6,344 matches
-
niște obiecte, creează impresia unei politeți ironice față de realitatea propriei sale ficțiuni. O singură dată se abate de la această regulă pentru a trata, eseistic, comedia creației literare în era computerelor. Iar eseul care rezultă este el însuși o capodoperă a comicului de idei: "Textul de care nu ești mulțumit dispare la o simplă apăsare de buton. Când ajung la editor, foile sunt curate, ordonate, cartea pare scrisă sub dictare, sub dictarea muzei ori a ...sfanțului duh. Ce-i drept, în felul
COMEDIA LITERATURII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17826_a_19151]
-
Marină Constantinescu Ne aflam aproape de sfîrșitul stagiunii. Tristă, săracă, alarmantă. Pe 14 iunie însă, am trăit bucuria și emoția unui spectacol splendid: Iluzia comică de Pierre Corneille în regia lui Alexandru Darie, la Teatrul de Comedie. Și mi-am adus a-minte de Visul unei nopți de vară, pus în scenă imediat după Revoluție, spectacol care a bătut cinci continente și care, paradoxal, i-
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
a lucra afară. Și la Freiburg, si la Tokio, de exemplu, oamenii pe care i-am întîlnit, intersectîndu-mă cu urmele lui, se luminau la fața, pur și simplu, cînd îi pomeneam numele și îmi înșirau povești peste povești. În Iluzia comică se împletesc, desigur, multe dintre elementele recognoscibile ale stilului Darie, este și o însumare a spectacolelor de pînă acum realizate împreună cu scenografa Maria Miu și cu o trupă în adevăratul sens al cuvîntului. Ei i s-a adăugat pe parcurs
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
unui soi de aristocrație teatrală: dorul de Giorgio Strehler. se simte minunată și protectoare peste acest spectacol. Tonurile costumelor, eclerajul atît de rafinat, jocul umbrelor chinezești, imaginile picturale, stilul rostirii, toate ne duc cu gîndul la Insula sclavilor, la Iluzia comică, montări ale lui Strehler, dacă ar fi să le numim doar pe acestea. Este un omagiu pe care Alexandru Darie a simțit nevoia să i-l aducă acestui maestru al teatrului pe care regizorul nostru l-a cunoscut la Milano
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
Teatrul Bulandra face parte. Viața stă sub semnul morții. Cea mai importantă carte a lui Strehler se numește Un theâtre pour la mort. Toate experiențele vieții sînt de fapt șanse pregătitoare pentru marea întîlnire, majoră și definitivă: moartea. Piesa Iluzia comică este pusă pentru prima oara în scenă la noi. O piesă din secolul XVII, aparținînd lui Corneille, o comedie în fond, este transformată de Alexandru Darie și încărcată de o semnificație fundamentală: rolul și prețul teatrului, astăzi, în cetate. Utilizînd
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
Alexandru Darie dau un ritm alert piesei și, implicit, spectacolului. Nu este prima colaborare între ei. Au lucrat și la Mephisto. Jocuri de cuvinte însoțite de punctare pe gest și mimica, meșteșugite special pentru a stîrni rîsul la această iluzie comică. Cînd momentele romanțioase ar fi pe punctul să lase un gust sălciu, Alexandru Darie dezvolta un plan doi, un contrapunct, încărcat de gag-uri, ironie, umor de mare clasa, o extraordinară soluție pentru un text ce ar putea să pară
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
fi pe punctul să lase un gust sălciu, Alexandru Darie dezvolta un plan doi, un contrapunct, încărcat de gag-uri, ironie, umor de mare clasa, o extraordinară soluție pentru un text ce ar putea să pară prăfuit sau banal. Iluzia comică este un spectacol de mare ținută, unitar, împlinit în toate planurile spectacologice, plin de rafinament, un spectacol care lucreaza efectiv benefic asupra spectatorului. Este unul dintre cele mai frumoase spectacole pe care le-am văzut în ultimii ani. Este un
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
ai creației sale, magicianul, sublimul dirijor al iluziei! Viață și moartea sînt preamărite pe scenă. Doar acolo, moartea durează o secundă. De aceea putem suporta tragedia și dusul rece pe care Darie ne obligă să-l facem, alternînd brusc registrul comic cu cel tragic. Dar numai pe scena miracolul are loc. La sfîrșitul spectacolului, Alcandre se ridică și ne mulțumește, împreună cu trupa, pentru aplauze. Și publicul mulțumește pentru această jucărie-bijuterie pe care a primit-o în dar. Este o plăcere să
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
rezoneur. Ea pare că se naște atunci, învîrtind cele două cutii muzicale de pe scenă. Bob Wilson a mărturisit că s-a apucat să facă teatru cînd a văzut luminile unui spectacol al lui Strehler. Poate un tînăr spectator la Iluzia comică a lui Darie să-și dorească, văzînd poezia luminilor din această montare, să facă teatru. Un lucru pe care Darie știe să-l facă se vede din nou, dar cu reușită totală: muncă cu actorul. Absolut toți actorii, o trupă
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
Isabelle; Șerban Cellea - Geronte; Dorina Chiriac - Lyse; Dan Astilean - Pajul, Ucigașul; Bianca Cristea - Sufleur. Rar am văzut că actorii din distribuție să fie toți foarte buni și generoși, să joace cu atîta libertate și bucurie, să se topească în Iluzia comică. Și jur, n-a fost doar o iluzie!
