41,152 matches
-
care am scris în cîteva rînduri, împlinește cu nr. 3 (36) din martie trei ani. Directorul publicației, dl Tudor Cristea, își amintește în editorialul său, cu nostalgie, dar și cu umor, cum a fost pusă la cale publicația. Le dorim colegilor noștri "La mulți ani!" Al-Dîncu, recursul în anulare și taxa radio-tv Ministrul Informațiilor, Vasile Dîncu, a ajuns să fie comparat cu dispărutul său omolog irakian, Mohammad al Sahaf. Autorii comparației sînt liberalii, iritați că dl Dîncu a afirmat despre PNL
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
în Cabinetul averescan se aflau personalități care ar fi sprijinit statutul propus de Groza în mod ciudat acesta nu dă nici-un amănunt semnificativ despre proiectul său , fapt pe care memorialistul omite să-l menționeze, rezumându-se la a conchide: "ceilalți colegi l-au secondat pe Take Ionescu pe această linie de gândire șovină și neumană, implantată adânc în sufletele și mintea lor, mentalitate impregnată de o educație greșită și plină de prejudecăți, cu mult brio folosită în interesul acelora care exploatau
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
se autosesizeze împotriva procurorului său, Mircea Petrescu, pentru a vedea în numele cui a organizat el tot acest circ judiciar împotriva lui Andrei Gheorghe. Cronicarul se grăbește să adauge că e de această părere nu pentru că la mijloc se află un coleg de breaslă. Dacă în locul lui Andrei Gheorghe de la ProFM ar fi fost un Gheorghe de care nu știa nimeni, ar fi ieșit scandal? Mai mult ca sigur că nu. Și mai mult ca sigur că nimeni nu i-ar fi
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14027_a_15352]
-
alții cerere. Dar după toți anii aceștia de serviciu... știți că în șase ani nu am întîrziat nici măcar o singură dată! și nu mi-am luat decît trei zile de concediu medical, cu tot ulcerul de care sufăr. Unii dintre colegii mei sunt tare bolnăvicioși, mereu își iau concediu pentru una-alta. E un lucru asupra căruia nu-i pot atrage atenția domnului Dalloway. Dar chiar și așa, ar trebui să realizeze care e situația. - Vă doresc mult succes, spuse doctorul
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
ginere responsabil, să-i atrag atenția asupra riscurilor ce incumbă din... Și chiar i se adresează părintește soacră-si: -Mami, de-acum o mai rărești cu telenovelele și cu manelele... Lași televizorul și umbli - înțelegi! Îți găsești și matale un coleg de pensie, vă mai amintiți de păcatele tinereții, mai faceți un jogging sub clar de lună... Strănepoata răzeșilor a înțeles din ,jogging" ce-a putut, așa că s-a ridicat rapid din fața televizorului spunându-i Claustrinei cu mare năduf: -Mai bine
"Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10401_a_11726]
-
pe care le credeam utile. Peste tot hîrtii, emoții, disperări. Toată noaptea, Virgil Flonda ne-a spus bancuri cu Ceaușescu, ne-a povestit turneele lor prin țară, bîlbele lor, cum a făcut el teatru la Petroșani, după repartiție, împreună cu cîțiva colegi, zeci de povești de la repetiții, de la filmări, poveștile de la restaurantul hotelului unde tocmai munceam, Împăratul Romanilor, a jucat, în transă, fragmente din rolurile lui de la Vișa, pe care le adoram. Spunea mereu că ar putea să joace și acceleratul 442
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
primă mare experiență: eram de abia de patru ani în Occident, am plecat din România în 1987. A fost prima mare experiență ne-germană. Pe de altă parte, relația mea cu Italia a fost cu totul diferită de cea a colegilor mei vest-germani care reproduceau așa-numitele fantezii aflate în circulație din timpul lui Goethe. Recunoșteam în Italia cîte ceva din acel sud al Europei și anume - nonșalanța și o dezordine pe care mi-a fost dat să le trăiesc în
Richard Wagner - Vămuiala unui ,geamantan literar" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/10380_a_11705]
-
îndoiască. îndoctrinarea lui începuse în prima clasă primară. Cu emoție își înfășurase în jurul gâtului cravata roșie. Chemat să participe la lupta împotriva spionilor, trădătorilor, diversioniștilor, simțea că este cineva când își încondeia profesorul, ins cu rămășițe burgheze pe meninge. Părinții colegului de bancă ascultau radio Europa Liberă, diriginta mergea la biserică, o văzuse cu ochii lui. Lucru serios: angajamentul pe care-l semna era identic cu al adulților. Buna părere despre sine sporea, cu numărul de note informative. I se sfâșiase
Bebeluși și turnători by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10384_a_11709]
-
