985 matches
-
amintind reprezentările, respective, de la Valea Largă, Brăzești și Sărtăș; câte două medalioane cu prooroci, de o parte și de alta a deschiderii semicirculare (practicate în secolul al XIX-lea); friza apostolilor, așezați în lavițe, în veșmintele preoților de țară, alternând coloritul grena, roșu și bej; în partea de jos, dincolo de intrări, ,cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu” și Cuvioasa Paraschiva. În altar decorul pictat este alcătuit din: imaginea lui Isus în potir; părinții bisericii răsăritene; pe boltă, Sfânta Troiță și cete îngerești
Biserica de lemn din Belioara () [Corola-website/Science/315887_a_317216]
-
amoniu și cianură de potasiu: Un alt exemplu de reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic: În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul de plumb poate precipita bromurile la bromură de plumb albă, care este solubilă
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
talie mijlocie având o greutate între 150 - 400 g, au capul mic, ciocul scurt, aripile sunt lungi și ascuțite, picioarele scurte și acoperite cu pene până la degete care în mod frecvent sunt numai trei iar al patrulea este redus (atrofiat). Coloritul penelor este un colorit de camumflaj care imită culoarea mediului în care duc o viață terestră. Ouăle depuse de femelă rezistă la variațiile mari de temperatură din ținuturile aride unde trăiesc. Puii sunt nidifugi. Hrana păsărilor constă mai ales din
Pteroclidiformes () [Corola-website/Science/315781_a_317110]
-
greutate între 150 - 400 g, au capul mic, ciocul scurt, aripile sunt lungi și ascuțite, picioarele scurte și acoperite cu pene până la degete care în mod frecvent sunt numai trei iar al patrulea este redus (atrofiat). Coloritul penelor este un colorit de camumflaj care imită culoarea mediului în care duc o viață terestră. Ouăle depuse de femelă rezistă la variațiile mari de temperatură din ținuturile aride unde trăiesc. Puii sunt nidifugi. Hrana păsărilor constă mai ales din semințe, dar consumă și
Pteroclidiformes () [Corola-website/Science/315781_a_317110]
-
înzestrată fiind cu o aleasă cultură și cu un rafinat gust pentru autentic și inedit - ea cultivă doina cea tărăgănat curgătoare, cîntecul de joc și de nuntă, și cîntecul de jale - “șoptit” și “fluierat” - mai mult bocet, dar de un colorit aparte. Vocea caldă, cu un timbru specific, modulată cu ușurință, și versurile încărcate metaforic, deși foarte simple - concură în egală măsură la crearea unei stări “poetice” greu de înlăturat din sufletul ascultătorului. Cântecul, chiar cel de joc, îmbracă o dulce
Florica Ungur () [Corola-website/Science/307616_a_308945]
-
remarcabil al liniei - datorat în mare parte studiului artei japoneze - și al valorilor de contrast alb-negru, Bonnard rămâne, în sensul cel mai profund, un pictor și, ca pictor, un colorist. În compozițiile sale funcția principală o deține dialogul maselor cromatice, coloritul - în special după stabilirea sa în sud - dobândește acea strălucire ce transcrie lumina ce străbate obiectele. Străin de constrângerile unor formulări teoretice prea riguroase, dar departe de a fi un simplu "instinctiv", pictând cu plăcere, cu o încredere dezinvoltă în
Pierre Bonnard () [Corola-website/Science/316727_a_318056]
-
XX-lea evreii din Irak au jucat un rol de seamă la începuturile independenței acestui stat, în toate domeniile vieții civile.mai ales economie și cultură. Anii 1940 a cunoscut Irakul o mișcare naționalistă antibritanică care a îmbrăcat și un colorit pro-hitlerist și antievreiesc. Aceasta a fost responsabilă de pogromul din 1-2 iunie 1941 la Bagdad, numit Farhud. În anul 1948-1949 Irakul a participat de partea arabă la conflictul armat contra statului Israel, stat reînființat de evrei în Palestina. În aceste
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
decât femelele, pentru a adăposti hemipenisurile. De asemenea, masculii au pinteni pelvieni mai lungi, folosiți la agățarea și stimularea femelei în timpul copulației. Pintenii pelvieni sunt singurele semne exterioare ale rudimentelor bazinului și picioarelor din spate, prezente la boa și pitoni. Coloritul Boa constrictor poate varia mult în funcție de localizare. Șerpii au în general o culoare de bază brun, gri sau crem, iar partea dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
Boa constrictor poate varia mult în funcție de localizare. Șerpii au în general o culoare de bază brun, gri sau crem, iar partea dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă de șa de culoare maro sau maro-roșcată cu margini negre. Coloritul acestora devine mai pronunțat înspre coadă, și dă "Boa constrictor constrictor" numele comun de „boa cu coadă roșie”, întrucât această subspecie are mai multe șei roșii decât alte subspecii de "Boa constrictor". Capul, net separat de trunchi, este mic, alungit
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
cu alb pe spate și cap, mai închis pe piept. Abdomenul brun cu dungi albe. Exemplarele tinere care ajung în România au peste abdomen o bandă lată brună. Adulții, care vin mai rar în România, nu au această bandă întunecată. Coloritul variază în intensitate între subspecii. Coada este albicioasă și se termină cu o bandă subterminală lată brun întunecată. Aripile albe dedesubt, cu o pată neagră la încheietură și cu penele de pe margini mai închise la culoare. Tarsele de pe picioare sunt
