626 matches
-
întrebare, pe care nu mi-l puteam scoate din minte. Parcă nu era de ajuns că a fost o victimă nevinovată a atacului cu gaz sarin. De ce a trebuit să suporte și o „a doua victimizare“? (Altfel spus, în orice colțișor din jurul nostru societatea normală naște violență.) Chiar n-a putut nimeni să facă nimic în privința asta? La scurt timp după atac, colegii de serviciu au adoptat o atitudine dureroasă. Sărmanul tânăr salariat a trebuit să înfrunte o violență de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fură altă televiziune știrea, ai încurcat-o. Nu merg cu viteză mare, dar caut rute ocolitoare, mai puțin aglomerate. Când am timp liber, mă uit pe harta orașului și memorez cât mai multe rute. Știu să ajung cam în fiecare colțișor al Tokio-ului, chiar dacă mă duc acolo pentru prima oară. Tot timpul se întâmplă câte ceva. Nu există zile în care să am timp liber, să stau degeaba. Nu am nici o pauză (râde). Pe data de 20 martie am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa că era mai liber. Simțeam că pot să respir. M-am urcat și m-am oprit între ușă și scaune. M-am lăsat furată de somn. Mereu mă urc în primul vagon, la a doua ușă. Mă bag într-un colțișor lângă ușă, mă pitesc acolo și stau nemișcată. Unii urcă, alții coboară. Însă eu nu mă mișc. La Nijūbashimae, peronul e pe partea opusă, de aceea pe la stația Ōtemachi mă mut la ușa cealaltă. La Ōtemachi se mai eliberează, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Dacă vorbești cu el, simți asta pe pielea ta. În spatele acestei înfățișări bânde, a zâmbetului și a cuvintelor sale calde se ascunde amărăciunea și hotărârea. Oare ce a făcut sora lui serioasă, iubitoare și blândă, care își dorește doar un colțișor fericit în viață, ca să fie nenorocită de asemenea oameni? Până în ziua în care Shizuko va putea ieși din spital pe picioarele ei, probabil că Tatsuo va continua să își pună această întrebare grea. Nu mai avem frați. Diferența dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
linia Marunouchi a ajuns până la capătul linei, la Ikebukuro, și s-a întors cu pungile de sarin la bord. Un lucru mă intrigă totuși. La stația Ikebukuro, când se face curat înăuntru și închid ușile, angajații se uită în fiecare colțișor. Caută să nu fie obiecte uitate de călători. E posibil ca atunci pungile cu gaz sarin să se fi aflat într-un unghi mort. Dacă ar fi cercetat cu mai multă grijă, poate n-ar fi plecat din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
multe adevăruri. Dar, dacă nu absorbim aceste adevăruri în corpul nostru și nu le integrăm în câmpul nostru vizual, totul va fi pierdut într-un amalgam de detalii insignifiante, se va transforma simple bârfe de tribunal; va rămâne într-un colțișor obscur, uitat, din istorie. Ploaia care cade în oraș, se scurge în canalele întunecate, se varsă în mare, fără măcar să umezească pământul. Sistemul legal poate să se ocupe de problemă doar din punct de vedere al legitimității. Nu ne poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întrebat de ce trebuia să fac asta, iar el probabil că mi-ar fi răspuns pe un ton dur: «E un lucru murdar, dar important pentru sectă și vreau neapărat ca tu să participi.» Mi-aș fi ascuns sentimentele într-un colțișor al inimii, aș fi acceptat pe moment, apoi aș fi fugit chiar înainte de atac. La fel cum Hirose (Kenichi) a încercat să fugă din tren. Probabil că m-aș fi tot frământat cum să procedez și în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tehnocrație. Toată lumea se întreabă: „De ce s-au alăturat elitele sectei?“, dar mie nu mi se pare deloc dubios. Din diverse motive au devenit elite într-o pseudo-lume în miniatură, nu în lumea noastră mare. Astfel de persoane apar în orice colțișor. Kawai: Pentru a nu apărea astfel de cazuri, fiecare în parte ar trebui să devină mai puternic. Pentru asta este nevoie de un învățământ pus la punct. Educația din ziua de azi e la pământ. Trebuie să descoperim o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
