994 matches
-
v-a înainta astfel pe scara valorilor, se înșeală.Numia Dumnezeu, timpul și istoria ne v-a judeca. Există o mișcare secretă a cărților pe rafturile bibliotecilor. Majoritatea din ele, cu trecerea anilor, trec pe rafturile din spate, acoperite de colbul uitării, chiar dacă autorii lor au dat din coate, lovind colegul pentru a ieșii în față. Unii din ei colaborând cu Securitatea au schimbat destine, au ruinat familii, beneficiind de avantaje.S-au vândut pe doi arginți.Nicolae Iorga avea o
SĂ SCRIU DESPRE ACTIVITATEA LIGII SCRIITORILOR MI-AR TREBUI ZECI DE PAGINI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356052_a_357381]
-
circumvoluțiunea stearpă și mă .. încet... desbetelesc de vocile ce nu sunt harpă . eu vreau să tac acum . nici ieri, nici mâine... eu vreau să tac nedefinit, vreau sufletul să-mi fie pâine și ochii un albastru infinit. renasc umil,doar colb pe cărăruie firavă zbatere de vânt speranță-n inima încă e vie eu vreau să tac într-un cuvânt. UITAT-AM... uitat-am azi de cele sfinte și cerul nu mai da folos, uitat-am rostul Tău Părinte, nimic nu
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
nr. 1801 din 06 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi e sărbătoare! Autor Urfet Șachir Azi, de sărbătoare, măndră Romănie, Să îți aduni fiii de prin băjenie, Căci ei îți sunt sănge, leac și bucurie, Nu-i lăsa să-nghită colb de pribegie! Dorul lor de țară, dor de Eminescu, Freamătă prin codri și tremură pe prund Prin apa cristalină de izvor iubit De poetul nostru ce mult a pătimit. Cheamă iar la tine brațele vănjoase Să-ți refacă haina ‘ceea
AZI E SĂRBĂTOARE! de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369071_a_370400]
-
și voi mai scrie. MAI GÂNDESC ADESEA Roibul plin de zile și de nopți cu stele Fuge pe câmpie-n vântul vălmășit. Pasul i se-nalță pe poteci cu iele. Strâng suflarea-i blândă-n pumnul căușit. Mai adun acolo colbul de pe valuri Framântat de viață-n timpul tumultuos Și adulmec gânduri risipite-n maluri De trăire-n pace și în mult frumos. Taie-n ritmuri timpul, scuturând copite, Și se duce... duce-n lumile de veac... În căușul palmei nu
LA CEAS DE VECERNII (POEME) de DOMNICA VĂRZARU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370804_a_372133]
-
atotștiutoare: ,, Iaca, vorbi și Proasta-noastră! Ce poate ști ea, o țigancă ignorantă, despre ,,concepție” și ,,concept”!? - Fie cum zisei; îs proastă și albă doar în podu' de palmă, da' nici tu nu ești mai brează. Te văz pe dedesubt de colbul acela de pudră și ... jur că ești Eu în persoană, aia din vremea în care eram tânără, amorezată și fără minte destulă. Starul planetar abia acum simți un solz micuț și rece de teamă, alunecându-i pe sub cămașa de bumbac
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
un început -------------------------------------- erai frumoasă ca o duminică de paște cu mirosul de cozonaci în priviri și sânii plini de vinul împărtășaniei surâsul ți-era încondeiat așa ca un ou de pus în vitrină iar tălpile păreau să te poarte deasupra colbului nimeni nu știe nici acum de ce sau de unde dar când ai intrat în biserică goală de orice prejudecată timpul s-a oprit câteva eternități să numere cu tine lacrimile unui trecut pe care l-ai atârnat fără să ceri voie
COMEMORARE de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370946_a_372275]
-
bani pentru dragoste. Acum, brusc, iubirea i-a pus gheara în gât. O sufocă. Este fericită și terbil de tristă, ca o monedă cu două fațete. Ar vrea și nu ar vrea să se scuture de frisonul nebănuit, așa cum bați colbul din pânză unei perdele. Pleoapele grele i s-au lăsat peste ochi și nu mai distinge detaliile, nu vede ridurile, cicatricile de pe fața paznicului înarmat, nu vede mutra insului care, de data asta, o privește cu un strop de toleranță
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
pași-ți goi. Se-aude urlet lung de păpădii cocori-și fac mansarde-n zori de zi, pe sub genunchi de iarbă te strecori altar îți faci din umbre și din flori. Te poartă-n gând amurgul unui vânt rupând din colbul zilelor de plumb, pădurea-ți va fi veșnic căpătâi cu colți de șarpe te târai, s-o sui. Spinare dezbrăcată de-nfrunziri te stingi a rouă moartă în priviri, doar glasul tău mai zbate-n piept, pribeag iubiri de frunză și
IUBIRI DE FRUNZĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370057_a_371386]
-