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
cuibări. Iarna este întâlnit în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, mai frecvent în partea sudică a României. Recent s-a semnalat în România subspecia răsăriteană "Buteo lagopus menzbieri" (șorecarul încălțat răsăritean) provenită din regiunea nord-est asiatică; aceasta are coloritul cafeniu cu crem-deschis. Trăiește în zonele descoperite nord-asiatice, în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
Se admite și masca de aceeași culoare. Coada este lungă și stufoasă, purtată de obicei răsucită. Blana are firul scurt, este deasă și cu un strat inferior dens, bun izolator. Părul din jurul gâtului este ceva mai lung, formând un guler. Colorit specific: cafeniu- roșcat/mahon, unele nuanțe mai deschise mergând spre auriu bogat sunt admise, ca și pete mici de culoare albă pe piept și picioare. Botul, urechile sunt de culoare neagră. Malinois dă dovadă de inteligență și agerime în tot
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
Cernușca, cleanul de baltă sau babușca mică ("Petroleuciscus borysthenicus") este un pește dulcicol bentopelagic de talie mică (circa 13 cm) asemănător la colorit cu babușca, din familia ciprinidelor, care trăiește în apele din cursul inferior al fluviilor tributare Mării Negre, Mării Azov, Mării Marmara și Mării Egee. Este un pește dulcicol bentopelagic din apele stagnante sau cu curgere lentă: râuri de câmpie, cursul inferior al
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
dispuși pe 2 rânduri. Ochii sunt mari, cu un diametru mai mare decât lungimea botului. Marginea înotătoarei dorsale este dreaptă sau ușor rotunjită. Înotătoarea anală cu marginea exterioară ușor convexă sau aproape dreaptă. Înotătoarea caudală scurtă, bifurcată. Este asemănător la colorit cu babușca. Capul este aproape negru. Spatele cenușiu-verzui sau cenușiu-brun sau brun negricios. Laturile sunt acoperite de solzi argintii, de aceeași culoare ca partea de jos a spatelui, mai deschis spre abdomen, cu o tentă ruginie sau verzuie. Abdomenul și
Cernușcă () [Corola-website/Science/331448_a_332777]
-
Durata de viață este de aproximativ 10-15 ani. Blana, caracteristică acestei rase este lungă până la pământ, lucioasă și mătăsoasă și se poartă cu o cărare pe mijloc. Puii se nasc gri cu cafeniu și abia la 2 ani vor avea coloritul specific acestei rase: albastru oțel și cafeniu. La mijlocul anilor 1800, muncitori din Scoția au migrat în partea de nord a Angliei și au adus cu ei mai multe varietăți de mici Terrier-i pentru a vâna șobolani. Puține date exacte se
Yorkshire Terrier () [Corola-website/Science/324229_a_325558]
-
acestor pești au fost folosiți în trecut în confecționarea bijuteriilor, vârfurilor săgeților și a ornamentelor. Peștii aligator sunt populari în pescuit sportiv în sudul Statelor Unite, și-au inspirat multe turnee de pescuit. Lepisosteul cu botul plat ("Lepisosteus platyrhincus") are un colorit atractiv și este apreciat ca pește de acvariu. Peștele caiman ("Lepisosteus osseus"), lepisosteul pestriț ("Lepisosteus oculatus") și peștele aligator sunt uneori comercializați ca animale de companie. Ordinul Lepisosteiforme include o singură familie existentă "Lepisosteidae" cu șapte specii existente cuprinse în
Lepisosteiforme () [Corola-website/Science/333788_a_335117]
-
capătă aer de austeritate, în timp ce chipurile, departe de a fi rigide, degajă noblețe, puritate, fiind impregnate de multă sensibilitate ("Bucovineană, Țărancă cu maramă," ș.a.). Vigoarea desenului accentuiază eleganța formelor. Impresia de eleganță rafinată este subliniată și de prospețimea și vioiciunea coloritului, în care albul-argintiu și aurul joacă un rol important. Printre lucrările sale care ating perfecțiunea se află: "Maria România" și "România 2000", două alegorii în fața cărora privitorul trăiește acut drama personajelor. Acestea împrumută, cum spune criticul de artă Vasile Florea
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
a creației s-a impus ea, ci prin tablourile alegorice pe teme sociale sau de evocare istorică. Deosebit de pregnantă este linia contur care decupează expresiv aceste figuri redate de obicei pe fundaluri neutre. Caracterul convențional și mai degrabă auster al coloritului contribuie, de asemenea, la monumentalizarea și esențializarea imaginii"" Are o activitate bogată, apreciată pentru geometrizarea constructivă a desenului și compoziției și a culorilor dominante de bleu și gri A primit multe premii și distincții, a beneficiat de burse și a
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
a scrie muzică în urma provocării unor stări psihedelice, autorii preferă acum să studieze în detaliu stilul autorilor din prima generație, construind pastișe care se dezic de aparenta intenție chiar în preajma punctului culminant. Folosit mai ales pentru a sugera un anumit colorit stilistic (binecunoscut ascultătorilor), neo-psihedelicul nu poate reprezenta un curent în sine, ci doar o trăsătură; ea se regăsește în muzica rock indie, la post-rock ș.a.