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
păsunismul, începe să irite. Nu numai prin formă, ci și prin conținut: e destul să pui alături de cuvântul "fruntaș" (adevărată marota a țărăniștilor!) nume precum Diaconescu, Galbeni, Lupu, Tepelea, Dejeu - ca să nu mai vorbesc de Opriș ori Vasile - pentru că efectul comic să se stârnească de la sine. La așa partid, așa "fruntași"! Nu cred că lucrurile stau mai bine nici în formațiunile care au dau neaoșismul pe păsărismul occidentalizant. Nu e suficient să spui "convenție" în loc de "plenară", "lider" în loc de "prim-secretar", "a
Buftea politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17857_a_19182]
-
Dan Croitoru În Amintiri deghizate, Ov. S. Crohmălniceanu surprinde câteva din liniile de forță ale prozei optzeciste: "observația concretă, vie, asupra lumii din jur", "interes maxim acordat vieții cotidiene, omului comun, atenție la culoarea langajului străzii, unghi comic, caragialesc, de contemplare a umanității, spirit ludic", "surprinderea argourilor epocii, al decupajului momentelor realiste din realitate", "ochiul sarcastic, nemilos, avid de scene grotești". Am recitit paginile lui Crohmălniceanu având sub ochi cea mai recentă carte a lui Ioan Lăcusta, În
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
țară. Fragmentele devin solilocvii grave asupra condiției țăranului român, satului mutilat de politică pustiitoare a celor 50 de ani de "gospodărire" colectivă. Melancolia rememorărilor zilelor copilăriei la Luncavita, sătul din Delta, cel aflat dincolo de "Dunărea veche", contrastează puternic cu "unghiul comic" al prozelor din prima parte. Deși bine scrise, cu câteva nuclee de proza din nou excepționale (să amintesc doar formidabilă scenă în care stăpânul unui armăsar înfierbântat de apropierea unei iepe încearcă să-l domolească, ăvorbindu-i că între bărbați: "Dă
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
90". În plus, el discuta despre postmodernitate și postmodernism în lume. De altfel, cartea chiar așa începe, cu o imagine panoramica a civilizației secolului douăzeci, care a făcut necesară apariția unei noi literaturi. Perspectiva cosmică adoptată de exeget devine (involuntar) comică în momentul în care se ajunge la prezentarea eroilor postmodernismului românesc. După ce ne invită să privim Pământul de undeva, de pe Lună, prin telescopul imaginației lui teoretice, Mircea Cărtărescu apropie tot mai mult imaginea până când îi prinde în obiectiv pe Liviu
Mircea Cărtărescu, critic literar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17906_a_19231]
-
am și eu scăpări" (EZ 2297, 2000, 2); "R.S. are și el, ca tot omu', un serial preferat" (EZ 2315, 2000, 10). Cînd verbul exprimă clar o acțiune a cărei responsabilitate aparține subiectului, aplicarea construcției produce un aer de justificare comică: "dădea mai bine la popor că Președintele rade și el la unșpe dimineața, ca tot omu', o votculiță" ("Academia Cațavencu", 32, 1997, 8); " Dar mă băteam și eu, ca tot omu' care mai judecă și cu pumnul" (EZ 2297, 2000
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
sunt totalmente lipsiți de intuiție. Ei știu că schemele, șmecheriile, diversiunile, cacialmalele, într-un cuvânt, ticăloșia lor n-au nici un sorț de izbândă acolo unde domnesc rațiunea și civilizația. Doar astfel se explică prosteasca diversiune a scrisorii - altminteri, de-un comic mortal! - privind infestarea, otrăvirea și chiar asasinarea violentă a lui Ion Iliescu! Nu lipseau din acest catalog al supliciilor decât gâdilatul, scărpinatul pe burtă, praful de strănutat, pusul piedicii, bâza, leapșa pe furate, șotronul, baba-oarba, picătura chinezească, cizma spaniolă, sărutul
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
sunt tapetați cu postere (dintr-unul ne face cu ochiul însuși Hagi!), iar sub costumul grena-oranj ("aceeași modă, de 2500 de ani") poartă un tricou galben-albastru, inscripționat cu numărul și numele lui Ronaldo. Urmarea e lesne de anticipat, dar momentele comice sînt cu atît mai reușite cu cît toți actorii sînt neprofesioniști. Așadar: eroii vor reuși să strîngă bani pentru a închiria televizorul și parabolica aferentă de la un bișnițar indian. Desigur, "starețul" le va îngădui - la fel de absent și ușor nedumerit - să
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
