27,125 matches
-
aproximativ nouăzeci și cinci la sută din orele vieții sale profesionale, care însuma douăzeci și trei de ani de serviciu, în aeroporturi, în avioane, în trenuri și gări, taxiuri, săli de așteptare, camere de hotel, holuri de hotel, cazinouri, la colțuri de stradă, restaurante, în întunericul cinematografelor, în cafenele, cluburi de noapte, biblioteci publice, clădiri de poștă. în afară de ebraică, vorbea franceza și engleza, puțin românește și idiș. La nevoie, o rupea și în germană și în arabă. Purta aproape întotdeauna un
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
măcar cu o jumătate de normă, hoți de buzunare profesioniști; 4. Pe toată durata evenimentului, din când în când o voce baritonală va anunța că la cutare stand există o bombă cu ceas; 5. Bigbrotheriștii, sub plapuma dotată într-un colț cu bulinuță "AP", își vor vedea de treabă ca la Prima Tv după ora 22.00; 6. Cam pe la mijlocul evenimentului, ministrul culturii va fi luat ostatic de către un comando de editori. Nu contează naționalitatea sau religia; 7. În fiecare zi
Evenimentul cultural ca știre de senzație by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12802_a_14127]
-
vreascuri/ Gaz le punem peste paie/ Poate flacăra din Teascuri/ Cînd în vinul nou se-ndoaie// Știe ce ne-așteaptă mîine/ Blestemați totuși să fim/ Văruiți de așteptare/ înspumați în căni de vin// Dar înscriși în cartea vieții/ într-un colț abia de rest./ Nu vă temeți! Au drumeții/ De la drum ce și-au ales!" (Nu vă temeți). Alteori se înfățișează ca sarcasm întunecat: Pune explozibilul am țipat eu din vis/ Dar pune-l odată și imediat tăiați tortul/ Să poată
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
după aceea nu-i respectă pe cîștigători și proiectele lor serioase, de ani de muncă, de studiu, de implicare profesională și morală. Da' ce nevoie avem noi de specialiști ? Aici, toată lumea se pricepe la de toate. Datul cu părerea, pe la colțuri sau la orice tribună, este mai presus de o imaginație debordantă, luxuriantă în cuvinte-imagini. Avem specialități! Stau cu gura căscătă și privesc, îndelung, o vitrină. Mă sprijin de mașinuța mea, așteptînd să vină să mă depaneze. Am făcut-o zob
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
Dublin un reportaj-simbol: într-o sală mare - de fapt, cred că era un patinoar - se desfășura spectacolul de balet "Lacul lebedelor". Moment de infarct - ar zice un crainic sportiv tv: 25 de perechi alunecau grațios pe gheață în timp ce, într-un colț, aproape blocați la mantinelă, la propunerea domnului Președinte Ion Iliescu, reprezentanții Bulgariei, României și Turciei încercau să încingă o "Sârbă în (sau de) căruță", că imaginea era ușor neclară din cauza exploziei unui reflector... ...M-am întristat: în fața mea nu se
Haralampy și "Lacul Lebedelor" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12864_a_14189]
-
vitală esențială, o dată chiar la nivel homosexual, de vreme ce ajută la expansiunea creativității sale. Ce au în comun aceste două vieți opuse, dincolo de relația de familie - Flora fiind bunica pe linie maternă a lui Gauguin? În ultimul său roman, Paradisul de după colț, Mario Vargas Llosa ilustrează prin două cronici paralele, lumea utopiilor din secolul XIX relatînd amănunțit aspirația paradisiacă a celor doi eroi și decăderea lor, inevitabilă cînd o idee ajunge să fie aplicată mecanic. Prezentăm în aceste pagini fragmente din cel
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
fie cântând (tot mai răgușit cu trecerea timpului), fie făcând scamatorii cu cărțile de joc, fie - când nu are încotro - îndeplinind munci ocazionale. La suprafața povestirii, persistă foarte atractive nuclee ale unor întâmplări pitorești sau exotice din cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Pleacă din Paris, unde lasă o Madeleine exasperantă prin devotament. La Barcelona se îndrăgostește de Lucia-Dolores, subjugată de flamenco și o pierde ca pe altă Dulcineea, absorbit de drumul său fără sfârșit. Lecția spaniolă îl ajută pe Sey
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
principal de a fi membru e că Uniunea te îngroapă pe cheltuiala ei". Că ar fi arbitrare elementele de protecție socială de unde știe dl Șiulea? Se ia după zvonistică, după inerentele nemulțumiri personale ale unuia sau ale altuia, țipate pe la colțuri? Sau a fost cumva de față la vreo reuniune a comisiei care decide asupra ajutoarelor sociale? Nu avea cum. Că sunt insuficiente ajutoarele desigur că așa este, dar de unde mai mult?, cel puțin deocamdată. Dar tot dl Șiulea, care îi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
fiicei ingrate care-și batjocorește părinții, a puștilor jucîndu-se zglobii pe peluza însorită, a patriei trădate de indivizi corupți; tinerei femei impecabil coafate și îmbrăcată în toaletă de gală, contemplîndu-și cu ochii umezi și cu un vag surîs încropit în colțul buzelor copila adormită ce n-are de unde să știe că mămica va fi, după toate probabilitățile, răpusă de o boală nemiloasă; a aceleiași frumoase defilînd ușoară, senină, grațioasă (ca o regină detronată ce se desparte de supușii ei credincioși) în
Cîte ceva despre kitsch by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12368_a_13693]
-
în care, fără nici o teamă - cum spuneam - atunci când mingea se afla la un coechipier, ceilalți, cu mâinile în șolduri, păreau să se întrebe amuzați: -Ia uite, bă, la nebunu' ăla - oare ce vrea să facă cu mingea ? Iar dintr-un colț al micului ecran, sau al stadionului, se auzea din ce în ce mai limpede și mai des: -Hi-hi-hi! Hi-hi-hi!... ...Erau râsetele Cuiva care se bucura strategic de ineficiența iconițelor și cruciulițelor iordănesciene...
