574 matches
-
Bate vântu’, Udrea-n dungă, Cu Gina Pistol, înainte, Dar cu Zdreanță ce-ai avut?, Cum să-ți omori eficient nevasta, Jupoaie-mă dar cu tandrețe, Peisaj cu Ceaușescu, Un „Huooo!” literar-democratic, Vivat Gașca, Foaie verde foaie blondă, S-a băgat colivă pe internet etc. Dicționarul concetățeanului său Ioan Baban: „Cultura și literatura română de la origini până azi în județul Vaslui” îi enumără drumul literar: Debutează cu epigrame la ziarul județean „Vremea nouă”, dar autorul consideră adevăratul debut în culegerile anuale de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
electoratul luînd loc în "soba din față", iacătă popa spunând cele de cuviință, tămâind, cuvântând, invocând și, iacătă, bucuria sadoveniană cu care electoratul apucă paharele cu țuică: "Dumnezeu să-i primească lu' baba cutare", zic, și cu lingurile apucă din coliva frumos împodobită cu efecte de ciocolată din Germania: în liniștea care se lasă în așteptarea supei de găină un inginer la pensie repus în posesie pe 30 de hectare, despre care aflat-am că se îngrijește să pună în comună
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pe care îl vedeți că merge cel dintâi (pășind puțin ceremonios și oleacă rutinat) cu tasul (tăvița aceea din răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii iese în cerdacul din spate cu o tavă cu păhăruțe, pentru folosul cel de obște ale coriștilor, care se împărtășesc din țuica de pomană
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
acceptați o mică amintire. Așa se obișnuiește la noi când îi pomenești pe cei dragi. Se aplecă sprintenă spre sacoșă. Inspectorul se trezi brusc în brațe cu câțiva metri de americă, două pahare de plastic albe și o farfurie de colivă vârfuită cu o ploaie de bomboane colorate. ― Nu, domnule maior, nu mă puteți refuza nici dumneavoastră. Aveți aici un ștergar brodat. Bietei Valerica îi plăcea atât de mult să coasă! O adevărată maestră... Să nu uit, mister Stanley! Când mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucrul început acasă înseamnă că Valerica nu avea de gând să meargă azi la serviciu. De aici, se pot conchide multe. Se auzi soneria. Cei trei se priviră speriați. ― Au și început să pice mitocanii, spuse Matei. Le miroase a colivă... ― E prea devreme, observă Melania Lupu. Își mușcă buzele. Mă duc să văd cine e. Apăru după câteva minute ducând o coroană uriașă. Odaia se umplu de miros proaspăt. Pământ, aer, brad. Garoafe albe încununau miezul, un buchet de trandafiri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privi fix: ― Nu știu, dragul meu. Încă nu știu... Să mergem. A început slujba. Se îndreptară spre capelă. * Ultimii bulgări de pământ căzură peste sicriul lui Panaitescu. Melania Lupu, asediată de mâini întinse, începu să împartă pomenile... Porții generoase de colivă în farfurii de lut, căni umplute cu vin, prosoape ieftine. Vecinii se împrăștiară. Fusese o înmormîntare fără jale, o simplă convenție extrem de tristă, tocmai pentru că nu cursese o singură lacrimă. Cristescu încercă să nu se mai gândească la Panaitescu. Era
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unu, care sancționează „maniera Contimporanului (...) oscilînd în jos și confuz de la Sept Manifestes Dada, modernismul arhitectonic și pictural al lui Marcel Iancu și pînă la articolul de fond flasc al dlui Sandu Tudor din ultimul număr”. Flasc? Ce eufemism... Vitriolantul „Coliva lui moș Vinea“ (autor: Ilarie Voronca) conține o trimitere transparentă la această turnură „bisericoasă”. Căci recidivele nu lipsesc: tot la Contimporanul, și tot de pe poziții ortodoxiste, Sandu Tudor își va manifesta rezervele în raport cu polemica generaționistă prilejuită de „Itinerariul spiritual“ al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