invadatorilor făcu semn subalternilor să Înceapă răscolirea apartamentului. Toată locuința fu cotrobăită cu amănuntul, sertarele dela dulapuri răsturnate pe jos, perdelele dela ferestre smulse din cârlige, patul, masa, fură răsturnate cu picioarele În sus și cercetate, iar În final oricare colțișor al Încăperii fu scotocit...! Tony Pavone privea invadatorii inpasiv: este adevărat la Începutul percheziției oarecum Îngrijorat Însă pe măsură ce se apropia de final mai relaxat deoarece cele câteva sute de dollari care-i mai avea În casă puteau fi confiscați, cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
numai pe baza betelor de culori diferite. Și un client permanent și-ar fi putut umple propria cutie, dar EL nu era. Trebuie să caut o legătură mai profundă. Am golit al treilea pahar pe jumătate, am dat foc unui colțișor de oracol - bineînțeles cu alte chibrituri - și de la el mi-am aprins țigara. Cu ochii la larvele ce mișunau de colo-colo, gîndurile și-au urmat calea, libere. O cutie de chibrituri de la o cafenea pe unde trecea arareori... Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
departe. Mai bine se pune el În locul fiarei și-și caută calea de scăpare și dacă reușește să procedeze astfel, nu-i e greu să-și Încolțească prada”, (din Memoriile, unui detectiv)... Da, părea plauzibil. Oare nu cumva, Într-un colțișor al minții mele, am intrat În competiție chiar cu EL? Puteam eu rivaliza cu EL? În felul acesta aș putea să-mi justific oarecum impasul În care mă găseam... Eu nici nu fugeam, nici nu mă Întorceam, pe cînd el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
recunosc că m-a zguduit moartea cumnatului său. Dar oricum, era mult mai bine așa decît să Încerc să mi-l scot din minte pe EL - punctul esențial. Am impresia că s-a profilat la orizont silueta LUI. Într-un colțișor din peisajele suprapuse ale orașului se aflau și găuri negre neastupate... Umbre ale CELUI ce nu mai există... Și dacă priveam astfel lucrurile, orașul era plin de astfel de găuri și el nu era singurul; nenumărați EL Împînzeau locul... EL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
căuta de mai bine de șase luni, așa că nu-mi rămîne decît să cred că pe mine mă aștepta. Chipul i se Întunecă din nou, ceea ce mă făcu să fiu atent la semnalul de alarmă ce răsuna undeva Într-un colțișor al sufletului meu. Frînele nu-și aveau rostul pe această pantă alunecoasă, așa că am optat pentru o oprire lină. — Întîlnirea a fost suspect de Întîmplătoare. Mi-am dat seama imediat că fratele și soțul erau complici, adică fratele dumitale știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Nu mai bătea inima codrului și erau priponite și vânturile...“ Pârăul curgea fărâmând lumina și clătea ușor ierburile și florile și treceau albine prin soare ca niște scânteietoare de aur. Și mi se umplea sufletul de pace, acolo, într-un colțișor de lume. Treceam destul de des prin aceste locuri cu afacerile mele: ba pentru lemne, ba pentru brânză, la câșlărie în poiana cea mare dinspre Solomonești. Mă duceam câteodată și la pândă de căprioare în inima codrului. Și așa îmi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asculte. Mama ta iubitoare, Mama Capitolul 16tc "Capitolul 16" Pata roșie m-a luat prin surprindere. Sânge. Primul meu ciclu. Primul după accident. De-abia observasem că nu-mi venise în fiecare lună; nu-mi făcusem griji pentru că, într-un colțișor al minții, știusem că era din cauza șocului și a grozăviei. Nu bănuisem, nici măcar o secundă, c-aș putea fi însărcinată, dar acum, cu o izbucnire de amărăciune, mi-am zis: Nu-ți voi purta niciodată pruncul. N-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
plasat un cincizeci în mâna larg deschisă a directorului care ne-a sifonat într-un separeu de lângă bar. Ar fi trebuit să-mi dau seama că se întâmplă ceva atunci când Spunk a invitat-o pe Butch să intre prima în colțișorul nostru, făcând o adevărată paradă de amabilitate, iar apoi i-a aprins afectuos țigara. Pe urmă acceptă un pahar de șampanie, fără să-și fi luat ochii de pe doamnă! Și după asta (după o privire aruncată tenului strălucitor al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
s-a Întîmplat de atîtea ori cu Julián, cu ani de zile Înainte să-l Întîlnesc, simt că te cunosc și că, dacă mă pot Încrede În cineva, acela ești tu. Amintește-ți de mine, Daniel, fie și Într-un colțișor, pe ascuns. Nu mă lăsa să plec. Nuria Monfort UMBRA VÎNTULUI — 1955 1 Se crăpa de ziuă cînd am terminat de citit manuscrisul Nuriei Monfort. Aceea era povestea mea. Povestea noastră. În pașii pierduți ai lui Carax recunoșteam acum propriii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