remarcabil talent de prozator; de aceea memoriile lui sînt "aproape un roman al unui mediu bine definit și exploatat pînă la ultimele consecințe, cu personaje viabile și situații intime, cu conflicte deschise și cu deznodăminte tragice sau de-a dreptul comice. Autorul nu este un "istoric", refuză, de altfel, să tragă concluzii, să dea verdicte. Mușcătoare este doar ironia sa subtilă, amară uneori, salvatoare adesea pentru o conștiință traumatizată de experiența vieții. Mai este apoi un lucru pe care ar trebui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
de ei pentru scriitorii de oriunde, ar greși enorm... Inteligența, imaginația, experiența și înzestrarea în general a oricărui scriitor din lume - obiectiv - sînt, în acest sens, un plasament trainic pentru echitate și adevăr, în lumea întreagă... Au fost și momente comice. Dintre care voi povesti cîteva. De pildă, oamenii de afaceri care sponsorizau Programul ne invitau la ei acasă, pe rînd, organizînd partiuri de cîte o sută, o sută cincizeci, două, trei, sau în cazuri foarte rare, 4, 5 sute de
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
Educației, supărați că / S-a prăbușit podul cu loaze de peste Prut" (Evenimentul zilei = EZ, 1947, 1998, 1); " După poduri de flori, loaze sau mercur, premierul Vasile toarnă pilonii altei ghidușii: / Podul cu wați de peste Prut" (EZ 1951, 1998, 1). Efectul comic al exemplelor se bazează pe surpriza asocierii contrastante; imaginea pur caricaturală a unui "pod de loaze" este accentuată de caracterul depreciativ și familiar al termenului loază; parodia clișeului subminînd astfel euforia unionistă. Folosirea sintagmelor determină de obicei o extindere metonimică
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
-l invidiază (fiindcă părinții lui au fost vrăjitori celebri). Ivită de nu se știe unde, această J.K. Rowling e o scriitoare impresionantă, cu un temperament narativ sigur și calm, cu o imaginație controlată și un simț discret al tragicului și comicului deopotrivă din simplul cotidian. Scrie superb, firesc și cursiv, de prisos s-o mai spun. Cărțile ei au acea sonoritate care e marca marilor povestiri: te somează să le citești, să cauți copii, vreun nepot sau nepoată, fetița vecinilor, băiețelul
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
fiind el însuși un punct de atracție. Tonurile și registrele folosite atît în piesă, cît și pe scenă, variază de la clovnerie sau bufonerie grotescă, la ironie și auto-ironie, la poezie și glumă amară, la o disperare tragică îmbrăcată în haine comice. Pentru a preîntîmpina riscurile unei monotonii, totuși inevitabilă la un moment dat, autorul introduce un personaj secund, ca pe un truc dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-ar transforma într-un dialog: Barrymore îl are ca
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
străini, dar indiscutabil, nu sună prea bine în urechile celor care au întâlnit-o ani de-a rândul în manualele de literatură română. Ca să nu mai spunem că, la un moment dat apare o eroare de tipar, desigur, de un comic absurd: "This is certainly the case of Ștefan Augustin Doinaș, who developed in the erudite milieu of the "Cercul militar!?" ("The Military Circle!?"), the literary society of Sibiu.(...)" - ("Este cazul lui Ștefan Augustin Doinaș care s-a format în mediul
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
convingătoare, temperamentală în marele ei rol); Nadine Becker (tot Elvira, în reliefuri mai puțin conturate); Patricia Humbert Frères (cu totul adorabilă, scenic și vocal, Zerlina); Zsolt Molnàr (bas impunător, încă inabil în a-și conduce propriul corp); Benoit Velvaux (talent comic); Iurie Ciobanu (lirism, sensibilitate); Joana Mac Vaters (delicată în cânt, prea elegantă țărăncuță în superba ei rochie de catifea); Andrew Turner (în buna notă a personajului). Ediția a IX-a a Festivalului "Mozart" s-a desfășurat sub patronajul Suediei. În
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
rase, în primul rînd pechinez (femininul maidaneză e specializat pentru pisici, amintind de birmaneză, siameză etc.; maidanez poate fi, în plus, comparat cu alt cuvînt colocvial-argotic, străinez, format din străin cu sufixul de identificare etnică -ez). Termenul maidanez, realizînd "înnobilarea" comică a cîinelui care trăiește pe maidan prin instituirea lexicală a unei pseudo-rase, a căpătat și funcție denominativă curentă, cu avantajul, desigur, de a oferi un singur cuvînt pentru desemnarea a ceea ce era descris mai înainte cu ajutorul unor sintagme: "un maidanez
Comunitari by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17406_a_18731]