apropierea lui Vinea de Partidul Național Țărănesc și la simpatia lui Jacques G. Costin pentru Virgil Madgearu... Ruptura de Contimporanul devine „oficială” (o adevărată „declarație de independență”, cf. lui Ion Pop) abia în numărul 29; mai precis, odată cu apariția editorialului-manifest „Coliva lui Moș Vinea“, scris de Ilarie Voronca și semnat - redacțional - unu. Merită să ne oprim mai atent asupra lui, cu atît mai mult cu cît autorul (fost la Punct, ulterior la 75 HP și Integral, constant mefient, în pofida colaborărilor sporadice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îmbrățișat și i-a îndemnat și pe ceilalți să uite de necazul care dăduse peste Pampu, nu era nimic rău, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos ne curăță toate păcatele. Spătarul a trimis la masa slugilor și prăjituri, în primul rând colivă de grâu ales, amestecat cu miere și nuci fărâmițate, dar și pască, făcută din mai multe soiuri de făină, brânză proaspătă și ouă, împodobită pe deasupra cu mei și miere de pădure. Pe urmă, Zogru s-a dus la horă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
trupușoarele strânse în brâuri și cu fotele roșii, bătute cu fir galben, alunecând drepte, în față și în spate, peste cămașa albă, până la glezne; și băieții uitându-se ucigaș printre șuvițele negre de păr. Femeile bătrâne împărțeau dansatorilor ouă și colivă așezată pe foi de hrean, iar Mitu, vătășelul, păzea butoiul de vin pe care plutea o tărtăcuță, din genul Lagenaria Siceraria, nou-nouță, cu coadă lungă, decupată frumos ca să se poată bea cu ea. Dansau înlănțuiți Rustemul, băteau pe loc Ciuleandra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
călugării ăștia, până nu se culcă iar, că de dumneata mai ascultă și, cum s-a îndepărtat Iscru, Petru a strecurat inelul în buzunar. Apoi a tot săpat în tăcere, cu ochii strălucitori și fața palidă și zgrunțuroasă, ca o colivă fiartă bine. Apoi a ținut inelul până la bătrânețe, ascuns în chichița lăzii, unde l-a găsit Ioniță Zugravu și l-a păstrat și el până când i-a venit ideea să-l pună în zidul bisericii din Comoșteni, unde a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-i răspunse nimeni. Nu s-au întors încă de la biserică, pesemne. Și fără să vrea prin fața ochilor îi trece imaginea bunicii, când bunica era vie iar ea era de-o șchioapă și o lua sâmbătă de sâmbătă la biserică, la colive și pomeni. La înapoiere, îi dădea să țină ea coșul înflorat de ștergarul cu trandafiri, țesut de bunica când era fată mare. Rozul ăla, ăla era cu adevărat rozul pe care și-l dorea! Și fără să vrea se întristează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Așa le-am primit, așa le dau. Scrie pe săculeț numele lu unchi-su Nisip? Scrie! Să semneze de primire și să mă descarc și eu. Și plecați și voi să-i faceți pogrijania. Așteaptă ăia la țară. Le-ngheață coliva ălora la cimitir, se consumă țuica și vinul, tot așteptând să vină pachetul. - Nu pot, dom’ Goncea. Nu pot, crede-mă. Dacă refuză, nu pot să-l conving să ia pe un altul. Sunt oseminte, doar, nu... E vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tocmai până și pe ăia de la șap’șapte, cum sărea la Grivița și Plevna. Nu mai zic de războiul ultim, că e plin, numai la noi, satul de eroi și martiri. Îi pomenește și-i are la amintire. Mai o colivă, mai o lumânare, vine și la matale la acatiste. Așa și la evenimentele de la revoluția asta de-a fost la noi, care a văzut-o toată lumea, că d’aia s-a dat în direct. Trebuia și morți, că altfel... Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
spre masa celor care conduceau dezbaterile. Vintrițeanu isprăvise. Din sală venea Zamfireasca. Târa cele două sacoșe de plastic în care ducea cărțile și desenele cu care își ilustra expunerea despre artă și colaboraționism. Era furios pe ea. Uitase să aducă coliva la parastasul care îl făcuseră ieri la monumentul celor căzuți. Cântaseră cei trei preoți veșnica pomenire dând din mâini cu o colivă imaginară. Îi făcu semn profesoarei să treacă la locul ei. Greoi, se duse la microfon. Scoase scrisoarea. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și desenele cu care își ilustra expunerea despre artă și colaboraționism. Era furios pe ea. Uitase să aducă coliva la parastasul care îl făcuseră ieri la monumentul celor căzuți. Cântaseră cei trei preoți veșnica pomenire dând din mâini cu o colivă imaginară. Îi făcu semn profesoarei să treacă la locul ei. Greoi, se duse la microfon. Scoase scrisoarea. Își drese glasul și dădu să rostească primele cuvinte ce-i veniseră în minte. „Provocările continuă...“ Înainte de a deschide gura, mai tuși odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