Fotbalul - acest joc miraculos... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12390_a_13715]
-
cel mai bine adaptat la problematica lumii contemporane. Cadrul romanelor sale îl constituie Europa unită, cu granițele ei fictive, cu oameni care circulă nestingheriți dintr-o țară în alta și cu români care apar vijelios cu deplină familiaritate în toate colțurile continentului. Nimic din ce se întîmplă în lumea contemporană nu îi este străin lui Dumitru Țepeneag. De la lumea interlopă pînă la problemele de ecologie și de disputele estetice din viața literară la problemele politice, economice și sociale ale Uniunii Europene
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
acest frumos proiect să prindă viață pentru a doua oară, la finele acestui an. În primul rând, observația unui fidel colaborator al AGORA, Dr. Bogdan A. Danalache, referitor la existența unui singur, dar imens, conifer nativ (10 m înălțime) în colțul parkingului din imediata vecinătate a Pieței, a condus la inițiativa adoptării acestui brad că Brad de Crăciun ideal, atât pt 2008 cât și pt viitor. El poate fi observat în centrul imaginii Google Map alăturate, între străzile: Rue Clark spre
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
stare să asigure câte o noapte două de dezmăț intelectualo-hormonal, îi așteptau ca pe niște sfinți eliberatori de sub povara anonimatului. Dar să nu fim nedrepți: din când în când, câte o revistă literară își călca pe conștiință și, în vreun colț de penultimă pagină, publica două-trei versulețe din care nu se prea înțelegea mare lucru, publicația spălându-se pe mâini cu "genericul-detergent pilatian": "Premiul revistei noastre la concursul...". Evident că preafericitul câștigător avea permanent asupra sa revista în cauză pe care
Celebritatea locală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12394_a_13719]
-
se cercetează critic contextul apariției, ce înseamnă asta pentru autor, în ce relație se află cu alte cărți, cu alte momente, cu fluxul și refluxul literaturii, a genului, a speciei. Analiza este însoțită de ironie, de un zîmbet simpatic în colțul gurii. Plăcerea cititului se duce în plăcerea analizei și a scrisului Taniei Radu și îl contaminează direct pe cititor cu plăcerea receptării, desigur. Tipul de limbaj, relaxat, deloc prețios fără rost, aerisit și ludic se constituie într-un stil identificabil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
suflet a lui Ceaușescu, poftiți să se povestească în calitate de martori cu gușa plină de istorie și - de ce nu? - să se pronunțe. Burtică, Niculescu-Mizil (Tache-de-la-Scânteia părăsise din timp corabia!), urmează răposaților Ion Gheorghe Maurer și Ilie Verdeț, care n-au dat colțul înainte de a-și expune opiniile, odată ce chemați să dea pe față dedesubturile unui regim, au preferat să pună în aplicare teoria părților bune și a celor rele, într-un cocteil de idei umaniste. Cu mii de menajamente întrebările moderatorilor, spre
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
nivelul resentimentelor naționale recente. Nu ai fost postmodernist? Afară! Culmea este că postmodernismul literar românesc arată, în bună măsură, o obsesie estetizantă și chiar conformistă mai îngroșată decît prin alte părți, inclusiv în variantele lui recente, ,fracturiste", care pun la colț estetica. Un soi de instinctivism ce conține propriile lui dogme de stil în chiar simularea absenței de stil. Las că aberația de a dori să ostracizezi estetica nu trece neobservată nici pînă la colț. Compoziția literară din care lipsește virtutea
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
lui recente, ,fracturiste", care pun la colț estetica. Un soi de instinctivism ce conține propriile lui dogme de stil în chiar simularea absenței de stil. Las că aberația de a dori să ostracizezi estetica nu trece neobservată nici pînă la colț. Compoziția literară din care lipsește virtutea ei principală ce o face expresivă, adică elaborarea stilistică specifică, și situarea într-o concepție despre frumosul estetic, ar fi ca o prună fără prunicitate. (Dar poate că nu dau cel mai bun exemplu
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
