1,023 matches
-
la filosofie, de la artă la religie etc., sunt tot atâtea mărturii ale implicării cetățeanului Buta În viața culturală și spirituală a cetății. Majoritatea acestor perle scriitoricești se vor regăsi În două cărți publicate În 2008 și 2010 sub titlul „Reflecții colocviale” și respectiv „Dumnezeul unei lumi mărunte” În care Își demonstrează talentul său În arta scrisului. În același spirit se Înscrie și ultima sa carte „Personalități În dialog” (2013) În care, prin arta interviului, propune contemporanilor zece modele autentice de trăire
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
București, 1977; Panait Istrati, Mediterana, pref. edit., București, 2001; Florin Mugur, Scrisori de la capătul zilelor, pref. edit., București, 2002. Repere bibliografice: Liviu Petrescu, „Rondul de noapte”, TR, 1974, 28; Ungureanu, La umbra cărților, 63-64; Ulici, Prima verba, I, 42-45; Regman, Colocvial, 227-230; Culcer, Citind, 80-88; Vlad, Lectura, 68-73; Ungheanu, Lecturi, 210-215, 296-300; Dimisianu, Opinii, 299-303; Dobrescu, Foiletoane, I, 143-151; George, Sfârșitul, III, 286-289; Raicu, Contemporani, 212-215; Zaciu, Lancea, 227-232; Grigurcu, Critici, 377-388; Culcer, Serii, 93-104; Felea, Prezența, 88-95; Grigurcu, Între critici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
în colaborare cu Dumitru M. Ion); Branko Țvetkoski, Adiere de molitvă, București, 1995. Repere bibliografice: Ștefan Aug. Doinaș, „Neîmblânzită ca o stea lactee”, LCF, 1975, 27; Piru, Poezia, II, 521; Barbu, O ist., 445; Ulici, Prima verba, I, 22; Regman, Colocvial, 35-38; Iorgulescu, Scriitori, 73-78; Poantă, Radiografii, I, 307-308; Dorcescu, Embleme, 139-143; Ștefănescu, Jurnal, 149; Tartler, Melopoetica, 29-33; Poantă, Scriitori, 115-117; Ulici, Lit. rom., I, 204-205; Gheorghe Grigurcu, Paradis, Purgatoriu, Infern, RL, 1998, 25; Dicț. scriit. rom., II, 581-582; Popa, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
I, 506-510; Hector Bianciotti, De-o parte și de alta a geamului, TR, 1973, 19; Artur Silvestri, Poezia lui M. Blecher, LCF, 1973, 25; Adrian Marino, Marcel Blecher, „Aventures dans l’irréalité immédiate”, CREL, 1974, 1; Balotă, Ion, 153-181; Regman, Colocvial, 177-179; Dan, Proza, 307-311; Petre Theodoru, În legătură cu M. Blecher, ATN, 1978, 2; Protopopescu, Romanul, 227-242; Manolescu, Arca, III, 55-75; Țeposu, Viața, 98-107; Constantin Trandafir, Destin tragic și conștiință modernă, RL, 1984, 52; Constantin Trandafir, M. Blecher și existențialismul, RITL, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
urdă” etc. Oare nu însuși Orfeu a compus Miorița? Surprindem existența unui Orfeu al românilor. Orfismul modern îl regăsim și în lirica lui Barbu, în opera După melci. În aparență un text pentru copii, prin atmosfera ludică și prin limbajul colocvial, După melci reprezintă o întâmplare din viața unui copil și consecințele morale ale acesteia. Poemul începe cu o confesiune marcată de inocență: „Eram mult mai prost pe-atunci...”. Acesta, plecat în pădure, găsește un melc și vrea să se joace
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
un prim semnificant folosit de Alianță D.A. și are următorul semnificat: a abuză de bună-credință a cuiva folosind vorbe și promisiuni înșelătoare; a ademeni, a înșela. A2 = a da țeapă. Expresia "a da țeapă" (un semnificant secund) este o expresie colocviala, cu același semnificat, si anume: a înșela sau a fi înșelat, dar cognitiv implică sintagma "prin mijloace perfide". c) planul obiect-imagine. Faptul că pentru conceptul (B) Alianță D.A. folosește două idiomuri diferite ne determină să vorbim despre o sinonimie conceptuală
