726 matches
-
septembrie 1939 un tren ce circula pe ruta Berlin - Königsberg oprește în Gara Chojnice de la granița Poloniei cu Germania. Un grup de nemți aflați într-un vagon al trenului deschide focul asupra oamenilor de pe peron și a angajaților gării. Comandantul comandoului german, Untersturmführerul Rudolf Lang (Arkadiusz Bazak), își anunță subordonații că în mai puțin de o oră cel de-Al Treilea Reich va începe invadarea Poloniei. Ei au de împlinit o misiune secretă cu indicativul Midas de care se interesa însuși
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
maritimă în Franța sau în Marea Britanie. Între timp, pe teritoriul polonez, armata rechiziționase 4 tone de aur pentru achiziționarea de armament, iar ministrul Józef Beck promite să se ocupe personal de recuperarea lor. Convoiul se îndreaptă spre Sniatin, precedat de comandoul lui Lang care minează podurile pe care camioanele urmau să treacă. Górski dispune arderea bancnotelor și a acțiunilor pentru a impulsiona deplasarea convoiului spre graniță. Camioanele sunt așteptate la Sniatin de comisarul Munteanu, care adusese două trenuri românești conduse de
Trenul de aur (film) () [Corola-website/Science/319120_a_320449]
-
un decret-lege de formare a unei Comisiuni de control penru verificarea averilor foștilor demnitari. Printre cei vizați era și August Filip. În 28 noiembrie 1940 a fost martor la tentativa de asasinare a lui Constantin Argetoianu de către legionari. Când un comando a venit în dimineața zilei să-l ridice pe fostul demnitar al regimului Carol al II-lea, Filip ajungea la Argetoianu. Din propria sa declarație: Poliția legionară a insistat ca Argetoianu să-i însoțească la Prefectura Poliției, însă Filip s-
August Filip () [Corola-website/Science/332988_a_334317]
-
insistat ca Argetoianu să-i însoțească la Prefectura Poliției, însă Filip s-a opus. A reușit să-l cheme pe George Alimănescu (un apropiat politic al lui Argetoianu), care locuia în casa de vis-a-vis; s-au certat amândoi cu membrii comandoului, insistând ca Argetoianu să nu plece, și, în cele din urmă, să-l însoțească pe Argetoianu la secretarul de stat Rioșanu, care fusese sunat de soția lui Argetoianu. Alimănescu a condus mașina lui Filip, în care s-au urcat și
August Filip () [Corola-website/Science/332988_a_334317]
-
fost și el asasinat cu această ocazie. A doua zi, un simpatizant al stângii, Luis Cuenca l-a ucis pe José Calvo Sotelo, lider al opoziției conservatoare din "Cortes" (parlamentul spaniol), ca răzbunare. Cuenca făcea parte dintr-o unitate de comando a Gărzilor de Asalt, unitate condusă de căpitanul Fernando Condés Romero. Condés era un apropiat al liderului socialist Indalecio Prieto, dar nu se știe dacă Prieto a fost complice la asasinarea lui Calvo Sotelo de către Cuenca. Totuși, uciderea unui atât
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
pentru soția lui dispărută, scriind: "El aleargă mult, în timp ce face fețe disperate, dar nu are niciodată un sentiment de furie profundă. El nu devine periculos. Astfel, filmul este redus la satisfacția sa primitivă: imaginea unui om civilizat care găsește un comando peruvian în interiorul lui și se luptă cu ceu care l-au subestimat." "Dispariția" a adus în primul week-end încasări de 12,3 milioane $. Filmul a fost difuzat inițial în 2.108 cinematografe, apoi a fost difuzat în 2.348 cinematografe
Dispariția (film din 1997) () [Corola-website/Science/326862_a_328191]
-
pernele, păturile și saltelele cu o zi înainte. 5 decembrie 1943. Conform proverbului „Nu face azi ce poți lăsa pe mâine”, toate pregătirile se fac în ultima clipă. Cei de la salubritate[7]aleargă pe străzi ca niște găini fără cap, comando-urile de muncă<b>[8]</b></a> vopsesc gardurile într-o culoare spre roșu-maro-negru, foarte plăcută ochiului, ferestrele sunt redecorate, bătrânici simpatice sunt în căutare de oameni cărora să le mai încredințeze niște bârfe, sau cu care să se certe
„Cu mândrie, înainte!” Revista secretă a copiilor din lagărul Terezín (1942-1944) () [Corola-website/Science/295725_a_297054]
-
în dimineața zilei de 1 noiembrie. Sprijinul aerian în timpul debarcării a fost limitat de condițiile meteo nefavorabile. După un bombardament naval executat de unități ale Royal Navy (o navă de linie, două monitoare plus vasele de debarcare dotate cu tunuri), comandourile 41, 47 și 48 ale pușcașilor marini din Brigada Servicii Speciale și comandoul 10 interaliat (format în principal din militari [[belgieni[[ și [[norvegieni]]), sprijinite de vehicule blindate specializate ([[Hobart's Funnies| „Drăciile lui Hobart”]]) au debarcat pe ambele laturi ale