precum ftizicii la polen. Nu știm unde aterizează și încolțesc semințele zburătoare ale emoțiilor pe care le concentrează poezia. Uneori ele călătoresc prin timp și spațiu sfidînd toate tipurile de eroziune, supraviețuind incredibil, pe un fragment de papirus, pe un colț de piatră, pe un petec de mătasă. Poetul nu știe niciodată spre cine trimite poemul. Aveam vreo zece ani cînd, în- tr-o fabuloasă poiană situată în pantă, pe care tatăl meu o cosea, m-am uitat la un pîlc de
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
construiau catedrale, la cea aflată în centrul unui complot internațional (orchestrat, firește, de unguri prin intermediul atît de dezinhibatelor și rafinatele lor conaționale), menit să o țină departe de lumea civilizată și, în final, să ducă la dezmembrarea ei. De la acel colț de paradis pe care toți vor să pună mîna, dar noi nu-l vom vinde niciodată, pînă la România pestilențială din scrisorile lui H.-R. Patapievici către ambasadorul golanilor, Al. Paleologu, și din poemele lui Mihail Gălățanu sau Marius Ianuș
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
În afară de show-ul de televiziune, Robert Turcescu este și realizatorul unei emisiuni radiofonice, România în direct. Această emisiune i-a permis jurnalistului un formidabil contact cu România profundă prin intermediul telefoanelor și scrisorilor primite de la oameni de tot felul, din toate colțurile țării. Experiența revelatorie a acestor contacte a fost valorificată de autor într-o serie de articole publicate în presa scrisă, strînse acum în volumul Dans de Bragadiru. Cum se vede România în direct. Însemnările din acest volum vizează, cum spuneam
Mesaje din România reală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12443_a_13768]
-
cartea are bucuria de a-i descoperi, în cele mai variate ipostaze, pe marii artiști ai lumii așa cum s-au lăsat văzuți. În Renaștere pictorii aveau obiceiul să intre în propriile picturi și să ia parte la mica scenă, din colțul din dreapta al pînzei, ca o semnătură, anonimi amestecați într-un grup, ascunși după o coloană, ca în Sfîntul Ioan Botezătorul al lui Hans Memling. Sculpturile îi includ uneori pe autori într-un grup statuar, ca Michelangelo, bătrînul cu capul acoperit
500 de autoportrete by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12497_a_13822]
-
a o mai spune o dată: în ochii copilului care am fost. Cele 135 de "intrări" de jurnal sau de flash-uri ale memoriei alternate cu autoanalize lucide și minuțioase dau numai aparent impresia fragmentarului și a posibilei lecturi din orice colț. Textul are o coerență interioară dată atât de "cronologia" întâmplărilor (majoritatea, din copilărie și câteva, răzlețe, din adolescență, tinerețe sau maturitate), cât și de "rotunjimea" de roman pe care autorul i-o conferă prin așezarea simetrică, la început și la
Drum prin memorie by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12490_a_13815]
-
Constantin Țoiu Vorbește Rânzei în august 2004 despre Bucureștiul vechi, spre a situa locul întâmplării, copiind însă de fapt fraza lui N. Filimon din romanul său clasic: Înaintea focului de la 1847 ... mergând drept pe ulița Colții spre Sf. Gheorghe era o piață triunghiulară cu trei ulițe - una ducea spre Bărăție, alta spre hanul Filaret, iar a treia spre mahalaua Scaunelor... Rânzei schimbă pixul care se terminase și continuă cu cel de rezervă... Pe la 1814, aceste ulițe
Crochiuri de epocă (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12516_a_13841]
-
Pavel Șușară Pe la mijlocul anilor '60, pînă și în cele mai ascunse colțuri ale țării a pătruns știrea privind zborurile spațiale rusești și americane, al căror scop declarat era trimiterea unor echipaje umane pe Lună. Primul pas fusese deja făcut prin lansarea lui Iuri Gagarin, iar următorul nu era decît o chestiune de
Vizualitate și metafizică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12500_a_13825]
-
Jana Balacciu Matei Catalanul Jaume Cabré aparține unei lumi și unei culturi despre al căror rafinament și despre a căror tradiție cei mai mulți români abia încep să afle, în urma călătoriilor la Barcelona sau în alt colț catalan. Scrie într-o limbă care a dat la iveală mari scriitori, astăzi asistăm la o adevărată explozie. Dacă nu sunt cunoscuți e fiindcă această limbă nu este o limbă națională și de aceea din catalană în română s-a
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]