pe linia realismului socialist - un rănit care intră în casa cuiva și felul în care este întîmpinat" este, nici mai mult, dar nici mai puțin, "O compoziție în cîteva linii, cu tensiuni cumva rembrandtiene". Asta e, ca și părinții, nici colegii de eternitate nu ți-i alegi, ei sunt o fatalitate. Însă dincolo de orice afirmație sau atitudine cu care cititorul nu este de acord sau cu care ar putea intra chiar în conflict deschis, Despre ucenicie este o carte remarcabilă, vie
Ucenicul neascultător by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10398_a_11723]
-
spun ai lui și am două proiecte în această direcție. Unul privește domeniul în care mă pricep mai bine, și anume ecoul, receptarea operei lui Proust în România. Am trufia de a scrie acestă carte în limba franceză, să vadă colegii mei de la secția de specialitate cît pot în această direcție. Celălalt este o carte pentru publicul român despre Proust într-o perspectivă și mai veche și mai nouă, nu un constructor, așa cum se spune acum, nu catedrală, ci o aglutinare
Liviu Leonte: "în manuale trebuiesă spunem adevărul..." by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10375_a_11700]
-
tot rahatu/ un șobolan mă mușca/ ușurel de picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc"). Volumul de debut al lui Augustin Cupșa are de toate, și reușite și eșecuri, șezând sub semnul unei disperări cronice. Dar, spre deosebire de mulți colegi de-ai lui de generație care scriu așa doar fiindcă e trendy, la el sentimentul acut al deznădejdii este sincer și convingător. în prezent compus/recompus sunt destule poeme foarte bune, și multă umplutură. Dar cum orice album de muzică
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
și sunt convins că e orice altceva, dar nu un ticălos. Drept dovadă, de pe urma colaborării cu Securitatea n-a avut decât ponoase. Decembrie 1989 l-a găsit undeva la țară, ca profesor de limba și literatura română. La sugestia unor colegi, în 1990, l-am angajat la revista "Orizont". Articolele sale erau, fără excepție, admirabile. Pe la mijlocul anilor '90 s-a mutat la București, unde a devenit unul dintre cei mai activi publiciști ai perioadei post-comuniste. Oricât de tristă ar fi întâmplarea
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
neagră, incendiată de tătari. M-am gândit și la Honterus, la bustul lui de la intrare, în stânga lăcașului. La liceul săsesc, de alături, ce poartă numele cărturarului. La meciurile de handbal. O dată îi bătuserăm și noi pe sași... La Gelu Gologan, colegul meu de bancă de la Meșota, băiatul primarului, care făcuse primele patru clase la Honterus, și care ținea cu nemții, având încă prieteni buni la școala săsească. Noaptea, plecam acasă. Fără vagon de dormit, dar la întâia...
Păcatul unui "om al muncii" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10433_a_11758]
-
mine. Numai că atunci am început să vorbim, nu mai știu cum, despre De Kooning, pe urmă Jaime a mai vrut un hamburger, a mai vrut și Marcos unul, și în timp ce mâncam ne-am apucat să ne forfecăm jumătate din colegii de an și discuția a devenit atât de familiară, atât de asemănătoare celor pe care le purtam zilnic la bar, încât vorbele lui Jaime, afirmația lui surprinzătoare, jumătate promisiune, jumătate amenințare, s-au topit treptat, s-au dezumflat ca un
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Băiatul era atât de studios și de responsabil că nici n-au apucat să conviețuiască o lună și jumătate: a luat un concurs și s-a lipit de un post în Murcia. Viitorul cumnat l-a înlocuit rapid cu un coleg de facultate, Joaquín, un sculptor asturian liniștit și retras. Împărțeau apartamentul cu proprietarul acestuia, Miki, etern student la Drept, care se ocupa cu vânzarea din ușă în ușă și dormea nopțile la iubită-sa. - Așa că o duc ca în sânul
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
neglijabile, oamenii pe care i-a cunoscut, înfrângerile, bolile, dar și momentele de luminoasă împlinire. Diferențele valorice dintre fragmente sunt semnificative, fapt explicabil pentru o carte în care notațiile cu caracter personal (pe multe pagini sunt evocați prieteni din copilărie, colegi și profesori, inclusiv din ciclurile inferioare, oameni și întâmplări din perioada în care era figurant la Teatrul de Operetă, rude mai apropiate sau mai îndepărtate) stau laolaltă cu cele esențiale, legate de nume capitale ale culturii române (Tudor Vianu, George
Spovedaniile unui exilat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10425_a_11750]
-
elevii gata să li se livreze "marfa". Nu inventez, pur și simplu relatez ceea ce am aflat de la câțiva foști studenți, astăzi profesori, uluiți de perfecțiunea și eficiența sistemului în care au nimerit. Nimic din ceea ce, în naivitatea mea și a colegilor mei de catedră, le-am comunicat pe când erau studenți nu are legătură cu înspăimântătoarea realitate a învățământului secundar românesc. "Dom' profesor", mi-a spus chiar zilele trecute unul din străluciții absolvenți ai facultății la care lucrez, "să știți că dacă
