1,437 matches
-
Teiul din care picură apă“. În una din zile este redat și autograful pentru ziar („Petre G. Lupu“). Iată și fragmente din aceste relatări: „Pelerinajele se țin lanț. Căile ferate au ajuns să încaseze pentru drumurile făcute la Maglavit sume colosale: în fiecare zi la Craiova și Calafat debarcă mii de oameni cari apucă apoi drumul fie pe jos fie cu trăsuri până acolo, pe malul Dunării, unde mulțimea așteaptă minuni noui și unde glasul ciobanului Petrache Lupu îndeamnă atât de
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
sic!) Restituie-i pe Domnul Eminescu, Că mare-i mila Ta - nelimitată! Pentru că azi, mai mult ca niciodată, Ne cam lipsește lira lui măiastră, Ne trebuie un Domn de limba noastră Și o conducere imaculată. De scrisul lui cu nuanțe colosale Poate dușmanii au să se ferească Și poate toată spița românească S-ar aduna în jurul lăncii sale. Parfumul slovei lui nu-l avea nimeni: El depășea lumina și culoarea, Cuvintele-i se înfrățeau cu marea Într-un fior nemaisimțit de
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
să lupt cu eroii săi și nu văd pentru ce să-i cer iertare. - Tu, dragul meu, nu te îmbăta cu ușoarele izbânzi asupra războinicilor Măriei Sale! Ei sunt umile creaturi ale împăratului, puternici și viteji, e drept, dar nu au colosala forță a Majestății Sale. Nu te sfătuiesc să-l înfrunți direct. Cu el nu te poți lupta, că te orbește și te trăsnește de la prima mișcare. - Dar nici nu m-am gândit să mă lupt cu Măria Sa! Totuși, nu văd
MĂRŢIŞOR-15 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382317_a_383646]
-
pădure deasă în care cuvintele te agățau cu literele lor și tu încercai să străbați împidicându-te de câte o liană. Nedumerit te rătăceai pe câte o creangă și încercai să dezlegi misterul agățându-te de câte un arbor cu rădăcini colosale. Obosită de povara literelor ce alunecau în cuvinte care mai de care mai scorțuroase, am abandonat cartea ce mi-a atras inițial privirea ca prima rază solară din zori și am pășit spre un dulap aflat într-un colț mai
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
filosofală, tot ce trebuie să facă este să-și trezească sufletul și să folosească acea putere ascunsă. „Cheia vieții e femeia/... Femeia / eterna poveste/ nu-ntreba cine este/ și iubește-o mereu”, sunt cuvintele unui cântec românesc. Forța feminină - energie colosală, misterioasă - o însoțește oriunde s-ar duce și orice ar face. Are puterea de a încânta partenerul, de a-l atrage în sfera ei. Fiecare femeie s-a născut cu propriul mister, cu înfățișarea și magnetismul personal și de aceea
DESPRE ELEGANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383304_a_384633]
-
pierde simțul și măsura. Cum să reziști la o idee când ochii sunt numai scânteie ?! Devii sclavul părerii tale în gânduri care-i sunt vasale. Avui și eu azi o clipită de înclinare spre ispită. S-a dovedit că-i colosală, când văd un țel cu mintea goală. Că ești bărbat sau ești femeie vei căuta mereu o cheie să ai Ispita rezolvată... Dar poți să și regreți odată ! De Dorel Dănoiu Referință Bibliografică: Ispita / Dorel Dănoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ISPITA de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383522_a_384851]
-
Învierea devenind temelia de nezdruncinat, piatra de temelie a unei noi concepții despre lume și viață, sâmburele viu din care s-a născut uriașul copac al creștinătății în lume. Redescoperirea și retrăirea de către fiecare generație de oameni a acestui fapt colosal și irevocabil al Învierii Domnului explică durata creștinătății de acum două mii de ani și până astăzi și care va dura până la sfârșitul veacurilor. Dar Învierea Domnului nu este numai un adevăr irevocabil. El este totodată "un semn al semnelor lui
HRISTOS A ÎNVIAT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1205 din 19 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383550_a_384879]
-
superbă doamnă, Stătea cu ochii închiși și medita, La pietrele prețioase, ce le avea. Această doamnă interesantă, Cu a ei diademă, sofisticată, Este de o inteligență rară, Cunoscută de întreaga țară. Este bogată din cale afară, Și are o avere colosală, Diamantele pe care le deține, Îi luminează a ei privire. Cu toate acestea, este o doamnă, Ce are o frumusețe interioară, Ce o emană cu dragoste și iubire, Cu multă plăcere, la întreaga lume. Referință Bibliografică: O SUPER DOAMNĂ BOGATĂ
O SUPER DOAMNĂ BOGATĂ de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382949_a_384278]
-