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Cum gîndesc instituțiile, Editura Polirom, Iași, 2002. Dragomirescu, Virgil, Psihosociologia comportamentului deviant, București, 1976. Dubet, François, La galère: jeunes en survie, Paris, 1987. Dumazedier, Joffre, Loisir et culture, Éditions du Seuil, Paris, 1966. Dumitrescu, Dan, Dicționar de argou și termeni colocviali ai limbii române, Editura Teora, București, 2000. Durkheim, Émile, Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași, 1995. Durkheim Émile, Regulile metodei sociologice, Editura Polirom, Iași, 2002. Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Editura Humanitas, București, 1996. Elias, Norbert, Procesul civilizării
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pot fi întîlnite la Mihai Avasilcăi, Fanfan, rechinul pușcăriilor, Editura Boema, Iași, 1994; Traian Tandin, Limbajul infractorilor, Editura Paco, București, 1993; Nina Croitoru-Bobîrniche, Dicționar de argou al limbii române, Editura Arnina, Slobozia, 1996; Dan Dumitrescu, Dicționar de argou și termeni colocviali ai limbii române, Editura Teora, București, 2000; George Astaloș, Utopii, Editura Vitruviu, București, 1997; Anca Volceanov, Dicționar de argou și expresii familiale ale limbii române, Editura Livpress, București, 1998. 65 Ioana Cistelecan, Poezia carcerală, Editura Paralela 45, Pitești, 2000, p.
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
162-165; Grigurcu, Teritoriu, 36-41; Călinescu, Literatura, 65-68; Ciobanu, Panoramic, 32-43; Stănescu, Poeți și critici, 81-84; Raicu, Structuri, 184-191; Poantă, Modalități, 269-174; Cristea, Un an, 54-58; Petroveanu, Traiectorii, 132-142; Barbu, O ist., 52-56; Piru, Poezia, I, 257-163; Laurențiu, Eseuri, 94-99; Regman, Colocvial, 6-12; Iorgulescu, Al doilea rond, 242-247; Raicu, Critica, 193-197; Alexiu, Ideografii, 15-20; Ștefănescu, Preludiu, 23-26; Felea, Aspecte, I, 10-15, III, 19-22; Dimisianu, Opinii, 50-55; Poantă, Radiografii, I, 121-125; Simion, Scriitori, I, 121-135; Ciopraga, Ulysse, 147-153; Grigurcu, Poeți, 329-334; Munteanu, Jurnal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
realizarea ei, cuprinde: * factorii (actorii/personajele/agenții) comunicării; * distanța dintre aceștia * așezarea lor, ambele fiind importante pentru precizarea particularităților * canalului de transmitere a mesajului; * cadrul și contextul instituțional al comunicării, ceea ce imprimă, automat, un anumit * tip de cod: oficial, mass-media, colocvial, didactic, secret etc.; * situația enunțiativă (interviu, dezbatere, lecție, sesiune științifică etc.); * repertoriile active sau latente ale emițător receptorilor; * retroacțiunile practicate; * factorii de bruiaj (zgomotele). Este evident că pentru fiecare dintre acestea, comunicarea în clasă are specificul său, determinat de cadrul
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3059]
-
ciel clos, en attendant la venue d’un monde réconcilié, „La Quinzaine littéraire”, 1976, 231; Marie-France Ionesco, Le Long voyage du prisonnier, „La Nouvelle revue française”, 1976, 611; Nicolae Prelipceanu, Dialoguri fără Platon, Cluj-Napoca, 1976, 188-199; Raicu, Critica, 153-156; Regman, Colocvial, 20-26; Valeriu Cristea, Patos și joc, RL, 1977, 47; Dimisianu, Nouă prozatori, 136-151; Eugen Simion, Proza lui Sorin Titel, LCF, 1978, 2; Dimisianu, Opinii, 277-281; Georgescu, Volume, 56-61; Raicu, Practica scrisului, 426-430; Ciobanu, Însemne, II, 151-154; Ungureanu, Imediata, I, 231-248
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
pe alocuri supărător de mult de Paul Valéry ori de Ion Barbu. Efectul este diminuat și de prezența unor neologisme incomplet asimilate ori chiar a unor barbarisme. În alte bucăți (Promenoir), reușita este asigurată de alternarea limbajului solemn cu cel colocvial, precum și de unele note de grotesc ori de umor, în genul practicat de Jean Cocteau și Paul Éluard. În lirica erotică (Așa se întâmplă primăvara, Ria) frapează imaginile insolite, încastrate în declamații ce trimit când la romantici, când la Maiakovski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