dat, privind în lungul drumului, i se tăie răsuflarea. În capul satului îl putea vedea pe Emiluț al lui, călare pe o bicicletă strălucitoare, urmărit de o ceată de copii mărunței, apropiindu-se în viteză, stârnind în urma lui valuri de colb. Tata Sandu dădu să se ridice de pe bancă, dar căzu la loc. - Tată, strigă ficiorul de departe, am primit creditul! - Tulai Doamne! - Ce-i cu tine? Nu te simți bine? Tata Sandu își scoase pălăria și își trecu degetele noduroase
BICICLETA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370332_a_371661]
-
fum. Izul de lapte dulce și acela de tămâie, Miros de iarbă crudă, miros de fân uscat, Și-au amintit de mine, cel din copilărie, Și mă strigau pe nume, pe cel demult plecat. Dar drum aveam în față și colb aveam în urmă. Să dau înapoi ceasul destinului e greu. În aură de foc, către apus o turlă Părea o scară-n flăcări urcând spre Dumnezeu. Și-atunci am auzit 'nălțându-se spre ceruri, Din vremi demult apuse, un glas sfâșietor
PRIVIGHETOAREA de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370711_a_372040]
-
facerea lumii, a îngrămădit din toate câte puțin și încă mai mult pe deasupra, să ne ajungă cu prisosință, dar, noi, în ignoranța și în delăsarea noastră proverbială, am pierdut-o, lăsând-o pe alte mâini, la alte neamuri, născute din colb de copite, fără să ne gândim măcar o clipă, că mâine copii noștri ne vor întreba: - Mamă, tată, am citit într-o carte veche de istorie, ce am găsit-o în casa bunicilor, că România, ne-a aparținut nouă românilor
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]
-
cu-adevărat de viață vitregiți.” Ar fi multe de spus despre poeziile din acest volum însă las plăcerea de a le descoperi fiecărui cititor. Toate poeziile sunt minunate. Unele... "Surâs... înapoi în timp..." " Îmi caut urmele prin hățișurile timpului, prin colbul vremii, pe uliță satului... Urmele pașilor fetei bujorului încă îmi zâmbesc, privind la părinți..." ...altele, amintiri-omagiu... "Dor la șase ani"... "Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]
-
cuibul gândului, confuză pasăre phoenix jertfindu-și cealaltă jumătate soarelui, salvând o inimă răstignită pe un cer albastru-gri-opac... Suspină lung în contur de stele o rătăcire spre calea fericirii... Speranța se oglindește în lacrima târzie, adunându-se grăbită din risipirea colbului. Ascultă cum urlă liniștea la rămășițele unei iubiri, trăgând nădejde să taci frumos!... Referință Bibliografică: SPERÂND / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate
SPERÂND de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369641_a_370970]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DOAR UMBRE RECI (ODĂ UITĂRII) Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Și umbra-ți s-a acoperit cu colb Și colbăită-i amintirea, Povestea-i veche, fără vreun imbold, I s-a pierdut de mult menirea. Pe valuri rătăcesc cuvinte, Alunecând să se ascundă de-orizont, Dar vorba ta nu mă mai minte, Spre soare-apune a plecat de tot
DOAR UMBRE RECI (ODĂ UITĂRII) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369648_a_370977]
-
Că nu știe ce i se-ntâmpla cu așa suspin.. Chiar la anii mei l-aș iubi pe el netotul, Căci numai eu știu care-i antidotul, De-al calma și ajuta pe el - necoptul De n-ar avea nărăvașul colb in resortul, Din ultimul lui 'răcnet'... 'Aspirator'.. Referință Bibliografică: Alb și el săracul.. / Valerian Mihoc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1317, Anul IV, 09 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valerian Mihoc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ALB ŞI EL SĂRACUL.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368284_a_369613]
-
-se treptat într-un urlet. Speriat de întorsătura lucrurilor,secretarul se topi în întuneric. -A fugit,a fugiiit! îngăimă pontatoarea,oprindu-se din plâns. În interior,lăutarul își încinse strunele cu sârba ce părea să fie pe placul tuturor din moment ce colbul se ridicase în toata sala. ------------------------- Gheorghe Andrei NEAGU Focșani, septembrie 2016 Referință Bibliografică: Gheorghe Andrei NEAGU - BALUL TINERETULUI / Gheorghe Neagu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2083, Anul VI, 13 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Neagu : Toate
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
depășise și de care abia scăpase. Se răzgândi și întoarse din nou, hotărât să-și continue drumul spre oraș. Nu pentru multă vreme. Soldați nemți și civili înspăimântați, îmbarcați în tot felul de vehicule veneau în trombă, stârnind valuri de colb. Toader se trase într-o margine, apoi o luă de-a dreptul pe câmp. „Deci nemții fug”, își zise el urmărindu-i cu privirea. Curând, convoiul de refugiați se îngroșă și mai mult, drumul devenind neîncăpător. „Și toți o să treacă
