9,942 matches
-
pentru ca el să se dovedească a fi în realitate mai milos decît aceia care, din prea mare milă, lasă să se dezvolte liber dezordinile, care, la rîndul lor, duc la omoruri și jaf. Fapte de acest fel fac rău unei colectivități întregi, în timp ce condamnările ordonate de un principe ating numai un singur om. Și este mult mai greu pentru un principe nou, decît pentru oricare altul, să evite faima de om crud, deoarece statele noi sînt pline de primejdii. Virgiliu spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
la sfârșitul acestei perioade. Scăderea școlarizării "spontane" (școlarizare neobligatorie) explică pe larg intrarea mai mult sau mai puțin tardivă în activitate. În măsura în care tinerețea nu se termină cu adevărat decât prin ruperea legăturilor de dependență economică (față de familie și / sau de colectivitate), poate că în curând va fi mai pertinent să optăm pentru un grup de tineri cuprinzând ansamblul de "0 la 24 ani". La celălalt capăt al piramidei vârstelor și în ciuda observării unui oarecare declin al participării masculine la activitate, de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mult mai mult la reducerea ofertei de lucru decât la a-i dinamiza cererea, începem să punem serios problema oportunității de a facilita întoarcerea în activitate a unui mare număr de seniori (vârstnici), aceștia reprezentând o povară în creștere pentru colectivitate și având, la șaizeci și cinci de ani, ani lungi de viață în fața lor, dispunând de o experiență profesională sigură și prezentând adesea o stare fizică și mentală satisfăcătoare. Aceasta ar putea duce, la un moment dat, și la o definiție a
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
în privința eficacității (Aghion și Cohen, 2004). În ultimul rând, explicarea diferențelor de creștere între țări include foarte adesea, dar nu exclusiv, factorul capital uman. Educația ameliorează cu siguranță situația individului care investește în capitalul uman dar și în cea a colectivității. Un nivel de formare mai bun atrage după sine procente de inovație și de invenție mai înalte ca și o productivitate a muncii mai mare, ajutând întreprinderile să adopte metode de producție mai eficace și să introducă noi tehnologii. Astfel
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
legate de supravegherea copiilor de vârste mici (creșe, centre de activități de zi1, centre în aer liber) și ajutorul social pentru copil. La aceste ajutoare trebuie să adăugăm reducerile tarifare în materie de transport și toate reducerile care tranzitează prin intermediul colectivităților locale (hrana școlară, supravegherea studiilor, centre perișcolare). Graficul 4 Măsurile de politică familială în funcție de prezența copiilor Sursa: Grafic al autorului acestui capitol Măsurătorile sunt din ce în ce mai puțin legate de prezența copilului pe măsură ce ne îndepărtăm de cercul central Al treilea cerc este
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
supraveghetorii la domiciliu când părinții, cu sau fără ajutor de la stat în funcție de țară, angajează o persoană pentru supravegherea copilului în propriul cadru domestic. Statisticile nu sunt simplu de colectat din cauza faptului că aceste structuri sunt deseori finanțate de instituții aparținând colectivităților locale, ceea ce înseamnă disparități enorme nu numai de la o țară la alta, dar mai ales de la un oraș la altul. În mod global, oricare ar fi țara, oferta de locuri este inferioară cererii, ceea ce nu interzice clasificarea statelor în funcție de efortul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
ani scade pensia pe când orice ieșire după o îmbunătățește). În Japonia, unde vârsta de pensionare este de 65 de ani din 1988, valorile culturale sunt în favoarea muncii seniorilor. Japonezii preferă să-și păstreze o activitate, dovadă a utilității lor pentru colectivitate chiar dacă, e adevărat, valoarea mică a pensiilor incită la continuarea activității. Plata pentru vechime a determinat apariția unei practici originale: firmele îi reangajează pe cei ieșiți recent la pensie la un nivel de salariu inferior precedentului, iar statul subvenționează întreprinderile
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
așa va fi... În timp ce copilul sărea în sus de bucurie ca nenea acela de la televizor, mama a reflectat îndelung: Teribilă precocitate... din cauza sau datorită grădiniței... Dacă aș găsi o bonă educată, mai că aș retrage-o. Pare-se că acea colectivitate îi maturizează înainte de vreme. Pe de altă parte, izolarea ar afecta-o din alte puncte de vedere. Așa că nu ne rămâne altceva de făcut decât să mergem în pas cu lumea, cu vremea și cu vremurile... Dar cu educatoarea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prezența lor. Din această cauză nu se poate forma nici o jenă cu privire la acel abandon al corpului în sfera publică, jenă de care conștiința noastră nu se poate dezbăra. Desigur, aceasta implică și altceva: japonezul se simte în completă siguranță în cadrul colectivității din care face parte. Faptul că, adormind pe bancă în parc, în cafenea sau în autobuz, îți expui corpul care nu se poate controla privirilor străine (și de aici senzația de neplăcere încercată de noi) este o problemă în esență