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
e atât de corupt, încât, fără să vrei, devii prizonierul lui. Am încercat să mă pun în pielea directorului meu actual. Credeți-mă, nu ai cum să fii corect, ca director, decât dacă ai băga la pușcărie pe câțiva din colegi. Și cine face asta? Cred că și eu aș ezita - au familie, copii, hm, cum aș putea duce o astfel de greutate pe conștiință? Cel mai grav e că directorii sunt mână în mână cu inspectoratele. În clipa în care
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
Securității decît dacă ar fi fost racolați de la 12, 13 ani. Chiar dacă există dovezi că s-a încercat racolarea de minori și de la vîrsta de nouă ani, asta nu mă face să cred că Securitatea i-a dibuit tocmai pe colegii mei de breaslă dintre minorii pe care a încercat să-i racoleze. Dacă propui o asemenea listă, cu nume exponențiale, fiindcă altfel în ea ar fi trebuit să se regăsească mult mai mulți ziariști și lideri de opinie, atunci această
Liste cu presupuși by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10443_a_11768]
-
faci portretul robot" (p. 152). Ușor de recunoscut, dar greu de definit (date fiind caracteristicile diferite ale speței), nesimțitul poate lua chipul politicianului care face aluzii porcoase la adresa femeilor din propriul partid, demnitarului plin de sine care îi invită pe colegii parlamentari să îi numere ouăle și pe ziariști să îi ofere nevestele și prietenele pentru a-și testa bărbăția, moderatorului tv, incapabil să asculte mai mult de jumătate de frază din răspunsul invitaților săi, vecinului de bloc, care noaptea târziu
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
cu cale să păstreze memoria unui eveniment pe care Cronicarul l-a aflat de la membrii mai știutori ai redacției. În 1974, când gazdă a Campionatului Mondial a fost tot Germania, poetul Leonid Dimov și prozatoarea Dana Dumitriu au repurtat asupra colegilor de la România literară o victorie strivitoare: la "pariurile" organizate în redacție, la care specialiștii au pierdut încă din optimi sau sferturi, oniricul Dimov și viitoarea autoare a romanului istoric Prințul Ghica, la drept vorbind afoni într-ale fotbalului, au fost
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
22 de ani, împreună cu părinții - cetățeni români, ridicați de la Odessa ca "dușmani" și trimiși în gulag, în Kazahstan. întors la București în 1948, a intrat la Belle Arte, unde i-a avut profesori pe Ressu, Steriadi, Dărăscu, Medrea, iar printre colegi - pe Alin Gheorghiu, Geta Mermeze, Sultana Maitec ș.a. Tot ce spune despre colegii și profesorii din perioada proletcultistă, dar și despre UAP în anii de dezgheț e de mare interes și ocupă o bună parte din discuție,fiindcă Iolanda Malamen
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
trimiși în gulag, în Kazahstan. întors la București în 1948, a intrat la Belle Arte, unde i-a avut profesori pe Ressu, Steriadi, Dărăscu, Medrea, iar printre colegi - pe Alin Gheorghiu, Geta Mermeze, Sultana Maitec ș.a. Tot ce spune despre colegii și profesorii din perioada proletcultistă, dar și despre UAP în anii de dezgheț e de mare interes și ocupă o bună parte din discuție,fiindcă Iolanda Malamen îl "descoase" cum am fi făcut și noi, cititorii interviului, dacă am fi
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
idilică dintr-o periferie pragheză, în care trăiau familii cehe alături de cele nemțești sau evreiești, toate având practic același nivel social și înțelegându-se între ele în limba cehă. Războiul și instaurarea Protectoratului Böhmen und Mähren distruge idila, transformând vechii colegi de joacă în dușmani de nereconciliat. Fetița Luisa, originară dintr-o familie mixtă (mama fiind nemțoaică, iar tatăl ceh), îi zice într-o zi, pe un ton superior, micului Ivan, obligat de acum încolo să poarte o stea galbenă: Nu
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
Revoluției antisovietice din Ungaria, tovarășul Mașek scrie editoriale înverșunate împotriva "bandiților contrarevoluționari", iar după ce revolta este brutal reprimată de tancurile rusești, află consternat că soția lui s-a sinucis în închisoare. Între sughițuri de plâns, el se apără în fața tânărului coleg de redacție: "Nu înțelegi că atunci mi-am îndeplinit datoria, pur și simplu? Dacă ea era acum în libertate și ne-am fi întâlnit acolo, m-ar fi spânzurat și pe mine!" Acțiunea povestirii intitulate Conversații cu un colonel se
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]