înalt la una din porți și o bancă mică. In fund, umbra mare, arămie, în albastrul-indigo al înnoptatului a unui edificiu public din cărămidă aparentă. Mini refuză să înainteze. Se lăsă acum târâtă, ea, cea grăbită. Se întorcea după acel colțișor, adăpost tihnit și mărunt, în mijlocul Cetăței fermecătoare. Se întorcea ca după un om. Era acolo și un om: un om de bronz, cuminte în mijlocul square-ului blajin. Nu-1 recunoscu dar îl iubi. Cotiră. Mini deodată apucă pe Nory de mână, ca
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
calea divină cu inima plină de lumină... Noapte de primăvară Pe ale gândului chemări coboară-ncet raze de lună și mpletesc cu albastre zări cântece de noapte bună. Noaptea a vrăjit ușor cu dulci șoapte de iubire și-n fiecare colțișor se simt-un val de bucurie Doar florile de liliac plâng toate, a remușcare că s au trecut și e păcat să stea pomul fără floare..... Castani-și râd în plete pregătind falnic intrarea cu flori albe în buchete vor
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
audienței, eunucii trebuie să facă o curățenie exemplară în palat. O muscă poate fi motiv de decapitare. Sala tronului este parfumată cu esențe și tămâie, iar covorașele pentru îngenuncheat trebuie așezate corespunzător. Înainte de miezul nopții, gărzile vin să verifice fiecare colțișor. La două dimineața, miniștrii sau generalii chemați sunt escortați prin Poarta Purității Celeste și trebuie să meargă pe jos o distanță destul de mare pentru a ajunge la Sala Dezvoltării Spirituale. Înainte de a fi conduși în sala tronului, aceștia sunt primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lacrimile și i-am închis... O vreme am rămas suspendat parcă între cer și pământ... “Unde-i nebunaticul meu prieten? Acum era aici în dreapta mea” - m-am întrebat eu. Mă frec la ochi pentru a-mi limpezi privirea. Cercetez fiecare colțișor din jurul meu. Zadarnic însă. Nici urmă de prieten. “Așa-mi trebuie dacă nu-l țin din scurt”. După ce am învins valul de tristețe, resemnat, am pornit în lungul Podului Vechi. “Auzi dumneta. Cică el e gândul meu de veghe. Să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
în ziua aia. Se întâlnesc și iau ceaiul. Merge bine. Simțurile îi spun că el apreciază nu doar calitățile ei actoricești, ci și personalitatea ei. E măgulită. Tu o înțelegi pe Nora, remarcă el. În mod ciudat, undeva într-un colțișor din mintea ei, se plimbă un gând aparent irelevant: el e un bărbat însurat. Târziu, mult mai târziu, după piesă, după rol, după ce inima îi este sfâșiată din nou de următorul soț, ea va asculta de acel gând și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
masă. Se plânge că documentele sunt prea încurcate și că telegramele sunt lipsite de sens - nu mai este el însuși. Ea nu se întoarce înapoi. Vrea ca el să meargă mai departe. Vrea ca el să o vadă în fiecare colțișor, în ceașca lui de ceai, în hărțile și telegramele lui. Mai târziu, el îi va spune că a văzut mai mult de-atât. O vedea înăuntrul plasei pentru țânțari a tânărului său general. În timpul acelor zile, pieptul i se umfla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să se acomodeze cu imensul spațiu de locuit. Tavanul înalt din Grădina Recoltei îi distrage atenția. Spațiul îl face temător, deși în spatele fiecărei porți sunt santinele. În cele din urmă, după ce a dormit în diverse camere, se mută într-un colțișor liniștit, mai puțin solemn și mai modest, numit Cabinetul cu Parfum de Crizantemă. Lui Mao îi place ușa. Dă exact spre sud. Tăbliile ușii sunt late, cu geamuri înalte până la tavan. Lumina naturală pătrunde din abundență în noua lui cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fi fost ilogic să comiți un delict ca să pedepsești pe cineva care comisese exact același delict. Când avioanele cu reacție brăzdau înaltul cerului deasupra deșertului, iar camioanele circulau pe drumurile cele mai cunoscute, împingând neamul său spre cele mai ascunse colțișoare ale pustiului, nu era ușor să prezici cât timp va mai supraviețui acest neam în deșert, dar pentru Gacel era limpede că, atâta vreme cât unul singur dintre ei ar fi supraviețuit în ținuturile nisipurilor, în nesfârșitele întinderi lipsite de viață sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]