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ochii și te deschizi păcii totale. Automat, gândurile se împuținează și dispar. Ești doar liniște, doar tu, o uriașă conștiință de apă, care pulsează. Nu există nimeni în afară de tine. Este mica ta clipă de absolut, numai pentru tine, furată datoriei, colectivității, timpului. Ordinea este tot timpul aceeași, pentru că toți membrii familiei folosesc aceeași apă: tatăl, capul familiei, ceilalți bărbați din casă, dacă sunt, copiii și la urmă femeile, după vârstă. Mama este ultima, dacă nu cumva nora tânără locuiește acolo, pentru că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
umilă slujnică în casă. La țară, se păstrează acest model tradițional cu fidelitate. Dar și cele mai moderne apartamente mențin acest design al băii, cu scurgerea în mijlocul podelei, pentru dușul care se face, obligatoriu, în afara căzii. Atunci când am zis "furată colectivității", nu am avut decât parțial dreptate. Pentru că, fără consfințirea de către aceasta, nici acest moment de ieșire totală din ritmul reglat la secundă al vieții nu ar putea exista. Însă baia are, în cultura japoneză, statutul unui mit colectiv, al unei
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sa Dulcea limbă-n unduiri natale". Spre deosebire de noi, japonezii s-au format pe alte două coordonate: pe de o parte, budismul zen, care proclamă unitatea indestructibilă dintre minte și corp, pe de alta, confucianismul, care impune sacrificarea de sine în numele colectivității și găsirea împlinirii în îndeplinirea obligațiilor morale față de aceasta din urmă. Rejectând dualismul minte-corp, ca orice formă de dualism, de altfel (să ne amintim celebra formulare a lui Dogen, shinjin datsuraku renunțarea la minte-corp, adică realizarea unității lor), budismul zen
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
economiei capitaliste, niponii nu au reușit să-și aproprieze și miezul doctrinal de factură hedonistă care definește Weltanschauung-ul individului pragmatic. Japonezul nu este capabil să se bucure, în realitate, de prosperitatea sa materială, fiindcă se sacrifică permanent în interesul colectivității (firmă, întreprindere) în care se integrează. Ideea însăși de plăcere este, în ochii extrem-orientalilor, un concept suspect, intrând în contradicție cu un modus vivendi în care munca în interesul comunității este un scop în sine, nu un mijloc (precum în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
doar pe individul însuși. Propriul bine este urmărit în cel mai adecvat mod chiar de către cel în cauză. De pildă, arată Mill (1994, p. 127), lenevia nu este un delict atunci când individul îi suportă consecințele, nu depinde de ajutor din partea colectivității și nici nu încalcă prevederile unui contract. Dacă însă din lene sau din alte cauze, care ar putea fi evitate, un om nu-și îndeplinește îndatoririle legale față de alții (cum ar fi, de exemplu, aceea de a-și întreține copiii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
resurse economice, apoi în spațiul politic, educațional etc. Marginalizarea este cauzată de absența unui minimum de condiții sociale de viață - condiții economice, rezidențiale, ocupaționale, de educație și instrucție - printr-un deficit de posibilități de afirmare și de participare la viața colectivității (C. Zamfir, L. Vlăsceanu școord.ț, 1993, p. 338). Astfel, persoanele sărace devin, treptat, izolate din punct de vedere social. Odată cu această stare de fapt se creează premisele pentru comportamentele agresive, alienarea personală, chiar pentru dezorganizarea familiei. Ca o reacție
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
loc de muncă și, de aici, la anularea posibilităților de a ieși din starea de marginalizare. Persoanele și grupurile marginale tind, în consecință, să accentueze izolarea și marginalizarea, dezvoltând norme, valori, comportamente și moduri de viață diferite de cele ale colectivității din care fac parte. Faptul respectiv determină și plasarea lor la periferia societății, stigmatizarea, ceea ce îi forțează pe cei în cauză să se identifice cu starea de marginal, să o adopte ca pe o dimensiune a identității lor. Marginalizarea îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
trebui să se comporte decît cum o face de fapt. Kenneth Arrow a arătat că nu se poate desprinde o scară de preferințe sociale dintr-un ansamblu de preferințe individuale ce nu sunt unanime; nu se pot combina preferințele unei colectivități așa cum un individ poate face cu ale sale, nicio alegere colectivă neputînd satisface pe toată lumea. Cu toate acestea, Statul este presupus a servi interesul general. 1.1.2. Două concepții "machiavelice" 1.1.2.1. Concepția marxistă Împotriva viziunilor Statului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