le dau hrană, dom’le. Hrană și la burtă, că le dau bani să-și ia ce nu și-a luat poate în viața lor, dar le dau și hrană la suflet. Care e hrană mai adâncă decât lingura de colivă, sarmalele și cana de vin care le-o dă popa la hramul bisericii, dacă e să discutăm la obiect. Zău, prea... Irineu, băiatule, te cunosc de când erai în scutece. Nici nu-ți închipui câte am făcut eu pentru tine, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui, cum a fost la noi la organizarea de la Revoluția de la Județeană, p-ormă se duce de pune o floare, aprinde o lumânare, crucea e acolo, o vede, mai vine și popa și dă cu aghiazmă, plânge la aniversare, bălăngăne coliva și nu uită că s-a făcut predarea etapei. Asta aș vrea să faci tu, Burtăncurene, să înțeleagă poporul care citește romanul la capitolul despre revoluție cum și de ce s-a murit atunci. Idealurile singure, adică numai ele, din proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că nu bagă de seamă indiferența lui) și scoase o bere la doză. Prima dintr-o lungă serie care avea să se încheie târziu în noapte, atunci când își turna și douătrei-patru pahare de whiskey, un fel de bomboană pe propria colivă - tot cuvintele Luciei, rostite în vreme ce își vopsea unghiile de la picioare cu un roșu strident. Pe unul dintre bilețele, îi căzuse sub ochi când deschisese ușa frigiderului, scria „Dacă ieși, cumpără pâine”. Chiar sub el, altul - „Știu că nu vei ieși
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
După ce se schimbă de rochia de logodnă, Frusina ajută la servirea bucatelor la masă. Nici ei nu îi venea să creada că mai are putere să stea în picioare. Nu putu să mănânce nimic, luă în schimb câteva lingurițe de colivă și bău o picatură de vin sfințit, pentru pomenirea lui George. Probabil că Dumnezeu era aproape de ea și o întărea. Plecă acasă destul de târziu împreună cu Gheorghe care a participat și el la înmormântare. La plecare, părinții lui George le mulțumi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
înainte, acum voia doar să încălzească mâncarea. Nu știa cât de amețit era ca să poată sta de vorbă cu el. Voia să-i spuna că de Sf. Măria să o însoțească la biserică, să o ajute să ducă pachetele și coliva pe care voia să le facă pentru pomenirea mamei sale. - După masă vreau să stăm de vorbă. Astăzi m-am spovedit și împărtășit. - Și ce-mi spui mie, sfânta, sfintelor?! Mă ții la post cu toate! Ce te-au mai
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cu cearcane mari în jurul ochilor. Era de nerecunoscut. Ea îi pregăti și pachețelul cu mâncare. - Aș vrea ca de Sf. Mărie să te abții de la băutură și să mergi cu mine la biserică, să mă ajuți să duc pachetele și coliva; fac o pomenire pentru mama că se numea Maria. - Nu știu, că nu am cunoscut-o. Da’ te ajut să le duci până acolo. Eu nu intru în biserică, să nu dau cu ochii de popă și de sfinții tăi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
nu dau cu ochii de popă și de sfinții tăi. Frusina nu mai zise nimic. Se pregăti să plece la serviciu după ce Petre urcă pe tractor și se făcu nevăzut. De Sf. Mărie, a ajutat-o să ducă pachetele și coliva la biserică, ba, simțindu-se vinovat de cele întâmplate cu câteva zile în urmă, stătu afară și o așteptă până când se termină slujba. La masa de comemorare a mamei ei, Frusina a ținut să vină atât Gheorghe cât și părinții
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
lumânări și noi ne îndesam, ghiontind pe alții, ca și când am fi fost străini unul de altul, iar după ce luam lumânările femeii ne așezam pe două rânduri, cu ele în mână aprinse, și mergeam cântând popește pe nas. Tot așa mâncam colivele, însă trebuia să schimbăm mereu bisericile și să punem din vreme câte unul din noi să aflăm cine face pomeni. Hii, și mi-a venit un gust de pastramă! Pe atunci nu prea mâncam decât carne de vacă, ori pasăre
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de la toți ăi cu roșu pe la caschetă! îi ținu hangul batjocoritor și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și de grija noastră, te pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi rom, iar dintr-ălălalt țuică! - Corect, boangă! Să nu i se scurgă?! - Să-i șiroiască... - Tîrî-mi-aș casa de copii pe sufletul cui nu-mi dă dreptate! - Eu ți-aș da... Că pe tine ciohordoaiaca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]