este dată de capacitatea poetei de a subtiliza gândul, răsfățându-l, aducându-l într-o adevărată stare de „beție”. adio spun / copilului din mine / și-mi dezbrac inima / de un cojoc / în plină iarnă. / și nu știu dacă e bine / sau dacă focul / adormit în ea / va rezista în iarna grea / (Să-ți rămâi credincios ție însuți ) Și chiar de-a trecut prin atâtea „anotimpuri” poeta are curajul de a dezbrăca
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
plină iarnă. / și nu știu dacă e bine / sau dacă focul / adormit în ea / va rezista în iarna grea / (Să-ți rămâi credincios ție însuți ) Și chiar de-a trecut prin atâtea „anotimpuri” poeta are curajul de a dezbrăca un „cojoc / în plină iarnă „ și ascultă cu atenție „ ecoul pașilor / gândind că n-au obosit încă.” În spatele textului poetic veghează un înger păzitor, o voce a rațiunii venită din copilărie, dar și o umbră... un glas al materiei aflată într-o
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
erau ghicite după opintelile cu care trenul pornea și oprea în stații, lovindu-și cu zgomot sec tampoanele. Un miros îmbâcsit de fum de țigară, amestecat uneori și cu un iz incert, ceva între mirosul de zgură și cel de cojoace umede de oaie încă la modă, umplea vagoanele și treptat, amețea călătorii ale căror vorbe, la început un veritabil vacarm de turn babel, se ostoiau, transformându-se întâi într-un zumzet surd, după care se înstăpânea tăcerea. Nesfârșite păreau minutele
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
românească, pentru că a început sezonul ploilor mediteraneene și toată natura s-a trezit din „tăcerea” la care a fost condamnată de arșița necruțătoare din anotimpul cald, în timp ce în România noastră. toamna arămie își strânge catrafusele și se pierde treptat sub cojoacele iernii ce va să vină... Teatrul de Comedie (SATIRIKO TEATRO) din capitala cipriotă, o clădire impunătoare, zugravită în culori vii și tare vesele, așa cum o cere însăși destinația ei, a fost în această sâmbătă de sfârșit de toamnă însuflețit de
ŞI ÎN CIPRU ROMÂNII AU TALENT MINI MISS & MISTER DIASPORA ROMÂNĂ DIN CIPRU 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359407_a_360736]
-
Djamal ziduri înalte - doar tăcerea-n jur pictând aripi și umbre. Locul I - Henriette Berge Satul adormit - crucea neagră sprijină cerul de iarnă Locul II- Valeria Tamaș Rafală deploaie - și deodată lustragiul nu mai prididește... Locul III - Gabriel Iordan Dorobanțu Cojocul vândut - ochii ei cer iertare manechinului Locul III - Corneliu Beldiman Lumina toamnei - după perdeaua veche ochii bunicii Locul III - Victoria Chitoveanu Noapte în codru - ca două felinare ochii lupului Locul III - Henriette Berge Nămeți cât casa - doar o stea agățată
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
fir-ar al dracului de nenorocit! - Bine, bine, calmează-te, te rog! Nu va știi nimic. Îți promit că mă voi ține de cuvânt. Ai mare grijă! Să-mi spui dacă te oprește vreodată pe stradă. Am eu ac de cojocul lui dacă nu te lasă-n pace! i-a promis Ramona cu toată hotărârea, simțind că-l urăște și ea în acel moment pe cel în cauză. Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap.II / 5 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
lac și pereții din bârne,acoperiți cu argila.Un pustnic se grăbi să i-a apă dintr-un izvor înconjurat cu pietre.Avea o înfățișare ciudata.Barba netunsa căpătase noante de cenușiu,care trădau vârstă inaintata.Hainele erau tăbăcite,un cojoc din blană pe deasupra și pantaloni negrii.In picioare avea bocanci masivi că cei purtați de soldați pe front.Deslega o cană din metal agățata cu o funiuta de pantaloni și o scufundă în apă rece de izvor,apoi o goli
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]