a trăit poetul ș.a.). Alteori gândul extincției e transpus într-o imagistică astrală: „Numai o dată, mineralizat, / voi atârna de stea, balast ciudat, / și ochii se vor auri pe rând / de colbul stelei ruptă din pământ...” (Numai o dată). Discursivitatea și tonul colocvial din prima carte se accentuează în Ierburi și raze (1974), unde Ț. conversează, ca alți confrați postbelici, pe diverse teme lirice, cu o emoție stăpânită. El își pune întrebări asupra rostului lumii, într-o frazare fluentă, uneori prozaică, nu scutită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290191_a_291520]
-
i se potrivește mai degrabă interjecția și onomatopeea, sintagma abia Înfiripată, decît articularea complexă și discursivă și În care chiar și sintagmele un pic mai elaborate sînt doar gesturi, degete verbale Întinse ostentativ către lucrurile evocate. Acest limbaj caracteristic stilului colocvial, stil mai puțin promovat În textele livrești, descumpănește cel mai mult atît pe cititori, cît și pe aspiranții la scrierea haiku-ului. Toată această situație inițială, conform metaforei aisbergului, deși este temeiul poemului, este cufundată sub nivelul apei, deasupra căreia
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Nu cumva modul de exprimare folosit de el se suprapune peste unul din registrele stilistice ale limbii vorbite (și nu al aceleia scrise asupra căreia sîntem dăscăliți și oarecum deformați din vreme la școală)? Sau, nu putem descoperi În limbajul colocvial, un sector mai restrîns care sar putea numi limbajul evocator? Și, În acest caz, nu putem spune că autorul de haiku se străduiește să folosească resursele și schemele, necanonizate academic, ale acestuia? Care ar fi deci trăsăturile acestui limbaj evocator
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
limbajul evocator? Și, În acest caz, nu putem spune că autorul de haiku se străduiește să folosească resursele și schemele, necanonizate academic, ale acestuia? Care ar fi deci trăsăturile acestui limbaj evocator pe care-l putem (re)descoperi În stilul colocvial al limbii, la care, vrînd, nevrînd, recurge haiku-ul pentru a se Întemeia pe forța și subtilitatea obișnuințelor elaborate spontan și perpetuate de limba vorbită? Este de fapt limbajul pe carel folosim cu toții În Împrejurări asemănătoare cu cele pe care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
bucuria exercițiului versat. Același lucru este valabil Însă și pentru autorii care se apropie de haiku fără să fi citit suficient de multe poeme bune care să le fi Îndreptat atenția (chiar fără să bage de seamă deriva) către limbajul colocvial și să-i fi contaminat treptat de valorile lui funcționale. Starea de fapt Evocarea este un comportament pe care-l manifestăm doar În Împrejurări și conjuncturi aparte, În care sîntem cuprinși de o stare emoțională deosebit de intensă. El este prilejuit
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unul fragmentat, fărîmițat, abia articulat. De fapt, el nu este autonom și nu ține În niciun fel să fie consacrat ca limbaj scris, Îngrijit care să se perpetueze dincolo de momentele și circumstanțele În care a fost rostit. El aparține limbajului colocvial și răspunde nevoilor cotidiene. Nu este autonom și pentru că face parte dintr-un complex comportamental evocator În care mai importante sînt gesturile, mimica, dramatizarea și capătă astfel mai mult o funcție de gesticulație verbală. Rolul cuvintelor spuse nu este doar acela
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
mai puțin perturbat de subiectivitatea noastră. Imaginea despre care vorbim este atunci doar un cadru, un decupaj bine delimitat din realitate. Decupaj atît spațial cît și temporal, ca și cum neam rezuma la și ne-am concentra pe un singur cadru (numit colocvial și imagine, nu?) dintr-un film. Cuvîntul imagine are prin urmare mai mult de a face cu aluziile la reproducerea fotografică decît cu acelea la reproducerea artistică. O Încercare de a spune mai exact ce reținem În termenul imagine reală