Cuvântul de întâmpinare” scris de Mircea Ionescu- Quintus „[...] domnul Constantin Tudorache este unul dintre cei mai înzestrați epigramiști români și, totodată, avizați contributori ai dezvoltării actuale a speciei. Cultura sa bogată, consolidată pe un talent exploziv și pe o memorie colosală, la care se adaugă spiritul său critic, iscoditor, mereu ironic și imprevizibil, conferă, cred, argumentele unei lecturi folositoare celor care au harul epigramei [...].” Membri ai Cenaclului „Atitudini” din Ploiești: Marian Dumitru, Vlad Anton, Alin Niță, Denisa Pantazi au recitat din
MUZEUL JUDEŢEAN DE ARTĂ „ION IONESCU QUINTUS” DIN PLOIEŞTI, GAZDA UNEI NOI MANIFESTĂRI CULTURALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382996_a_384325]
-
odată cu prăbușirea aproape totală a sistemului bancar islandez un an mai devreme, lăsându-l complet falit. Cu o flotă de avioane, o colecție de iahturi și propria echipă de cricket profesionist, miliardarul născut în Texas Allen Stanford strânsese o avere colosală. La apogeul său fusese listat pe Forbes 400 ca unul dintre cei mai bogați oameni din America, cu o avere estimată de 2,2 miliarde de euro. În 2009, Stanford a fost condamnat, fiind acuzat că a oferit certificate frauduloase
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92460_a_93752]
-
irepetabilă’’ și pentru ,,bucuria plăsmuirii’’ acestei cărți, care ,,se consumă în acel act unic și definitiv al Facerii’’ - după cum mărturisește noul trubadur în colofonul volumului său! În final, putem afirma și noi, parafrazându-l pe Vladimir Streinu, că, prin acest colosal album, Theodor Răpan reușește să evite, în măsură notabilă, ,,metronomia parnasienilor pedeștri și în general a versificatorilor tradiționali, care se extenuau în ritmuri exclusiv matematice’’. Aventurându-se pe creasta prăpastiei dintre ,,tăcerile germinative’’ și ,,cuvântul meteoric’’, Theodor Răpan nu-și
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
dat Omului, libera voie, ar fi fost anulat. Și Domnul nu își ia Vorba înapoi! Dar în același timp, întâmplarea are importanță veșnică, ieri, azi, întotdeauna. în făgăduința de a mântui „turma” pentru un singur „drept” aflăm, între altele, importanța colosală, fără egal, pe care o are în fața lui Dumnezeu fiecare „persoană”, fiecare „loc”. în vremea pe care o trăim, care este a gloatei, a uniformizării, a înregimentării, făgăduința dată Sodomei devine mântuitoare. Dacă un singur drept se va afla, dacă
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
pe care o trăim, care este a gloatei, a uniformizării, a înregimentării, făgăduința dată Sodomei devine mântuitoare. Dacă un singur drept se va afla, dacă un singur „Loc” va fi vrednic, „neamul” poate fi mântuit. Aceste adevăruri fundamentale au o colosală importanță în lume și în momentul istoric pe care îl trăim. Momentul istoric este al confuziei și înșelăciunii. Sub masca multicoloră a „globalismului” se ascunde în fapt un mecanism al lăcomiei, al acaparării, al lipsei de milă și al pierzaniei
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
mijloace, altcum zis, „bișnițarul”. Este aproape inutil să repetăm că aceste „valori” și acest „model” sunt în fapt contravalori, stări nocive, păcătoase. În același timp, nu trebuie să ne amăgim și trebuie să recunoaștem că puterea lor de contaminare este colosală. Sunt mulți cei care activ sunt: necinstiți și sunt și mai mulți cei care stau complici la rău sub lozinca penibilă, „căldicică”, „păi ce era să fac?” Această formulare „căldicică”, exact cea folosită de complici, a așezat Laodicea în fundul Iadului
A t i t u d i n i / MOMENT ISTORIC ŞI RESPONSABILITATE [Corola-blog/BlogPost/93386_a_94678]
-
Beldie și Maria Stavrescu. Copil fiind, în curtea mare a casei părintești și a copilăriei mele i-am văzut, bucurându-se de ospitalitatea familiei noastre, pe Mihail Sadoveanu, Grigore Moisil, Mihai Ralea. Despre Mihail Sadoveanu, care m-a impresionat prin colosala lui prezență fizică dominantă și despre Grigore Moisil, pe care mama, încă tânără, îl caracteriza ca un chel simpatic și cam țicnit, voi vorbi in cartea *Insemnări care nu trebuiau divulgate*, acum, în pregătire. Tata îmi spunea că la masa
Cine sunteți dvs.,domnule Marian Dumitru? ( II ) [Corola-blog/BlogPost/93538_a_94830]
-
o să murim!! Bogdan, fă ceva!! Prințe Luca, îmi aud apoi niște curioase și dureros de noi și necunoscute gânduri, te vei supăra dacă-ți spun că nu mă interesează dondănelile tale de individ îmbătrânit înainte de vreme? Îți voi leza oare colosala prostie dacă îți atrag atenția cum că tocmai am străbătut toate zidurile palatului vii și nevătămați, așa cum ai tăia un șirag de mărgele de fum? Te superi dacă zburăm spre infinit, să găsim rezolvarea problemei și apoi să clădim din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