1.3.1.1. Legea lui Wagner Această lege, concepută în secolul al XlX-lea de economistul german, poate fi enunțată astfel: "Într-o lungă perioadă de creștere, cheltuielile publice cresc mai repede decît venitul național". Partea cheltuielilor publice (Stat + colectivități locale + asigurări sociale) în P.I.B. s-a mărit de 5 ori între 1880 și 1980. Creșterea industrializării a antrenat o sporită activitate legislativă a Statului, o mai mare participare a acestuia la producerea și la furnizarea de servicii economice și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
exemplu, un far pentru orientarea va-poarelor), de unde necesitatea subvențiilor; dacă e vorba de externalități negative, producătorul diminuează bunăstarea altor agenți fără să suporte costurile suplimentare ale acestora, de unde necesitatea instituirii unei taxe penalizatoare; 3) randamentele sunt pentru toți crescătoare, colectivitatea are interesul de a încredința producția bunului respectiv unei singure întreprinderi, de unde necesitatea monopolului de stat. Cum inspirat scria Samuelson, "ca răspuns la aceste slăbiciuni ale mecanismului pieței, democrațiile au ales să introducă "mîna vizibilă" a guvernului în economia mixtă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
diferite centre constituie ceea ce numim Stat. Ele se influențează reciproc, suportînd diferite presiuni. Poate fi semnalată, ca tendință, o trecere de la modelele centralizate la modelele multidecizi-onale. 1.10. Administrațiile private Cînd se discută rolul economic al administrațiilor, sunt neglijate adesea colectivitățile locale, pentru importanța cărora însă pledăm cu convingere. Dar și mai des sunt uitate administrațiile private, considerate cel mai adesea ca marginale. Totuși, deși participarea lor la formarea P.I.B.-ului este modestă, ele îndeplinesc funcții esențiale într-o economie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
punctul de echilibru trebuie ajuns la un alt punct ce semnifică o reducere a cantităților schimbate și o creștere a prețurilor. Într-o primă aproximare, se rămîne într-o logică comercială, operîndu-se o modificare a prețului. Dar, în măsura în care Statul sau colectivitate decide să modifice echilibrul comercial, fixînd un preț care să acopere costurile sociale, poate să apară o reparație din partea acestora. Se poate cere, de exemplu producătorilor să plătească o redevență, numită "taxă pigoviană", cu referință la A.C. Pigou, care permite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
de reflecție. Pentru aceasta, pe lîngă criteriul monetar, care rămîne dominant, se introduc o mulțime de considerații non-monetare. De exemplu, se poate decide eliminarea tuturor proiectelor care ar duce la creșterea numărului de decese, chiar dacă costul monetar ce rezultă pentru colectivitate este mai mult decît compensat de alte avantaje. Se înțelege faptul că o prioritate non-economică se impune aici. Acest demers poate fi întîlnit în proiectele privind sănătatea publică sau apărarea națională: primul caz este considerat, de exemplu, ilustrarea principiului rowlsian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
atribuțiilor Statului, fluxurile financiare au fost direcționate spre finanțarea unor cheltuieli tot mai variate. Etimologic, cuvîntul finanțe vine de la verbul francez finer, care înseamnă a plăti, a administra. Finanțele publice au ca obiect, în esență, veniturile și cheltuielile bugetare aparținînd colectivității publice. Francezul M. Duverger consideră finanțele publice ca fiind "știința care studiază activitatea statului, în calitatea sa de utilizator al unor tehnici speciale așa-zis financiare: cheltuieli, taxe, impozite, împrumuturi, procedee monetare, buget" etc.25 Apreciem această definiție ca satisfăcătoare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cu putere legislativă, de creare a dreptului fiscal; 2) cei însărcinați cu urmărirea și încasarea impozitelor (administrațiile fiscale) și 3) contribuabilii. 3.3.3.1 Clasificarea impozitelor Avem, mai întîi, o clasificare administrativă, după unitatea administrativ-teritorială beneficiară, respectiv Statul sau colectivitățile locale (județene și comunale). Există apoi o clasificare economică. Ea distinge impozitele în funcție de: 1) Resursele economice în: a) impozit pe venit și pe profit; b) impozit pe consum (TVA, accize); c) impozitul pe avere (patrimoniu); 2) Actorii economici, în: a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
cea a creării artificiale de monedă, contribuind astfel la declanșarea sau amplificarea unui proces inflaționist, adică la o prelevare indirectă, prin afectarea puterii de cum-părare a tuturor. Prin urmare, în încercarea de a reduce ineficiența asociată monopolului privat, Statul impune colectivității alte costuri, rezultatul net în ce privește eficacitatea alocării resurselor fiind, deci, ambiguu. Pe de altă parte, pe piețele unde condițiile tehnice de producție nu conduc în chip inevitabil la monopol, concurența determină întreprinderile să facă tot ce pot pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]