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
de condițiile meteo nefavorabile. După un bombardament naval executat de unități ale Royal Navy (o navă de linie, două monitoare plus vasele de debarcare dotate cu tunuri), comandourile 41, 47 și 48 ale pușcașilor marini din Brigada Servicii Speciale și comandoul 10 interaliat (format în principal din militari [[belgieni[[ și [[norvegieni]]), sprijinite de vehicule blindate specializate ([[Hobart's Funnies| „Drăciile lui Hobart”]]) au debarcat pe ambele laturi ale breșei spărturii din dig. Au izbucnit lupte grele atât pe țărm cât și
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
mai sudică astfel de linie defensivă. Pe coasta Adriaticii, elementele Diviziei a 78-a de infanterie a Brigăzii a 11-a britanică de infanterie au traversat râul Biferno în dimineața zilei de 3 octombrie 1943, după o debarcare amfibie a comandourilor engleze la Tremoli în jurul orei 2:30 dimineața.. În dimineața acestei zile, cele două coloane britanice au făcut joncțiunea. Brigada a 36-a britanică a debarcat la Tremoli. Problemele logistice i-au împiedicat pe aliați să construiască un pod suficient
Linia Volturno () [Corola-website/Science/311993_a_313322]
-
un film de acțiune româno-american din 1999, regizat de Gustavo Graef-Marino. El a fost produs de Tapestry Films în colaborare cu Trimark Pictures. Avându-i în rolurile principale pe Peter Weller, Daryl Hannah și Tom Berenger, filmul relatează asaltul unui comando terorist sârb asupra ambasadei americane din România pentru a obține eliberarea unui colonel învinuit de crime împotriva umanității în Războiul din fosta Iugoslavie. Filmările au fost efectuate în majoritate în România, dar și în Italia, Bosnia-Herțegovina, Croația și Muntenegru. În
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
învinovățindu-i pe teroriști că au pornit ceasul. Goran sosește și el la subsol, dar este împușcat de Erica. Ea fuge, după ce-l leagă pe Steve cu cătușele de un scaun. Între timp, o acțiune a unei trupe americane de comando se termină tragic, ei murind la trecerea printr-un câmp minat. Generalul Swain decide să ia ambasada cu asalt, iar teroriștii sunt uciși în timpul acțiunii militare. Steve cere să i se permită să scoată el focosul bobei, deși ar urma
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
nervoși dezactivați) care trăiește pe Marte, ca atare fiind imun la tortură. Foyle răpește un telepat, interoghează căpitanul și află că Olivia Presteign se afla, de fapt, la comanda navei "Vorga" - moment în care cripta este devastată de soldați de comando. Foyle este salvat de Olivia, care obișnuiește să transporte refugiați contra unor sume de bani, doar pentru a-i arunca apoi în spațiu. Printre victimele ei se numără și familia lui Robin. Ea vede în Foyle pe cineva care nu
Destinația mea: Stelele () [Corola-website/Science/320495_a_321824]
-
Constantin Țoiu în colț, la Telefoane, unde îmbulzeala e mai mare, cine îmi apare-n față?... El, în ținută de luptă. Pantaloni de camuflaj, tunică verde colonial, kaki, multe buzunare burdușite având fermoarele trase, gata să pleznească, șapcă de comando cu cozoroc lung, ochelari de soare tropicali... în mâna dreaptă, un aparat de luat vederi, ultimul tip. în stânga, un fel de pâlnie cu coadă, a cărei utilitate n-o înțelegeam; vreun aparat, poate, de înregistrare de la distanță... Cu flerul firii
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
alte vagoane erau și morți... Era o echipă de băieți, tot În haine vărgate - noi Încă n-aveam haine vărgate, dar prima dată la ei am văzut haine vărgate -, care, am aflat după aceea, se numea Sonder Kommando, deci un comando special. Ne ajutau să coborâm din tren - n-aveau voie să vorbească cu noi, dar, printre dinți, șopteau un cuvânt: Alesghezum, adică „Toată lumea-i sănătoasă”. Nu știam ce Înseamnă, dar am aflat după aceea. Ce am văzut atunci și mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ta, locul tău de dormit... Era de „5 stele”! Și era normal să ni le dea, pentru că trebuia să lucrăm. Ne-am luat imediat locurile În primire și deja a doua zi a Început activitatea. Eu am ajuns Într-un comando, un grup de lucru format din 10 inși care descărcam vagoane. Să știți că acest șantier enorm... Atrebuiau construite căi ferate, pentru că materialele de construcție trebuiau aduse. După aceea, la descărcare, am fost duși la făcut șine, căi ferate. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Birkenau, știam franceza foarte bine și era un kapo francez care zice: „Uite, intră repede În oricare transport care duce la muncă, că aici slăbești și o să intri la crematoriu, și o să te gazeze”. Am intrat, pe stânga, Într-un comando, la lucru, dar m-au arestat. A doua zi am intrat În altul, ne-au dat ceva de mâncare, rece, și ne-au dus la Mauthausen. La Mauthausen ne-au băgat În niște barăci, dar n-am stat mult, numai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