împăienjenea, astfel că nu-și mai putea da seama de adevărul situației lui... Curajul, poate?... Asta îi lipsise? Sau altceva? Altceva ce? Deodată, Mircea văzu un tren și înțelese că acum era momentul. Viermele de fier venea cu o viteză colosală, urmând să treacă în scurtă vreme la numai câțiva metri de el. Și cu siguranță și peste el, dacă măcar acum Mircea s-ar fi hotărât să aibă curaj. Ce era, în definitiv, atât de greu? Un salt în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
incredibil. - Ceea ce vă voi dezvălui astăzi depășește orice imaginație, afirma el, tocmai terminând o discuție aprinsă cu o altă persoană. Numai că deodată se întoarse spre aparatul de filmat: - Azi am descoperit, practic, nemurirea, spuse el, iluminat de o forță colosală care îi răzbătea din privire. Bogdan înlemni, deși abia se mai putea mișca. Apoi, Ray Kurzweil se întoarse spre un tabel electronic care se afla în spatele său și pe care era afișată o structură moleculară tridimensională. - Iată, zise el, indicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Întreg, locul de unde cândva plecase spre Pământ. Se alătură Întunericului, undeva la marginea lui, fiind trecut în rândul Materiei Moarte, pentru a nu mai putea participa apoi niciodată la formarea celei vii. Căzu în nimicnicia nopții eterne, într-o înțelegere colosală a Materiei, pe care n-o putea împărtăși însă nimănui. Pe pământ, acest lucru se traduse într-o prăbușire maiestuoasă și zgomotoasă în fotoliul său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
plină de pistrui, căreia îi clănțăneau dinții asurzitor, atât de tare tremura de frică. Într-adevăr, nimic nu era bine, de asta își putea da seama și Michael, din care numai ochii mai rămăseseră, înaintând întunecați asemeni unor planete verzi colosale, de un verde pal, evanescent, cu excepția interiorului, stingându-se ușor în așteptarea morții termice. Bolborosea vorbe înspăimântătoare, vrăji sinistre ce o făcură pe biata copilă să capete strălucirea morții pe măsură ce înghițea culoarul, neîndrăznind să mai întoarcă nicicum capul spre domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că din cauza grăsimii nu se mai putea ridica, motiv pentru care se zvârcolea neputincioasă, bietei femei i se ridicase fusta până aproape de chiloți, dând la iveală cea mai colosală grăsime pe care o văzuse Abdulah vreodată. Iată, așadar, de ce îi era rușine și nu o ajuta. Plecă apoi rapid mai departe, uimit de sine și de lume în general. Senzația stranie de déjà-vu îl urmări însă, fidelă, lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Foarte bine. Atunci fă-o, mai zise tânărul în halat și pocni din nou din degete, clipă în care, pentru a câta oară?, Abdulah dispăru din nou... ...apărând din nou în marele magazin Marks & Spencer, chiar în momentul anterior exploziei colosale al cărei autor fusese. Chiar în acea clipă, în magazin intră din nou frumoasa Lindsay, cu albul ei bășit după ea. Luminat și transformat pe veci după oribila experiență din București, Abdulah se îndreptă spre ei zâmbind cu toată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cotropitori, care de care mai avântat și mai plin de energie. Unii încă luptau, solizi și plini de mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
just bufniturilor înfundate și sacadate ce se auzeau de peste tot, dar se liniștiră repede, realizând că, întrucât erau doar două-trei reflectoare de scenă ce spărgeau întunericul, nu-i mai puteau vedea pe fanaticii ce se loveau cu capul de asfaltul colosalului amfiteatru al norilor, ținând ritmul. Deodată muzica încetă la fel de brusc precum începuse, învăluind pe toți și toate într-o liniște deplină. Întunericul, la fel, total. Tăcere. Apoi lumină. Multă lumină. Bas și lumină. Râuri de flăcări străbătură noaptea, uimind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
întoarcă! Nu cumva i se datorează? Cum a fost posibilă înțelegerea? Prin ce delapidare blestemată și de la care zei și mai ales de ce, pentru ca acum să îl oprim pe acel nesăbuit care a fost în stare de un asemenea gest colosal și fie să-l dăm morții, fie să-l răsplătim, fiecare după cât ne va permite judecata în fața unui astfel de act fără precedent... Dar iată că, nepricepându-mă la nici un răspuns și neputând cuprinde cu mintea nici un adevăr, mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]