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
măști de protecție“, în vreme ce la elevi, la studenți, la militarii în termen, „pare a se justifica“ prin nonconformism, prin „dorința juvenilă de a epata“ etc. Scritorii de mare talent, încă din cele mai vechi timpuri, au știut să valorifice (pentru „coloritul mediului social“, pentru „atmosferă“ etc.) potențialul stilistic argotic: Petroniu («Satyriconul»), François Villon («Balade»), Tudor Arghezi («Sici, bei“), Miron Radu Paraschivescu («Cîntice țigănești»), Eugen Barbu («Groapa»), Nichita Stănescu («Argotice») ș. a. „Lamentația (de dor și of)“ a unui Gică, la cârciuma "Calul
Argou () [Corola-website/Science/302505_a_303834]
-
poate desface și strânge după dorință. Cuibărește în România, dar pleacă în sezonul rece. Are o lungime de 28-29 cm (între mierla neagră și guguștiuc) și o greutate de 75 g. Penajul este similar la ambele sexe. Pupăza are un colorit viu similar, brun deschis roșcat pe cap, piept și partea anterioară a spinării. Aripile sunt rotunjite la capăt, negricioase, cu dungi transversale albe. Dungile alb-negre ale pupezei sunt prezente și sub aripi, fiind mai vizibile în zbor. Coada este relativ
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
își ridică penele crestei la aterizare. Atunci când sunt alarmate, pupezele își desfac creasta mult în față, până peste cioc, scot un strigăt și fug ca o prepeliță sau își iau zborul, fluturând aripile și ondulându-și corpul ca o ciocănitoare. Coloritul joacă un rol deosebit în camuflarea pupezelor, în caz de primejdie stau lățite la pământ, ca moarte, cu aripile și creasta desfăcute, complet imobile, cu greu putând fi deslușite în ambianța mediului și apoi își iau zborul cu o iuțeală
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
superioare, care se află deasupra lumii. Realul și irealul se contopesc în vesurile lui, vorbindu-i cititorului despre frumusețea și, totodată, despre misterul vieții, în care nu ar exista hotar între viață și moarte. Interpretarea naturii de către Wordsworth are un colorit mistic și spiritual. Wordsworth intenționa să scrie un mare poem epic-didactic, ""The Recluse"" ("Sihastrul"), dar și-a realizat doar în parte acest plan. Poemul urma să înceapă cu un cuprinzător preludiu (""The Prelude""), scris în 1799-1805, dar publicat postum în
William Wordsworth () [Corola-website/Science/298371_a_299700]
-
adâncime au și ochi termoscopici. Înoată foarte repede, cu ajutorul a doua înotătoare triunghiulare, și atinge viteze de până la 55 km/h. Calmării sunt dotați cu câte o pungă de cerneală, dar sunt lipsiți de cochilia externă. În schimb, își schimbă coloritul după mediul înconjurător. Sunt animale răpitoare și se hranesc, de obicei, cu peste. Trăiesc în adâncuri și se întâlnesc mai mult în marile tropicale (cca. 300 specii). Exemple de specii din grupul calmarilor pot servi "Loligo vulgaris", "Ommastrephes sagittatus", "Ommastrephes
Calmar () [Corola-website/Science/311233_a_312562]
-
de inspirație pentru repertoriul de peste 40 de piese corale culese și armonizate de profesorul clujean și învățate și cântate de coriști. Tudor Jarda a promovat în repertoriul corului cântecul vesel de joc, satiric, foarte caracteristic din punct de vedere al coloritului local, național și popular, creând lucrări de mare frumusețe ca: " S-ar ținea mândra de lume", "Cum nu-i badea pui de domn", "A găinii", "Mărita-m-aș mărita", "Cântecul țapinarilor", "Dusu-s-a bădița dus", " Foaie verde de măr
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]