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
azur. Port în palmă pietre, lemne de toace Și cioburi de sticlă gunoaelor fur. Vârsta trecută, mamă ești uitată, Acum am crescut, urmărul e mare: Furtuni de neguri, apă tulburată, Cruce pe gânduri peste amplă zare, Duc prin viață trecutul, colbul aprins, Pasăre cu lat de picior, aplecat, Efigie de stele pe cerul întins Sau lac din care nuferii albi au secat. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul III, nr. 46, Crăciun 1939 GOLĂNEASCĂ Să bem, prieteni, mult și anonim, hârdaie cu vin
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
rămas pe coastele ogale Cu grâu și flori și râurii zuvelcii. Poate-i mai bine, dreaptă în natură Să stai așa de dor de catapeteasmă, Arar să-mi joci în orele de sgură Pe canavaua gândului mireasmă. Prin jurul meu e colb amar și trudă, În creștet nici-un înger nu coboară Cu bozi în păr nu văd o paparudă Și chiar regina vântului e chioară. Căsoaie mari, cu pântece bălțate Sudalme sure bucură peisajul, Poemele sunt frânte, lăbărțate, Pe vârfuri e actor
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
să văd cum se prezinta acum cartierul în care m-am născut.Ziua următoare de la cimitir, tata m-a dus acolo. Am recunoscut numai crucea de piatră din colțul stăzi care mi s-a părut ceva mai mica, tocită de colbul vremi. Pe locul unde fusese casa noastră se construia un complex monahal care avea în centru o biserică monumentală. Am intrat în biserică, m-am rugat pentru cei dragi și am zis: -Doamne am încercat să înmulțesc talanții pe care
JURNALUL UNUI VIOLONIST de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353186_a_354515]
-
i s-au învălmășit nicio clipă în suflet amintirile și a rămas o nestrăină, purtând cu sine țara, în spirit. Prin puterea ei miraculoasă, muzica a trecut-o pragul unui templu, dar nu i-a ascuns din minte urmele prin colburile drumurilor sătești de acasă, niciodată. Acestea au rămas neșterse în steaua lor aprinsă pe cerul copilăriei. Nu se poate niciodată, ca țara să nu își mai amintească de maestra Virginia Zeani, deși acesta-i absurdul inevitabil al vămilor despărțirii! Cursa
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
și eu acum muțumită acestui scriitor drag inimii mele, pe care îl prețuiesc în primul rând ca pe unul dintre cei mai cunoscuți, prolifici și complex scriitor al secolului XXI românesc și îl stimez pentru că nu lasă să se pună colbul uitării peste ceea ce altă dată era cenaclul Gala Galaction, azi în haina nouă, dată de acest vrăjitor al cuvintelor tipărite se numește „Mileniul 3. America din sufletul meu” pe care mi-a dăruit-o acest scriitor de excepție nu va
CONSTANTIN T. CIUBOTARU: AMERICA DIN SUFLETUL MEU de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352765_a_354094]
-
emoții trezește pasul crucii în care te-ai înscris lăsându-mi mie cale liberă întru greșelile adâncite în propriu-mi pas dintâi de miez sau ultim nici crâncena încercare a tăcerii nici iubirea măruntelor gesturi nu ridică atât de mult colbul cât privirea mea lăsată pleoapă de gând asupră-ți lasă-mă să-mi cern mișcarea în ritmul cernerii tale deasupra unghiului corb orb din care răsar zvâcnind când și când a trezire Mulțumesc Ție, Doamne Anne Marie Bejliu, 16 septembrie
MIEZ DE FOC DUBLU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1355 din 16 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353806_a_355135]
-
pe oameni prin case-i adună. Stârnită pe seară când lumea-i în sat, La ceasul când plugu-i oprit din arat. Cad picurii parcă grăbiți să pătrunză Pământu-nverzit de potopul de frunză. În bălți se așează aproape cu frică, Tot colbul ce vântul în aer ridică. Par uliți sub neguri aproape strivite Când fulgere cerul spre ele trimite. Cu ochii-n icoane, genunchii-n podele, Creștinii se roagă să scape de ele. Săgeata din ceruri mai rea-i decât boala, Că
DIN NORII CEI MARI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353903_a_355232]
-
suntem două păsări călătoare, Dar am uitat demult ce-nseamnă zborul Și ne-am trezit că aripa ne doare, Când sărutam pământul cu piciorul. Se înfioară toamnă-n gândurile mele Și prea sfioși pășim prin anotimpuri; Ne ștergem urmele cu colb de stele, Nădăjduind spre alte începuturi. Nu vom mai fi nicicând aceleași umbre, Dar va rămâne scrisă-n urma noastră Iubirea - leacul gândurilor sumbre, Mărgăritar de dor crescut în glastră. Când ne-am trezit că aripa ne doare, Am sărutat
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]