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
fi observată în romanul modern, și anume colocvializarea vorbirii naratorului. Această tehnică minimalizează diferențele dintre vorbirea naratorului și vorbirea personajelor. Studiile despre stilul indirect liber subliniază frecvent faptul că prezența acestuia este stimulată de un nivel stilistic care aproximează vorbirea colocvială 452. Prin folosirea stilului indirect liber "limbajul scris" se apropie "din nou de limbajul vorbit, care este mai simplu din punct de vedere sintactic"453. În conjuncție cu stilul indirect liber, o astfel de colocvializare are o funcție semiotică importantă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanul lui Döblin. Va trebui să revin asupra acestei observații în decursul discuției despre situația narativă la persoana întîi și modificările ei în direcția situației narative personale, din moment ce nivelul stilului are acolo un efect similar în situația narativă: un stil colocvial, cum este cel din în romanul De veghe în lanul de secară, tinde să limiteze perspectiva narativă la punctul de vedere al eului care trăiește. 7.1.8. Probleme ale demarcației auctorial-personal Cînd nu doar expresii individuale, ci și argumente
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
obiecțiile sale sînt cîteodată înregistrate indirect în discursul vorbitorului. Într-un fel, monologul dramatic este non-narativ, deoarece constă doar în vorbire citată direct. În această privință el se apropie de narațiunile la persoana întîi, în care actul narativ este colorat colocvial, cum sînt Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară, care, desigur, sînt încadrate fără rețineri în genul narativ. Pentru teoria generică diferența stă în faptul că persoana a doua implicată în romanul De veghe în lanul de secară și
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Huckleberry Finn, De veghe în lanul de secară, care, desigur, sînt încadrate fără rețineri în genul narativ. Pentru teoria generică diferența stă în faptul că persoana a doua implicată în romanul De veghe în lanul de secară și în narațiunile colocviale la persoana întîi similare este un cititor implicit, în timp ce persoana a doua implicată în monologul dramatic este un personaj ficțional implicit. Spontaneitatea exprimării "eului" narator este comună ambelor forme, narațiunea colocvială la persoana întîi și monologul dramatic. Această spontaneitate apare
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
De veghe în lanul de secară și în narațiunile colocviale la persoana întîi similare este un cititor implicit, în timp ce persoana a doua implicată în monologul dramatic este un personaj ficțional implicit. Spontaneitatea exprimării "eului" narator este comună ambelor forme, narațiunea colocvială la persoana întîi și monologul dramatic. Această spontaneitate apare de asemenea în conjuncție cu monologul interior. Pînă în secolul XX, monologul dramatic era aproape complet limitat la poezie (de exemplu, My Last Duchess de Robert Browning). În ficțiunea mai recentă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
168, 172, 178, 190, 201, 224-225, 230-231, 239, 296-299, 302-307, 311-312, 314-317, 320, 323, 327, 334, 338 ca editor, 296 ca martor ocular, 120, 152, 297, 302 ca narator în ramă, 296, ca persoană care dă citire unei povestiri, 296 colocvial, 329 cvasiautobiografic, 30, 78, 122, 127, 147, 149, 180, 297, 301, 307-309, 311-312, 322, 328 deschematizare a rolului, 315 periferic, 101, 178, 201, 296-297, 302-307 și narator auctorial, 317 și narațiune la persoana a treia, 156-157, 295-338 și punct de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]