După aceea continuam munca și la ora cinci ne Încolonam. În echipa noastră erau 200 de deținuți. Când ieșeam pe poarta lagărului comandantul SS ne număra, când intram - ne număra. Deci, era exclus ca cineva să lipsească. Și În fruntea comandoului, că așa i se spunea, comandoul numărul 200, era un kapo, un șef care conducea grupa și făcea ce voia. Nu-i plăcea de cineva, Îl omora În bătaie, nu era nici o problemă - numai să aducă la numărat cadavrul, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ora cinci ne Încolonam. În echipa noastră erau 200 de deținuți. Când ieșeam pe poarta lagărului comandantul SS ne număra, când intram - ne număra. Deci, era exclus ca cineva să lipsească. Și În fruntea comandoului, că așa i se spunea, comandoul numărul 200, era un kapo, un șef care conducea grupa și făcea ce voia. Nu-i plăcea de cineva, Îl omora În bătaie, nu era nici o problemă - numai să aducă la numărat cadavrul, să se vadă că nu a fugit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am fost predați nemților, care ne-au pus În tren și, cu o viteză destul de mare, ne-au dus până În Bavaria, la vreo sută de kilometri de granița elvețiană, Într-un lagăr recent Înființat. Aparținea de Dachau și era un comando mare, că era centrul câtorva lagăre dintr-astea, cum era și Turkheim, unde am ajuns pe 2 noiembrie. Acolo ce făceați? Erați singur, fără nici un apropiat, fără neamuri... Nu eram cu familia, eram cu prieteni, cu foști colegi de școală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne venea să credem; era un fel de secret de lagăr, că nu se spunea exact ce se Întâmplă. Probabil că dumneavoastră ați citit literatură de specialitate, de lagăr, și ați văzut că și acele Sonder Kommando formate din evrei, comandouri speciale care ajutau la descătușarea morților... Asta era o caracteristică a celor gazați, că Încercau să scape - gazele urcau de jos, mai sus, mai sus, și interesant e că cei mai tineri din aceste grupuri gazate erau easupra, iar bătrânii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
acele calorii cu care fuseseră obișnuiți, se duceau foarte repede. Ajungând la Auschwitz, unde am stat trei săptămâni, am fost duși În grup la Buchenwald. Acolo am stat, iarăși, destul de puțin, deoarece am fost repartizați În niște grupuri de muncă, comandouri de muncă, cum se chemau: eu am fost la Magdeburg, unde era o fabrică mare de benzină sintetică pentru mașinăria de război nazistă - se făcea din cărbune brun. A fost o treabă extraordinară... În iunie ’44 am sosit În lagăr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Auschwitz, a fost tatuată. Eu n-am fost tatuat pentru că am stat doar trei săptămâni. În aceste barăci, În care erau totuși niște condiții mai bune decât la Auschwitz sau În lagărul cel mic, lagăr din corturi, de unde plecau aceste comandouri de lucru. În februarie ’45, când am ajuns la Magdeburg, numărul nostru era foarte-foarte scăzut: mulți au murit, alții au fost duși În alte lagăre, pe noi ne-au dus Înapoi pentru că nu mai era nevoie de forță de muncă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Buchenwald? - Aveam 17 ani. La sosire ne-au băgat În niște corturi uriașe, fiindcă În barăci nu mai erau locuri. În ’44 lagărul era foarte aglomerat - dormeam pe pământ, și asta timp de vreo două săptămâni. Buchenwald avea foarte multe comandouri, adică lagăre de muncă alăturate Buchenwaldului care țineau de „lagărul-mamă”. Eu și tata am ajuns la Magdeburg - oraș renumit pentru emisferele din Magdeburg (se Învăța pe vremuri, nu știu dacă și acum, la fizică). Iar aici era o fabrică uriașă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a furat pur și simplu pâinea tatălui. Și invers, am văzut cazuri când tatăl a dat din sărăcăcioasa lui pâine fiului. După cum era fiecare... - Ce s-a Întâmplat după ce ați rămas singur? - În septembrie m-au Încolonat Într-un alt comando de muncă. Am observat că majoritatea sunt tineri. Iarăși, ulterior m-am dumirit despre ce era vorba - era un comando bun, cum se spunea. Adică fără maltratări, fără bătăi, era un singur kapo, munca era În hală, nu afară... Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]